Contestaţie la executare. Decizia nr. 620/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 620/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 1621/309/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 620/2013
Ședința publică din 31 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte: N. C. C.
Judecător: D. C.
Judecător: I. D. H.
Grefier: E. C. P.
S-a luat în examinare recursul formulat de Pișek M. – administrator al S.C. P. L. Prod S.R.L. cu sediul în localitatea Plopiș, nr. 438, județul S., împotriva sentinței civile nr. 70 din 24 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut la prima strigare a cauzei, în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este motivat și semnat, la dosarul cauzei a fost depusă dovada achitării taxelor judiciare dispuse în cauză – fila 9, precum și faptul că recurenta a depus cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care:
Instanța, verificând competența potrivit dispozițiilor art. 159 1 Cod procedură civilă, constată că este competentă în soluționarea prezentului recurs, cu care a fost legal investit.
Instanța, apreciază că în raport obiectul cererii și a actelor depuse la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr. 70 din 24 ianuarie 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare silită formulată de contestatoarea . SRL – prin mandatar S. L., în contradictoriu cu intimata . Nușfalău.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, împotriva contestatoarei a fost începuta executarea silita in dosarul nr.135/2012 al B. Ciumarnean R. G., la cererea creditoarei . Nusfalau (f.17-54).
Prin adresele din 17.09.2012 a fost înființata poprirea pentru suma de 39.284,86 lei, in baza titlurilor executorii sent.civ.nr.849/2011 din 16.11.2011 pronunțata in dosarul nr._ al Judecătoriei Șimleu Silvaniei și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr.2885 din 17.09.2012.
Măsura de înființarea popririi a fost adusa la cunoștința debitoarei contestatoare prin adresa nr. 2903/17.09.2012 (f.32), care a fost somata ca in termen de o zi de la primirea somației sa ii achite creditoarei suma de 39.284 lei .
Prin sentința civilă nr. 849/16.11.2011 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Șimleu Silvaniei s-a admis cererea creditoarei . Nușfalău și a fost somată debitoarea . Plopiș să achite în termen de 20 de zile de la comunicarea ordonanței, în favoarea creditoarei, suma de 34.018,78 lei, reprezentând debit neachitat din facturile nr.1108/05.11.2009 și 1596/31.12.2009 în sumă de 25.171,24 lei și penalități de întârziere de 0,5% aplicate asupra sumei de 8847,54 lei. Debitoarea a mai fost obligată la plata sumei de 939 lei cheltuieli de judecată.
Prin procesul verbal încheiat de către executorul judecătoresc la data de 17.09.2012 s-au stabilit cheltuieli de executare silita in suma totala de 4.327,08 lei.(f.34).
Prin contestația la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului in care a formulat cerere in anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului.(art.10 al.2 OG nr.5/2001).
În cauză nu s-a făcut dovada că s-a formulat de către debitoare cerere in anulare împotriva ordonanței care constituie titlu executoriu.
Analizând apărările de fond invocate de contestatoare, prima instanță a reținut că cele trei facturi fiscale avute în vede la pronunțarea ordonanței privind somația de plată, respectiv facturile cu nr._/31.10.2009 in valoare de 4.998,65 lei; nr._/30.11.2009 in valoare de 12.820,79 lei si nr._/31.12.2009 in valoare de 8.847,54 lei, au fost însușite de către debitoare prin semnătura (f.8-11 dosar atașat) și au fost emise in urma contractului de vânzare - cumpărare de produse petroliere încheiat intre părți la data de 15.01.2009, pe durata determinata – 15.01._09, contract prin care s-a prevăzut obligația vânzătoarei creditoare să înstrăineze cumpărătoarei debitoare produse petroliere, iar contravaloarea acestora sa fie achitata in termen de 7 zile de la emiterea fiecărei facturi, iar în caz de neplata, cumpărătoarea s-a obligat să plătească penalități de întârziere in cuantum de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere (f.7-8 dosar atașat ).
În aceste condiții, concluzionează prima instanță, nu se poate reține că debitoarea . SRL Plopis nu avea obligația prevăzuta in titlurile executorii menționate in dosarul de executare silită, motive pentru care contestația la executare silită a fost apreciată ca neîntemeiată și respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea . Plopiș, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației la executare.
