Contestaţie la executare. Decizia nr. 4/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 4778/337/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 4/2013
Ședința publică din 08 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: I. D.
Judecător: D. G., președinte secție civilă
Judecător: K. M., președinte tribunal
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorul F. Ș., cu domiciliul în municipiul Z., .. 38, ., ., împotriva sentinței civilă nr. 4250 din 08 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Z. în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este motivat, semnat, precum și faptul că recurentul nu a achitat taxele judiciare dispuse în cauză, după care:
Instanța, verificând potrivit dispozițiilor art. 159¹ Cod procedură civilă constată că este competentă să judece prezenta cauză și din oficiu ridică excepția netimbrării recursului și în raport cu obiectul pricinii și a actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 4250 din 08 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Z., în dosar nr._, s-a respins ca nefondată contestația la executare introdusă de contestatorul-debitor F. Ș., în contradictoriu cu intimata-creditor S.C. T. S.A. Z..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că neexecutându-și de bună-voie contestatorul obligația stabilită printr-o hotărâre judecătorească devenită titlu executoriu, intimata a demarat procedura de executare silită, la data de 16 iulie 2012, în dosarul execuțional 82/2012 al Biroului E. Judecătoresc C. R. G..
La data de 26.07.2012, contestatorului i s-a comunicat somația de executare.
Contestatorul invocă o înțelegere intervenită cu intimata, la data de 16.06.2012, privind modalitatea de plată.
Potrivit art. 371^4 Cod procedură civilă, în tot cursul executării silite, sub supravegherea organului de executare, creditorul și debitorul pot conveni ca aceasta să se efectueze, în total sau în parte, numai asupra veniturilor bănești ale debitorului, ca vânzarea bunurilor supuse urmăririi să se facă prin bună învoială sau ca plata obligației să se facă în alt mod admis de lege.
Numai că înscrisul intitulat „angajament de plată” depus de contestator în probațiune, nu reprezintă o convenție intervenită între debitor și creditor, nefiind asumat expres de acesta din urmă, prin reprezentantul său legal. Actul este un angajament unilateral al contestatorului-debitor, dovadă fiind și faptul că intimata-creditor a declanșat executarea silită la o dată ulterioară încheierii acestui act.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivul de recurs se arată că prima instanță a respins cererea de amânare, deși era primul termen de judecată și astfel i-a fost încălcat dreptul la apărare. Se mai arată că nu a reușit să studieze dosarul execuțional pentru a completa motivele contestației. A respectat angajamentul de plată la termenele stabilite și este nejustificat începerea executării silite împotriva sa.
Recursul nu este timbrat.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din O.G. 32/1995contestatorul avea obligația să timbreze recursul cu taxa judiciară de timbru și timbru judiciar stabilite potrivit legii.
Contestatorul nu și-a îndeplinit obligația legală de timbrare a recursului declarat, deși au fost citat cu această mențiune în recurs (fila 6).
Recursul nu este timbrat, iar pentru ședința publică de astăzi s-a constatat că recurentul nu s-a conformat obligației de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 97 lei și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei, deși a fost citat cu această mențiune.
Astfel, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, urmează să dispună anularea ca netimbrat a recursului de față, contestatorul neîndeplinindu-și obligația de achitare a timbrajului stabilit de instanță.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
DECIDE :
Anulează ca netimbrat recursul declarat de contestatorul F. Ș., contra sentinței civile nr. 4250 din 08.11.2012 a Judecătoriei Z..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I. D. D. G. K. M. C. P. E.
Red.D.G/22.01.2013/Dact. ECP/22.03.2013/2 ex./ jud. fond P. C. R..
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1200/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 987/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
