Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 187/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 187/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 1584/337/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
- SECȚIA CIVILĂ-
Dosar nr._
Nr.operator 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 187
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2013
Instanța compusă din:
Președinte: C. D., judecător
C. N. C., judecător
B. D. R., grefier
S-a luat în examinare apelul declarat de către pârâtul S. C.–cu domiciliul în Z., ..P24, ., împotriva sentinței civile nr. 1186/C din 13.06.2013, pronunțată de către Judecătoria Z., în dosarul cu nr._, având ca obiect „cerere de valoare redusă ”.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare nu este îndeplinită cu apelantul.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul procedura de citare nu este îndeplinită cu apelantul, au fost restituite la dosar actele și înștiințarea cu mențiunea că nu mai locuiește la adresă. Se învederează instanței faptul că termenul a fost acordat în prezenta cauză pentru ca apelantul să depună la dosar copia contractului de vânzare cumpărare, iar intimata S.C. E.ON GAZ E. Romania S.A. să depună contractul de furnizare gaze, conformându-se dispozițiunilor instanței doar intimata.
Având în vedere prevederile art. 129 Noul cod de procedură civilă, instanța din oficiu, verificându-și competența din punct de vedere general, material și teritorial, raportat și la prevederile art. 95 (2) NCPC, constată competența instanței de judecată.
Instanța, văzând prevederile art. 172 NCPC, socotește procedura îndeplinită cu apelantul S. C. la ultima adreseă, întrucât, deși acesta și-a schimbat adresa nu a notificat instanța cu privire la acest aspect.
Avînd în vedere actele existente la dosar, lipsa părților, precum și faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1186/C/13.06.2013 s-a admis cererea de valoare redusă introdusă de reclamanta S.C. E.ON E. România S.A. Tg. M. împotriva pârâtului S. C., care a fost obligat să plătească reclamantei suma de 2.704,90 lei cu titlu de preț al serviciilor prestate și suma de 509,19 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și suma de 150,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că:
Reclamanta a prestat pe bază de contract servicii de furnizare a gazelor naturale în favoarea pârâtului.
Pârâtul avea obligația plății lunare a serviciilor prestate de reclamantă.
Pârâtul nu a achitat prețul serviciilor pentru perioada noiembrie 2010 – august 2011, la scadențele menționate în facturi, prima scadență fiind la data de 27.12.2010. Soldul se ridică la suma de 2.704,90 lei.
Contractul reglementat de normative speciale conține și o clauză penală. În caz de neplată la scadență, beneficiarul serviciilor datorează prestatorului penalități calculate la nivelul dobânzii de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat.
Penalitățile se aplică debitului principal, care rezultă din prețul neachitat al serviciilor, aferent fiecărei facturi. Penalitățile de întârziere cuantificate de reclamantă până la data introducerii cererii sunt în valoare de 509,19 lei.
Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În caz contrar, are dreptul la dezdăunare, care cuprinde în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit. Sunt dispozițiile art. 969, 1073, 1084 Cod civil.
În baza art. 1031 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 150,30 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Împotriva acestei hotărâri pârâtul S. C. a declarat apel (f. 2).
În motivare se arată că apartamentul în cauză a fost înstrăinat de apelant încă de la data de 28.08.2007, dată la care toate cheltuielile arau achitate la zi. Prin urmare, reclamanta trebuia să se îndrepte împotriva nilor proprietari H. G. și C..
În probațiune a depus înscrisuri.
Reclamanta a depus întâmpinare și a solicitat respingerea apelului.
În motivare se arată că suma solicitată reprezintă contravaloarea consumului de gaze naturale la locul de consum din Zalau .. P 24 . fost facturate pârâtului în baza contractului cadru de funcționare aprobat de Ordinul 77/2009. Reclamanta nu are vreo relație contractuală cu promitenții cumpărători din contractul menționat de pârât (f. 15, 16, 34, 40-46).