În motivare, recurenta susține că în mod greșit a fost obligată la plata sumei de 34.018,78 lei către creditoarea-intimată, deoarece nu datorează acesteia nicio sumă de bani. Astfel, susține recurenta, facturile nr._/06.11.2009, nr._/31.12.2009, nr._/31.10.2009 și nr._/30.11.2009 au fost achitate în totalitate, prin ordinele de plată nr. 9/08.10.2009, nr. 16/30.10.2009, nr.18/25.11.2009, nr. 25/21.12.2009 și nr. 18/28.11.2009.
Intimata . Nușfalău nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a delegat reprezentant în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală.
În recurs nu au fost administrate probe noi. La filele 10-16 au fost depuse de către contestatoare copii ale unor înscrisuri ce se găsesc și la filele 23-29 din dosarul acvirat nr._ al Judecătoriei Șimleu Silvaniei, având ca obiect somație de plată.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut prima instanță, temeiul legal care permite contestatoarei să invoce apărări de fond împotriva Sentinței civile nr.849/2011 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, ce constituie titlul executoriu în dosarul execuțional, se regăsește în prevederile art. 10 alin.2 din OG 5/2001, care permit debitorului ce nu a uzat de calea de atac a cererii în anulare, să formuleze apărări de fond împotriva titlului executoriu în cadrul contestației la executare.
Analizând sub acest aspect sentința recurată, prin raportare la Sentința civilă nr. 849/2011 ce cuprinde somația de plată împotriva debitoarei și la probele pe care aceasta s-a întemeiat, instanța de recurs constată că în mod întemeiat judecătoria a respins contestația la executare.
Astfel, este de observat în primul rând că debitul principal în sumă de 25.171,24 lei la care debitoarea a fost obligată prin titlul executoriu a fost stabilit în baza facturii nr. 1108/05.11.2009, din care a rămas neachitată o sumă de 16.323,70 lei și facturii nr._ din 31.12.2009, în valoare de 8847,54 lei, factură rămasă integral neplătită.
Cu privire la aceste două facturi, Tribunalul constată că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că debitoarea nu a făcut dovada plății lor. Extrasul de cont depus la filele 10-13 nu poartă viza băncii emitente, pentru a putea fi luat în considerare, neîndeplinind astfel condițiile unui înscris probator, dar chiar trecând peste acest aspect și analizând informațiile ce le cuprinde, referitoare la plățile efectuate de debitoare către ., se constată că niciuna dintre aceste plăți nu a fost efectuată pentru a stinge datoria rezultată din cele două facturi.
Astfel, factura nr._/05.11.2009 a fost emisă pentru chiria datorată de debitoare în baza unui contract de închiriere a unui excavator, însă niciuna dintre plățile efectuate de debitoare, reflectate în extrasul de cont, nu reprezintă contravaloarea chiriei, ci contravaloare combustibil.
Referitor la cea de-a doua factură nr._ din 31.12.2009, este de observat că ultima tranzacție la care se referă extrasul de cont a avut loc la data de 23.12.2009, deci anterior emiterii facturii, fiind astfel evident că ea nu putea fi achitată prin plăți anterioară.
În sfârșit, cu privire la facturile nr._/30.11.2009 și nr._/31.10.2009, la care se face referire în cererea de recurs, Tribunalul constată că acestea nu au fost luate în considerare de către instanța care a emis somația de plată, la stabilirea debitului principal.
Tribunalul ia act de faptul că, prin cererea de recurs, debitoarea nu a contestat titlul executoriu în privința modului de calcul al penalităților de întârziere și nici cuantumul cheltuielilor de executare stabilite în dosarul execuțional, astfel că, în privința acestor sume, sentința primei instanțe nu va fi supusă analizei în recurs, nefiind identificate în privința acestor aspecte nici motive de nelegalitate de ordine publică.
Față de cele arătate, apreciind neîntemeiate motivele invocate în cererea de recurs și neidentificând nici alte motive de ordine publică, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1, Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul, urmând să mențină în integralitate hotărârea instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de S.C. P. L. Prod, împotriva Sentinței civile nr. 70 din 24.01.2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
N. C. C. D. C. I. D. H. E. C. P.
Red. I.H.07.06.2013/ ECP/ 07.06.2013/2 ex./ jud. fond C. A. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 274/2013. Tribunalul SĂLAJ | Pretenţii. Decizia nr. 25/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
