Obligaţie de a face. Decizia nr. 156/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 3332/337/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date nr. 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr. 156/2013
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. G., președinte secție civilă
JUDECĂTOR: K. M., președinte tribunal
H. A., grefier
Pentru astăzi, fiind amânată pronunțarea hotărârii, privind apelurile formulate de: apelanții-reclamanți C. N. și C. S., ambii cu domiciliul în Z., ., .. A, ., județul S. și de apelantul-pârât S. M., domiciliat în Z., ., nr. 2/A, județul S., împotriva Sentinței civile nr. 457 din 18 februarie 2013, pronunțată de către Judecătoria Z., în dosarul nr._, având ca obiect - obligația de a face -.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond, sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 05 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor formulate de pârâții: C. N., C. S. și de S. M..
Prin Sentința civilă nr. 457 din 18 februarie 2013 Judecătoria Z. a luat act de renunțarea reclamanților C. N. și C. S., ambii cu domiciliul în Z., ., . A, etaj 4, ., la cererea privind tăierea arborilor situați pe terenul proprietatea pârâtului S. M.-V., cu domiciliul în Z., ., nr. 2A, județul S., la o distanță mai mică de 2 m de gardul despărțitor.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de pârât prin întâmpinare
S-a respins excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, invocată de pârât prin întâmpinare
S-a respins ca rămasă fără obiect excepția prescripției dreptului reclamanților de a solicita tăierea arborilor situați pe terenul proprietatea pârâtului S. M.-V. la o distanță mai mică de 2 m de gardul despărțitor, invocată de pârât prin întâmpinare
S-a respins excepția prescripției dreptului reclamanților de a solicita toaletarea arborilor situați pe terenul proprietatea pârâtului S. M.-V. la o distanță mai mică de 2 m de gardul despărțitor, invocată de pârât prin întâmpinare
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamații C. N. și C. S. împotriva pârâtului S. M.-V..
A fost obligat pârâtul să toaleteze arborii aflați pe proprietatea sa, a căror crengi depășesc linia de hotar, în sensul înlăturării crengilor ce depășesc linia de hotar
A fost obligat pârâtul să realizeze un taluz de pământ cu o pantă de 45 grade, pe toată lungimea împrejmuirii existente
A fost obligat pârâtul să realizeze o rigolă de beton cu o lățime la bază de 20 și o înălțime de 40 cm, pe terenul proprietatea sa, între taluz și gardul despărțitor, pe toată lungimea împrejmuirii existente, care să colecteze deversațiile de pe proprietatea sa.
Au fost respinse restul pretențiilor reclamanților.
A fost obligat pârâtul S. M.-V. la plata sumei de 2418,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale către reclamanți.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut că la termenul de judecată din data de 31.01.2012 instanța a respins excepția lipsă a calității procesuale civile a pârâtului apreciind că este vorba de o simplă eroare materială, în sensul că numele pârâtului a fost eronat scris în cererea de chemare în judecată respectiv S. în loc de S., fiind vorba în realitate despre una și aceiași persoană.
Pârâtul S. M. are calitate procesuală pasivă deoarece, în calitate de proprietar al fondului învecinat este titularul obligației a cărei îndeplinire o solicită reclamanții.
La același termen de judecată instanța a respins excepția a prematurității introducerii cererii de chemare in judecata deoarece nu există nici o procedură prealabilă pe care legea să o impună reclamantului să o urmeze anterior promovării acțiunii, sub sancțiunea respingerii cererii ca prematură.
La termenul de judecată din data de 29.01.2013 reclamanții au renunțat la judecarea capătului de privind tăierea arborilor situați pe terenul proprietatea pârâtului S. M.-V. la o distanță mai mică de 2 m de gardul despărțitor.
Având în vedere faptul că reclamanții au renunțat la judecarea capătului de cerere privind tăierea arborilor situați pe terenul proprietatea pârâtului S. M.-V. la o distanță mai mică de 2 m de gardul despărțitor, instanța va lua act de renunțarea reclamanților la judecarea acestui capat de cerere.
Pe cale de consecință instanța va respinge ca rămasă fără obiect excepția prescripției dreptului reclamanților de a solicita tăierea arborilor situați pe terenul proprietatea pârâtului S. M.-V. la o distanță mai mică de 2 m de gardul despărțitor, invocată de pârât prin întâmpinare.