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel și dispozițiilor art. 466-479, 481-482 Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este fondat, în parte, pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut prima instanță că reclamanta a prestat pe bază de contract servicii de furnizare a gazelor naturale în favoarea pârâtului, care avea obligația plății lunare a serviciilor prestate de reclamantă.
Pârâtul nu a achitat prețul serviciilor pentru perioada noiembrie 2010 – august 2011, la scadențele menționate în facturi, prima scadență fiind la data de 27.12.2010, iar soldul se ridică la suma de 2.704,90 lei.
Pârâtul nu a contestat debitul în privința cuantumului, ci raportat la faptul că nu el ar fi fost beneficiarul serviciului furnizat de reclamantă.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că pârâtul a întocmit o promisiune de vânzare cumpărare în formă autentică în privința locului de consum din Zalau .. P 24 . act nu transferă proprietatea asupra apartamentului ci da naștere unui drept de creanță ce indreptățește părțile, in condițiile legii, să ceară obligarea la încheierea actului autentic. De observat că în cuprinsul promisiunii de vânzare cumpărare se specifică și faptul că posesia de fapt a apartamentului va fi predată doar la momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare în formă autentică.
Prin urmare, tribunalul va reține că nu sunt întemeiate afirmațiile pârâtului cu privire la împrejurarea că în perioada pentru care s-au emis facturile de către reclamantă, pârâtul nu mai avea calitatea de consumator al serviciului furnizat.
În concluzie, în speță, pârâtul nu a făcut dovada că a efectuat vreo plată în contul reclamantei pentru facturile emise deși a beneficiat de serviciile reclamantei.
În acord cu cele reținute de instanța de fond, tribunalul constată că reclamanta are împotriva pârâtului o creanță certă, lichidă și exigibilă în suma de 2.704,90 lei cu titlu de preț al serviciilor prestate.
În schimb, cât privește debitul accesoriu - penalități de întârziere - instanța reține că acesta nu reprezintă o creanta certă, lichida si exigibilă.
Contractul depus la dosar, cuprinde condițiile standard pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici. Potrivit prevederilor contractului, consumatorul are obligația să achite integral și la termen facturile emise de furnizor, neachitarea facturii în termen de 15 de zile de la data scadenței atrage după sine majorări de întârziere fără un cuantum precizat (art. 7).
In condițiile în care operațiunile comerciale dintre părți s-au desfășurat în baza unui contract standard, de adeziune și fără negocieri cu cealaltă parte, iar pe facturi s-a făcut mențiunea unei contravalori a penalităților de întârziere, acestea nu pot fi asimilate unei clauze penale din perspectiva principiului forței obligatorii a contractului ( art. 969 C. Civ), dat fiind că este vorba de un act unilateral de voință al creditorului, neasumat de către debitor. Așa cum s-a arătat și în practica Înaltei Curti de Casație si Justiție, acceptarea la plată a acestor facturi nu echivalează cu acordul celeilalte părți cu privire la pretinsele penalități de întârziere.
Ca urmare acest capăt de cerere referitor la penalitățile de întârziere apare ca neîntemeiat și va fi respins ca atare.
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite, apelul declarat de către pârâtul S. C. împotriva sentinței civile nr. 1186/C/2013 a Judecătoriei Z. și va schimba, în parte, hotărârea atacată, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtului S. C. la plata penalităților de întârziere de 509,19 lei. Celelalte dispoziții ale sentinței civile vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către pârâtul S. C. împotriva sentinței civile nr. 1186/C/2013 a Judecătoriei Z..
Schimbă, în parte, hotărârea atacată, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtului S. C. la plata penalităților de întârziere de 509,19 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. D. C. N. C. B. D. R.
Red. D.C./13.01.2014
Dact. B.D.R./20.01.2014/2 ex.
Jud. fond: P. C. R.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 156/2013. Tribunalul SĂLAJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1011/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
