Plângere contravenţională. Decizia nr. 418/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 418/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 5822/337/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr. 418
Ședința publică din 16 aprilie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C. N. C., judecător
Judecător: D. Patrițiu
Judecător: P. A.
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare recursul formulat de intimata Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR- București, .. 38, împotriva Sentinței civile nr. 4921 din 20.12.2012 a Judecătoriei Z. în dos. Nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, recursul este motivat și semnat, iar potrivit disp. art. 15 lit. i din Legea 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că intimatul petent, a depus prin registratura instanței întâmpinare de la filele (13-14).
Verificând potrivit dispozițiilor art. 159 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece prezenta cauză.
În baza înscrisurilor existente la dosar, reținând și poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei și în lipsă, conform disp. art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr. 4921/20.12.2012 a Judecătoriei Z. s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier-I.S.C.T.R., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 03.07.2012 întocmit de intimat.
S-a modificat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de către intimat la data de 03.07.2012, în sensul că dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei aplicată petentei cu sancțiunea avertisment.
S-a atras atenția petentei, prin reprezentanții săi, asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi recomandă să respecte dispozițiile legale.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ din 03.07.2012, petenta . a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 3000 lei. S-a reținut că, la controlul în trafic rutier din data de 08.03.2012 ora 16.07, în localitatea Românași, ansamblul de vehicule cu nr. de înmatriculare_ și_ deținut și utilizat de petentă și condus de numitul C. I. conform documentelor aflate la bordul ansamblului, se deplasa pe DN 1F, km 65+300 m și în urma verificării documentelor și a bazei de date ARR s-a constat nedeclararea conducătorului auto în baza de date ARR, petenta nerespectând astfel obligația de a transmite prin completarea unui formular, în formatul disponibil pe site-ul ARR, modificările privind situația conducătorilor angajați cu contract de muncă.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitateaprocesului-verbal . nr._ din 03.07.2012, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Motivele de nulitate invocate de către petentă, constând în întocmirea procesului verbal în lipsa acesteia, încălcându-i-se dreptul de a face obiecțiuni sunt neîntemeiate, în cauză nefiind încălcate dispozițiile art.16 și art.19 din O.G. 2/2001, astfel cum susține petenta.
Astfel, în mod legal, cu respectarea prevederilor art. 19 alin.1 și 26 din O.G. 2/2001, procesul-verbal a fost comunicat petentei persoană juridică, deținătoarea calității de operator de transport, și nu a fost înmânat conducătorului auto, care nu avea calitatea de reprezentant legal al societății și nici îndrituirea de a formula obiecțiuni, procesul-verbal de contravenție putând fi întocmit în mod valabil în lipsa contravenientei, neexistând o interdicție legală în acest sens.
În ceea ce privește motivul de nulitate a procesului-verbal invocat de către petentă, respectiv încălcarea dispozițiilor art.16 alin.7 din O.G.2/2001 instanța arată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Potrivit art.16 alin.7 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: ”În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.” iar prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19 martie 2007 ( M. Of. Nr.833 din 5.12.2007) pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțele de judecată, s-a statuat faptul că, în raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal se ia în considerarea și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cea referitoare la consemnarea distinctă a obiecțiunilor, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În speță, petenta nu a arătat în ce constă vătămarea care i s-a adus prin încheierea procesului-verbal în lipsă, obiecțiunile pe care intenționa să le formuleze și vătămarea cauzată prin faptul că nu a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni în fața agentului constatator. Vătămare se concretizează de regulă, într-un astfel de caz, în încălcarea dreptului la apărare însă, prin susținerea obiecțiunilor cu privire la cuprinsul procesului-verbal în fața instanței această vătămare poate fi înlăturată fără să fie necesară anularea procesului verbal. Dreptul la apărare poate fi valorificat și ulterior, prin introducerea plângerii contravenționale, atâta timp cât nu se face dovada faptului că existau apărări care, nefiind menționate la momentul redactării procesului-verbal în cuprinsul acestuia nu ar mai putea fi reiterate în fața instanței. Astfel, simpla susținere a contravenientei potrivit căreia agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația de informare, dar fără a proba vătămarea care i s-a adus, nu poate duce la anularea procesului verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că se face dovada săvârșirii faptei contravenționale de către petentă, de altfel, necontestată de aceasta. Petiționara nu a prezentat nicio dovadă că datele conducătorului auto erau înregistrate la ARR, extrasul din baza de date ARR din momentul controlului relevând faptul că angajatul său nu figura în baza de date a acestei instituții, conform prevederilor legale. Este de reținut faptul că această obligație a fost impusă operatorilor de transport încă din anul 2010, prin art. 1 pct. 18 lit. X din Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor si turismului nr. 1.007 din 13 decembrie 2010 pentru modificarea si completarea Normelor privind organizarea si efectuarea transporturilor rutiere si a activităților conexe acestora, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor si turismului nr. 1.892/2006, iar din datele înregistrate de petentă ulterior constatării faptei, depuse în copie la dosar la fila 9, dovedesc faptul că numitul C. I. a început activitatea în cadrul societății petente la data de 10.02.1999. Faptul că petenta nu și-a îndeplinit obligația comunicării datelor către ARR nici sub imperiul vechii legi, nu o scutește de îndeplinirea acestei obligații și după . actului sancționator, angajarea unei persoane fiind, în fond, o modificare a situației angajaților existenți până la acea dată.