Cu privire la excepția dreptului la acțiune privind toaletarea arborilor aflați mai aproape de 2 metri de linia despărțitoare a celor doua proprietăți instanța o apreciază neîntemeiată și o va respinge apreciind că care toaletarea arborilor este o activitate pe care proprietarul trebuie să o realizeze periodic în condițiile în care arborii se află într-o continuă dezvoltare, proprietarul acestora având obligația să efectueze toaletarea lor pentru a nu încălca prerogativele dreptului de proprietate al proprietarilor fondului învecinat.
Părțile sunt proprietarii unor imobile învecinate, situate administrativ în municipiul Z., . al reclamantului având numărul administrativ 2 iar al pârâtului 2A. Din expertiza efectuată în cauză de expertul judiciar D. G. și din constatările făcute de instanță cu ocazia cercetării la fața locului rezultă că cele două proprietăți sunt despărțite pe o distanță 23,00 ml., de o împrejmuire realizată de reclamanți din elevație din beton armat, stâlpi din țeava si panouri din placi ondulate de fibra de sticla iar in zona casei reclamanților pe o lungime de aproximativ 17,00 ml. nu exista împrejmuire intre cele doua proprietăți. Din înscrisurile și planșele depuse la dosar instanța reține că, în mod natural, conform configurației locului, există o diferență de nivel între cele două propriețăți, în sensul că fondul pârâților este un fond superior iar cel al reclamanților este un fond inferior. Din concluziile raportului de expertiză coroborată cu declarația martorului Cristuciu F. S. rezultă că în urma excavațiilor efectuate la construcția edificată pe proprietatea pârâtului a rezultat un exces de pământ pe care martorul, la solicitarea pârâtului l-a depus pe terenul proprietatea pârâtului, în scopul nivelării terenului, prin această nivelare depășind nivelul fundației gardului reclamantului. Conform declarației expertului care a fost chemat în fața instanței pentru lămuriri, prin această acțiune de nivelare a fost ridicat nivelul natural al terenului cu aproximativ 50-60 cm. Expertul a mai declarat că în lipsa acestor depuneri de pământ nu ar exista riscul deversării aluviunilor pe proprietatea pârâților deoarece panta are o înclinație mai mare spre stradă decât dinspre proprietatea pârâtului spre proprietatea reclamantului. În urma acestei activități de nivelare a rezultat, fața de partea superioara a elevației gardului existent, o diferența de nivel de 0,60 m - 1,00 m, expertul concluzionând că, în cazul ploilor abundente, apele meteorice, de pe o anumita suprafața a proprietății paratului sa deversează pe proprietatea reclamanților si pot antrena si particule de pământ.
Este important de precizat că niciuna dintre părți nu a contestat concluziile raportului de expertiză, respectiv nu a formulat obiecțiuni și nici nu a solicitat efectuarea unei noi lucrări de expertiză în cauză.
În speța, din materialul probator rezultă că deversarea apelor meteorice și a aluviunilor de pământ pe terenul proprietatea reclamanților nu se face în mod natural ci din pricina lucrărilor efectuate de pârât, astfel încât instanța constanta ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.578 Cod civil, motiv pentru care va obliga pârâtul sa efectueze lucrările necesare pentru ca apele meteorice și aluviunile sa nu se mai scurgă pe terenul reclamanților.
În acest sens instanța își însușește parțial concluziile raportului de expertiză în varianta 1 și va obliga pârâtul să realizeze un taluz de pământ cu o pantă de 45 grade, pe toată lungimea împrejmuirii existente. De menționat faptul că instanța are în vedere doar împrejmuirea cu fundație de beton deoarece din cererea reclamanților și din raportul de expertiză rezultă că numai această zonă este efectuată de lucrarea de nivelare efectuată de pârât.
De asemenea, instanța va obliga pârâtul să realizeze o rigolă de beton cu o lățime la bază de 20 și o înălțime de 40 cm, pe terenul proprietatea sa, între taluz și gardul despărțitor, pe toată lungimea împrejmuirii existente, care să colecteze deversațiile de pe proprietatea sa. De menționat faptul că instanța are în vedere și în această situație doar împrejmuirea cu fundație de beton deoarece în dreptul construcției edificate de reclamanți nu este clarificată problema scurgerii streșinii respectivei construcții (cerere cu care instanța nu a fost investită de nici una dintre părți și ca atare nu se poate pronunța) situație în care instanța nu poate pune în sarcina pârâtului colectarea apei meteorice din zona respectivă dacă nu are certitudinea că respectivele ape se scurg de pe proprietatea pârâtului.
