Plângere contravenţională. Decizia nr. 227/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 883/1752/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 227/2013
Ședința publică din 05 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte tribunal
Judecător: I. D.
Judecător: D. G., președinte secție civilă
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de revizuientul C. T., cu domiciliul în localitatea Săliștea de Sus, ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 880 din 06 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Jibou în_, având ca obiect plângere contravențională – revizuire.
La apelul nominal, făcut în ședința se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, recursul este motivat, semnat, recurentul a depus un set de acte fila 23-26, după care:
Nefiind alte cereri formulate, instanța în raport cu obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 880/06.11.2012 a Judecătoriei Jibou s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire introdusă de revizuentul C. T., în contradictoriu cu intimatul C. SA. C., împotriva Sentinței civile nr.891/06.12.2011 pronunțate de Judecătoria Jibou în dosarul nr._ și s-a respins cererea revizuentului privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.891/06.12.2011 pronunțată de Judecătoria Jibou s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate ridicată de petentul C. T. împotriva dispozițiilor Ordinului MLPTL nr.1433/30.09.2002, petentul având posibilitatea formulării recursului în termen de 48 de ore de la pronunțare și a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea sa împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 26.07.2011.
Petentul a formulat recurs împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță, fiindu-i respins ca nefundat prin Decizia civilă nr.463/2012 pronunțată de Tribunalul S..
Raportat la primul motiv de revizuire invocat de petent întemeiat pe art.322 pct. 2 Cod de procedură civilă se constată că acesta nu își găsește incidența în cauză. Petentul arată că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut și nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut. Cererea de revizuire poate fi introdusă împotriva unei hotărâri care evocă fondul pricinii, deci nu poate fi introdusă împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de revizuire, întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă, practica judiciară concretizată în hotărârile altor instanțe judecătorești nu constituie un înscris doveditor care să poată fundamenta revizuirea unei hotărâri.
Înscris doveditor este înscrisul ce are o forță probantă prin el însuși, iar partea căruia i se opune să fi participat la întocmirea lui sau să fi dobândit dată certă pentru a-i fi opozabil și să fie determinant pentru soluționarea cauzei.
În consecință, hotărârile judecătorești nu constituie înscrisuri doveditoare în sensul art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă.
Existența unei practici judiciare neunitare la nivelul instanțelor poate fi înlăturată numai prin căile prevăzute de lege (ex. recurs în interesul legii) nu pe calea revizuirii în sensul dorit de revizuent, altfel s-ar ajunge la negarea funcției puterii de lucru judecat a hotărârilor irevocabile.
Celelalte aspecte invocate de petent nu sunt veritabile motive de revizuire, ci apărări pe fond verificate de Judecătoria Jibou și Tribunalul S. în cursul procesului contravențional care nu pot fi analizate pe calea revizuirii, potrivit art. 326 alin. 3 Cod procedură civilă.
În consecință, constatând că cererea de revizuire nu este fundamentată în condițiile art. 322 pct. 1 și 5 Cod de procedură civilă, nefiind incident niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 322 Cod de procedură civilă, va fi respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe revizuientul C. T. a declarat recurs arătând că sentința este nelegală pentru că:
1 . Același judecător s-a pronunțat asupra plângerii contravenționale, fiind subiectiv.
2. Deoarece răspunderea contravențională este personală nu are calitate de contravenient fiindcă cu autoturismul a circulat soția lui și deși a invocat excepția lipsei calității procesuale instanța nu s-a pronunțat asupra excepției pentru fapta altei persoane.
3. Prin apariția Legii nr. 144/2012 s-a abrogat tariful de despăgubiri, iar instanța nu a anulat această sancțiune.
4. C.N.AD.N.R. a utilizat camere de supraveghere neomologate.
6. Instanța nu a dat prioritate dreptului comunitar în raport cu legislația națională.
7. Prin practica neunitară se încalcă principiul securității raporturilor juridice.
Prin întâmpinarea sa C.N.A.D.N.R. S.C. – C. a solicitat respingerea recursului arătând că procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul/ utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor în baza protocolului dintre această instituție și C.N.A.D.N.R. S.A.
Autovehiculul recurentului fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu rovignietă valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acestuia nu există înregistrată rovignietă.
Recursul este nefondat pentru următoarele:
1 conform Deciziei date în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. II/2007, în aplicarea dispozițiilor art. 24 Cod procedură civilă, judecătorul care soluționează fondul cauzei nu devine incompatibil să soluționeze cererea de revizuire sau contestația în anulare, astfel că acest prim motiv de recurs formulat nu este întemeiat.
2. Faptul că recurentul a invocat excepția lipsei calității procesuale, iar prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei excepții este nefondată, întrucât prin sentința civilă nr. 891 din 06.12.2011 pagina 8 s-a motivat în mod clar de prima instanță că sancțiunile contravenționale se aplică utilizatorului vehiculului identificat ca circulând fără rovinietă, utilizatorul autovehiculului fiind cel înscris în certificatul de înmatriculare, neavând astfel importanță cine anume a condus autovehiculul.
3. Este adevărat că prin Legea nr. 144/2012 s-a abrogat tariful de despăgubiri, însă această lege a intrat în vigoare la 23 iulie 2012, iar fapta contravențională a fost săvârșită la data de 15.02.2011, când această lege nu era în vigoare, iar art. II din Legea nr. 144/2012, se referă la tarife de utilizare aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii, ori plângerea contravențională a fost soluționată în 06.12.2011, când nu era în vigoare această lege.
4. Prima instanță nu a depășit atribuțiile sale respingând ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a Ordinului nr. 1433/2002, câtă vreme acest ordin a fost abrogat prin Ordinul nr. 1230/2005 a Ministerului Lucrărilor Publice, Transportului și Locuinței, întrucât art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi condiționează admisibilitatea excepției de existență în vigoare a actului considerat neconstituțional.
5. Faptul că C.N.A.D.N.R. a utilizat camere de supraveghere neomologate reprezintă o apărare de fond care nu se circumscrie nici unui motiv din cele prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă.
6. Apărarea invocată de recurent că instanța nu a dat prioritate dreptului comunitar în raport cu legislația națională, nu este motiv de revizuire prevăzut de art. 322 Cod procedură civilă și pe de altă parte, recurentul nu a invocat faptul care anume normă a fost încălcată.
7. Faptul că nu există practică unitară în anumite domenii nu se circumscrie motivului prevăzut de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, care prevede situația unor hotărâri potrivnice, adică potrivnice, adică a unor hotărâri a căror dispoziții nu se pot duce la îndeplinire.
Toate aceste considerente fac astfel ca recursul să fie nefondat, sentința primei instanțe legală și temeinică, urmând astfel ca în baza art. 312 Cod procedură civilă a se respinge recursul.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
D E CI D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul C. T. împotriva sentinței civile nr. 880 din 06.11.2012 a Judecătoriei Jibou.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
K. M. I. D. D. G. C. P. E.
Red. KM/05.04.2013/dact. ECP/09.04.2013/2 ex./jud. fond M. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 211/2013. Tribunalul SĂLAJ | Plângere contravenţională. Decizia nr. 841/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