Potrivit art.5 pct 18 din HG 69/2012 „ Următoarele fapte reprezintă încălcări minore ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011: pct 18) nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite Autorității Rutiere Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării; “
Potrivit art. 8 alin 1 „ Contravențiile prevăzute la art. 5 se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei. Iar potrivit alin.2 2
Sancțiunile contravenționale se aplică: a)” operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 5 pct. 1-5, 7-18 și 24-26;”
Cu privire la modul de individualizare a sancțiunii aplicate, instanța a arătat următoarele:
Potrivit art.7 alin.2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: ”Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă.”
Conform art.5 alin.5 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.” Iar art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 stipulează: ” Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Analizând fapta contravențională săvârșită de către petentă prin prisma dispozițiilor legale mai sus arătate, instanța a apreciat, având în vedere toate criteriile cuprinse în art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social concret redus și se impune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 3.000 lei cu sancțiunea avertismentului, această din urmă sancțiune fiind în speță suficientă pentru atingerea scopului preventiv al sancțiunii contravenționale.
Proporționalitatea se determină prin raportare la natura și gravitatea faptei, iar în aprecierea gravității trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. Astfel, ținând cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de rezultatul produs care, în speță, nu este unul cu implicații sociale grave, și de circumstanțele personale ale petentei, instanța a apreciat că fapta concretă săvârșită de către petentă prezintă un grad de pericol social redus, atingerea adusă valorii sociale ocrotite, fiind una minimă.
Sunt relevante astfel și circumstanțele personale ale petentei față de care nu au fost dovedite antecedente contravenționale în materie și care a recunoscut, în fond, comiterea faptei, iar în scurt timp a intrat în legalitate.
Faptul că în norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum relativ ridicat al amenzii, nu reprezintă un argument suficient pentru a fundamenta o soluție de respingere a cererii de înlocuire a amenzii cu avertismentul, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul abstract al faptelor reglementate ca și contravenții, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii, trebuie să se țină seama de pericolul concret al faptei săvârșite, alături de celelalte criterii stabilite de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001.
Împotriova hotărârii a declarat recurs intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier solicitând modificarea în tot a acesteia și respingerea ca nefondată a plângerii contravenționale arătând în motivare următoarele:
Prima instanță a interpretat greșit actul dedus judecății, reținând pericolul social redus al faptei, deși valorile sociale ocrotite prezintă importanță deosebită.
Legiuitorul a determinat gradul de pericol social al faptei prin stabilirea unei sancțiuni destul de mare, 3000 lei amendă, care să nu poată fi înlocuită cu sancțiunea amenzii.
Recursul nu este fondat.
Sancțiunea contravențională are două scopuri: preventivă specială care urmărește evitarea comiterii de noi infracțiuni de către cel sancționat. Această prevenție se realizează prin funcția corectivă a sancțiunii, care depinde de durata și cuantumul ei concret și prevenția generală, care se realizează prin încriminarea faptei și cunoașterea sancțiunii nerespectării normei legale.
Așadar, în procesul de individualizare a faptei se are în vedere în primul rând circumstanțele personale, dacă făptuitorul a mai fost sau nu sancționat, comportamentul general și concret al acestuia. Apoi se au în vedere valorile sociale proteguite de norma legală încălcată, altfel spus de pericolul social al faptei. Intimata nu a precizat în ce constă pericolul social concret al faptei. În atare situație, prima instanță, în mod corect, a apelat la unele criterii legale: caracterul repetitiv al faptei, numărul conducătorilor auto neînregistrați la ARR, constatându-se că petenta nu a mai fost sancționată și că numai un conducător auto al acesteia nu figura în baza de date a ARR.
Raportat la aceste împrejurări, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, situație în care recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata I.S.C.T.R. București împotriva Sentinței civile nr. 4921 din 20.12.2012 a Judecătoriei Z..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. N. C. D. Patrițiu P. A. H. V.
promovată la C.A. A.,
semnează președintele
instanței, K. M.
Red. D.P./8.05.2013
Dact.H.V./9.05.2013
Jud. fond. L. D. M.
Ex. 2
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 315/2013. Tribunalul SĂLAJ | Fond funciar. Decizia nr. 298/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