De asemenea, cererea reclamanților privind obligarea pârâtului la ridicarea unui zid de sprijin astfel încât surplusul de pământ să nu mai deterioreze gardul despărțitor este apreciată de instanță ca fiind excesivă și nejustificată în prezenta cauză iar/sau participarea acestuia la ridicarea elevației gardului existent edificat de pârâți este apreciată de instanță de asemenea ca fiind excesivă și nejustificată neexistând nici o prevedere urbanistică care să oblige fondurile învecinate să realizeze înprejmuiri cu elevație de beton, acesta fiind alegerea reclamanților având în vedere activitatea comercială pe care aceștia o realizează în aria respectivă.
Expertul a propus și efectuarea pe costul ambelor părți a unei împrejmuiri pe toată lungimea liniei de hotar dintre cele două proprietăți, propunere pe care instanța nu și-o poate însuși deoarece nu a fost investită cu un asemenea capăt de cerere.
Împotriva sentinței civile susmenționate au declarat apel reclamanții C. N. și C. S. solicitând admiterea acestuia și schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul obligării pârâtului la realizarea unui taluz de pământ în pantă de 45 de grade pe toată lungimea pe care a fost împrăștiat pământul, respectiv atât pe lungimea gardului cu fundație din beton cât și aceea din sârmă, existentă în spatele casei precum și obligarea realizării în comun și a unei rigole în spatele casei reclamanților pe linia despărțitoare a proprietarilor, deasupra căreia să se ridice gardul despărțitor, pe cheltuială comună, precum și pârâtul S. M. V. cerând admiterea apelului și pe fond respingerea acțiunii reclamanților cu privire la amenajarea unei rigole sau înlăturarea surplusului de pământ rezultat din nivelare, ca fiind nefondate, cu cheltuieli de judecată.
În motivul de apel invocat reclamanții arată că au solicitat realizarea unui taluz de pământ întrucât instanța a avut în vedere numai gardul nu fundația din beton ori gardul din sârmă este în spatele casei și prin el se scurge apa și pământul excavat care nu a fost depozitat de pârât în strat uniform fiind mai mult spre curte pentru că așa era panta și în spatele casei mai puțin și se scurge prin plasa din sârmă. Se mai arată că varianta realizării în comun a unei rigole în spatele casei reclamanților pe linia despărțitoare a proprietăților ar fi soluția cea mai favorabilă pentru ambii proprietari întrucât a fost modificată panta de scurgere și în spatele casei există doar gard din sârmă fără fundație și ar permite scurgerea apei fără să se înfiltreze în demisolul casei reclamanților.
Pârâtul în motivul de apel invocat arată că nu există nici un drept al reclamanților care să fie lezat prin lucrările de nivelare efectuate și dacă s-a întâmplat ca niște bulgări de pământ să treacă în curtea reclamanților, nu înseamnă că există un pericol permanent întrucât a tras pământul care depășea marginea de sus a gardului și a crescut iarba și nu mai există acest pericol. Se mai arată că lucrările la care fac referire reclamanții au avut loc la 09 mai 2011 iar acțiunea acestora este introdusă doar la data de 07 iunie 2011, iar prin dispoziția dată, instanța acordă mai mult decât au cerut reclamanții în sensul că bucata de teren pe care s-a făcut nivelarea nu este mai mult de 15 – 20 metri pe când cele două proprietăți se învecinează pe 60 de metri însă realizarea unui taluz cu panta de 45 grade și o rigolă cu o lățime de 20 cm. și o înălțime de 40 cm. pe toată lungimea împrejmuirii existente nu înțelege cum poate fi obligat din moment ce pe aproximativ 40 metri nu s-a intervenit cu nici o lucrare. Se mai arată că acțiunea reclamanților este îndreptată doar împotriva pârâtului deși proprietar este și soția sa în cote egale care nu a fost chemată în judecată deși acțiunea trebuie îndreptată și împotriva acesteia și expertul a propus două soluții tehnice, care implică cheltuieli în mod egal suportate de ambele părți însă oricare din aceste variante aduce beneficii numai pentru reclamanți deși prin Sentința civilă nr. 457 din 18.02.2013 a Judecătoriei Z., sarcina intervențiilor și lucrărilor revine doar pârâtului apelant, iar efectuarea rigolei ar duce la ocuparea unui ar de teren fapt ce i-ar aduce un grav prejudiciu, afectându-i dreptul de proprietate asupra ternului.
Apelul reclamanților C. N. și C. S. cu privire la obligația de a face, în privința terenului este întemeiat iar apelul pârâtului S. M. V. nu este întemeiat.
Părțile sunt proprietarii unor imobile învecinate, situate administrativ în municipiul Z., ., cel al reclamanților la nr. 2, iar al pârâtului la nr. 2/A.
Raportul de expertiză efectuat în cauză concluzionează că cele două proprietăți sunt despărțite pe o distanță de 23 ml. de o împrejmuire realizată de reclamanți din elemenți de beton armat, stâlpi din țeavă și panouri din plăci ondulate de fibră de sticlă, iar în zona casei reclamanților pe o lungime de aproximativ 17 ml. nu există împrejmuire între cele două proprietăți. În urma excavațiilor de la casa S. a rezultat un exces de pământ pe care pârâtul
l-a nivelat pe proprietatea sa, rezultând, față de partea superioară a elevației gardului existent și a garajului familiei C. o diferență de nivel de 0,60 m – 1 m.
Prin realizarea acestei umpluturi, în cazul ploilor abundente, apele meteorice, de pe o anumită suprafață a proprietății pârâtului se deversează pe proprietatea reclamanților și pot antrena și particule de pământ (f. 68–77 – dosar fond).
Este de reținut că niciuna dintre părți nu a contestat concluziile raportului de expertiză și nu au formulat obiecțiuni și nu au solicitat nici efectuarea unei noi expertize în cauză.
De altfel expertul chemat la instanța de fond pentru lămuriri a precizat că prin această acțiune de nivelare a fost ridicat nivelul natural al terenului cu aproximativ 50 – 60 cm. și că în lipsa acestor depuneri de pământ nu ar exista riscul deversării aluviunilor pe proprietatea reclamanților deoarece panta are o înclinație mai mare spre stradă decât dinspre proprietatea pârâtului spre proprietatea reclamanților ( f. 111 – dosar fond).
Apoi martorul Cristuciu F. S., în declarația sa arată că în urma excavațiilor efectuate la construcția edificată pe proprietatea pârâtului a rezultat un exces de pământ pe care martorul la solicitarea pârâtului l-a depus pe terenul proprietatea pârâtului, în scopul nivelării terenului, prin această nivelare depășind nivelul fundației gardului reclamanților (f. 40 – 41 – dosar fond).
Conform procesului verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 25 septembrie 2013 s-a constatat că între proprietățile reclamanților și a pârâtului pe o lungime de 23 ml. se află construit gard cu fundație de beton de aproximativ 30 – 50 cm. înălțime, în continuarea căreia gardul se continuă cu plasă din sârmă întinsă pe țevi de metal.
Pe terenul proprietatea pârâtului spre linia de proprietate cu gardul despărțitor există pământ nivelat peste înălțimea fundației gardului din beton și apoi sârmă pe o lungime de ¾ din linia despărțitoare.
Înălțimea pământului nivelat variază față de fundația de beton și nivelul bazei gardului de sârmă între 60 – 100 cm ( f. 27).
Prin urmare raportat la starea de fapt existentă și constatarea de la fața locului precum și precizarea de acțiune făcută de reclamanți la prima instanță se impune admiterea în parte a acțiunii precizate a reclamanților și obligarea pârâtului S. M. V. să o aducă „Curtea sa” la forma inițială, prin înlăturarea surplusului de pământ, depozitat în urma lucrărilor de excavare până la limita inferioară a fundației de beton și a gardului de sârmă ce delimitează proprietățile părților, înlăturând astfel obligarea pârâtului să realizeze un taluz de pământ și o rigolă de beton.
Se înlătură astfel obligarea pârâtului să realizeze un taluz de pământ cu o pantă de 45 grade pe toată lungimea împrejmuirii existente și o rigolă de beton cu lățimea la bază de 20 cm. și o înălțime de 40 cm., pe terenul proprietatea sa, între taluz și gardul despărțitor, pe toată lungimea împrejmuirii existente, lucrări care sunt costisitoare iar pârâtul s-a opus la executarea acestora.
În schimb apelul pârâtului S. M. V. nu este întemeiat deoarece în luna mai 2011 pârâtul a depozitat pământul rezultat din excavarea pentru construirea unei case proprii, lângă gardul ridicat de reclamanți. Prin această depozitare nivelul proprietății pârâtului s-a ridicat peste fundația din beton a gardului, astfel că nivelul natural al terenului a fost înălțat cu cca. 60 – 1 m.
Pământul rezultat din excavare a fost depozitat de-a lungul gardului de fibră din sticlă, care este în dreptul curții reclamanților, dar și în spatele casei acestora unde gardul este din plasă din sârmă, iar în timpul ploilor o parte din pământul depozitat în curte a fost antrenat în curtea reclamanților și o parte din pământ și aluviuni au spart gardul din fibra de sticlă.
Susținerea apelantului pârât că a taluzat manual pământul, este infirmată de constatările expertului, care a constatat diferența de nivel dintre panta naturală și ceea creată prin activitatea pârâtului.
În privința afirmației pârâtului că a fost chemat doar acesta în judecată nu și soția sa, se reține că pârâtul a fost persoana care a dirijat excavatorul și a dispus depozitarea pământului, care se scurge pe proprietatea reclamanților.
De altfel amenajarea gropilor și excavarea pământului de pe proprietatea comună, nu este un act de înstrăinare care să impună consimțământul expres al celuilalt soț.
Așa încât nu se impune chemarea în judecată și a soției pârâtului, în calitate de pârâtă.
Este de reținut că prima instanță a dispus obligarea pârâtului la realizarea unui taluz de pământ pe toată lungimea împrejmuirii existente și a unei rigole de beton, pe terenul proprietatea sa, între taluz și gardul despărțitor, pe toată lungimea împrejmuirii existente – lucrări cu care pârâtul nu este de acord, cu motivarea că prin executarea unei rigole de dimensiunile din dispozitiv ar duce la ocuparea unei suprafețe de aproape 1 ar de teren, fapt care ar prejudicia dreptul său de proprietate asupra terenului.
Tocmai de aceea obligarea pârâtului să aducă „Curtea sa” la forma sa inițială, prin înlăturarea surplusului de pământ, depozitat în urma lucrărilor de excavare, până la limita interioară a fundației de beton și a gardului de sârmă ce delimitează proprietățile părților este lucrarea necesară pentru soluționarea litigiului dintre părți.
De altfel acest petit de aducere a „Curții pârâtului” la forma inițială prin înlăturarea surplusului de pământ, depozitat în urma lucrărilor de excavare recent efectuate de acesta, până la limita inferioară a fundației din beton a gardului ce delimitează proprietățile părților a fost formulat, în principal, de către reclamanți prin Precizare și completare, față de petitele formulate în acțiunea inițială (f. 12 – dosar fond).
Este de reținut că activitatea pârâtului de modificare a pantei naturale a curții sale determină și suportarea cheltuielilor cu înlăturarea piedicilor cauzate ca urmare a faptei sale. Or, dacă pârâtul nu-și depozita pământul excavat lipit de gardul reclamanților, nu trebuia să suporte costurile generate de fapta sa.
În consecință în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va admite apelul declarat de reclamanții C. N. și C. S. împotriva Sentinței civile nr. 457 din 18 februarie 2013 a Judecătoriei Z. pe care o schimbă în ceea ce privește obligația de a face cu privire la teren.
Rejudecând cauza sub acest aspect, admite în parte acțiunea precizată a reclamanților și obligă pârâtul S. M. V., să aducă curtea sa la forma inițială, prin înlăturarea surplusului de pământ, depozitat în urma lucrărilor de excavare, până la limita inferioară a fundației de beton și a gardului de sârmă ce delimitează proprietățile părților, înlăturând astfel obligarea pârâtului să realizeze un taluz de pământ și o rigolă de beton.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge apelul pârâtului S. M. V. ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul la 1200 lei cheltuieli de judecată în apel către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L E G I I,
DECIDE :
Admite apelul declarat de reclamanții C. N. și C. S. împotriva Sentinței civile nr. 457 din 18 februarie 2013 a Judecătoriei Z. pe care o schimbă în ceea ce privește obligația de a face cu privire la teren.
Rejudecând cauza sub acest aspect, admite în parte acțiunea precizată a reclamanților și obligă pârâtul S. M. V., să aducă curtea sa la forma inițială, prin înlăturarea surplusului de pământ, depozitat în urma lucrărilor de excavare, până la limita inferioară a fundației de beton și a gardului de sârmă ce delimitează proprietățile părților, înlăturând astfel obligarea pârâtului să realizeze un taluz de pământ și o rigolă de beton.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge apelul pârâtului S. M. V. ca nefondat.
Obligă pârâtul la 1200 lei cheltuieli de judecată în apel către reclamanți.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. G. K. M. H. A.
Red. D.G. / 09.12.2013
Dact.H.A. / 11.12.2013
JUd: fond: R. I. R.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1098/2013. Tribunalul SĂLAJ | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 187/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
