Plângere contravenţională. Decizia nr. 54/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 1855/309/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.54
Ședința publică din 22 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. N. C., judecător
D. Patrițiu, vicepreședinte tribunal
P. A., judecător
C. C., grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de petentul T. F., cu domiciliul în loc.P., nr.138, județul S. împotriva sentinței civile nr. 1184 din 3 octombrie 2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei pronunțată în dosar civil nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art.85 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că potrivit dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, recursul este motivat și semnat, iar recurentul solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
De asemenea, se arată că recurentul a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, scriptul înregistrat la fila 9, prin care formuleaza concluzii de admitere a recursului.
Instanța verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.1591 Cod procedură civilă, se declară competentă în soluționarea prezentei cauze cu care a fost legal investită, iar pe baza actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr. 1184/3 octombrie 2012 pronuntata de Judecatoria Simleu Silvaniei a fost respinsa ca nefondată plângerea formulată de petentul T. F. cu domiciliul în P., nr. 138, județul S. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 20.11.2011 de I.P.J. S..
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
La data de 20.11.2011 petentul a fost sancționat contravențional deoarece la data de 20.11.2011, conducând autoturismul marca Volkswagen Transporter cu nr. de înmatriculare_ a tractat semiremorca cu nr. de înmatriculare_ încărcată cu material lemnos, fără a avea asupra sa documentele de proveniență. Petentului i s-a aplicat sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 2.000 lei.
Instanta a retinut ca din probatoriul administrat în cauză reiese această stare de fapt, petentul nepropunând probe de administrat în apărare.
Procedand la verificarea legalității procesului verbal în conformitate cu art. 17 din OG nr. 2/2001 sub aspectul lipsei mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrag nulitatea procesului verbal, instanta a constatat ca procesul verbal a fost legal întocmit.
Potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 „În cazul în care contravenientul (…) refuză (…) să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.”
Instanta a retinut ca din textul de lege rezultă că martorul are rolul de a confirma una dintre cele 3 ipoteze reglementate în cazul in care procesul verbal de constatare a contravenției nu este semnat de către contravenient. Deci acest martor nu atestă situația de fapt reținută prin procesul verbal de constatare a contravenției. Pe cale de consecință, martorul respectiv nu trebuie să fie unul care a perceput fapta sancționată contravențional. Pe de alta parte s-a aratat ca in cazul de față nici nu mai era necesară prezența martorului asistent, de moment ce petentul a semnat și a primit un exemplar al procesului verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Reținând că fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului a fost constată în mod direct de agenții de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Conform art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010 constituie contravenție silvică și se sancționează cu amendă de la 2000-5000 lei transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanta a constatat ca agentul constatator a aplicat minimul amenzii, apreciind ca s-a procedat la corecta individualizare a acesteia.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs petentul T. F., solicitand ca in urma admiterii recursului sa se dispuna admiterea plangerii contraventionale si inlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertismentului. Petentul a apreciat ca fapta pe care a savarsit-o prezinta un grad de pericol social redus, avand in vedere ca in ziua respectiva nu a taiat copaci din padure, ci a adunat crengi care erau cazute la pamant. Petentul a facut referire si la situatia sa materiala precara care l-au impiedicat sa-si cumpere lemne pentru iarna, avand in intretinere un copil in varsta de 1 an.
Intimatul-parat I. Judetean de Politie Salaj nu a depus la dosar intampinare.
Analizând recursul prin prisma prevederilor dispozițiilor art. 304 și 304/1 Cod Procedură Civilă tribunalul constată că acesta este fondat doar în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal încheiat în data de 20 noiembrie 2011 de I. Județean de Poliție S. petentului T. F. i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 2.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010, constând în aceea că în data de 20 noiembrie 2011, conducând autoturismul marca Volkswagen Transporter cu nr. de înmatriculare_ a tractat semiremorca cu nr. de înmatriculare_ încărcată cu material lemnos, fără a avea asupra sa documentele de proveniență. Procesul verbal a fost semnat fără obiecțiuni de petentul T. F..
Tribunalul reține că prima instanță, verificând potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, a constatat în mod corect că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută, care ar putea atrage anularea acestuia.
Cazurile de nulitate absolută sunt strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001, referindu-se la lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator.
Petentul a invocat în fața instanței de fond faptul că la întocmirea procesului-verbal de către agentul constatator nu a fost prezent niciun martor, însă s-a reținut în mod corect de către prima instanță că raportat la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 171/2010 nu era necesară confirmarea faptelor constatate de către un martor, atâta timp cât petentul a fost prezent și a semnat procesul verbal.
În motivele de recurs, petentul a aratat ca fapta pe care a savarsit-o prezinta un grad de pericol social redus, avand in vedere ca in ziua respectiva nu a taiat copaci din padure, ci a adunat crengi care erau cazute la pamant. Petentul a facut referire si la situatia sa materiala precara care l-au impiedicat sa-si cumpere lemne pentru iarna, avand in intretinere un copil in varsta de 1 an.
Analizând conținutul procesului verbal de constatare a contravenției care beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, coroborat cu raportul intocmit de agentul de politie care a intocmit actul constatator, cu recunoașterea petentului realizată prin semnarea procesului verbal fără a formula obiecțiuni în privința aspectelor consemnate, tribunalul constată că în mod legal și temeinic s-a apreciat de prima instanță că starea de fapt a fost consemnată corect în cuprinsul procesului verbal.
De altfel, cu ocazia judecării plângerii contravenționale petentul nu a formulat cereri în probațiune pentru a proba o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator, astfel că prezumția de temeinicie recunoscută procesului verbal nu este răsturnată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, tribunalul retine că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (cerință prevăzută de art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001), iar potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001 în cazul faptelor de gravitate redusă se poate aplica sancțiunea avertismentului. Luând în considerare și dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 care prevăd criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale, tribunalul apreciază că fapta săvârșită de petentul T. F. este de gravitate redusă, iar pentru sancționarea acesteia este suficientă aplicarea sancțiunii avertismentului.
În acest sens, tribunalul are în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului. Petentul a fost depistat in timp ce transporta material lemnos, respectiv crengi provenite din arbori rupti in urma fenomenelor naturale, aspect care rezulta din raportul agentului constatator (fila 13). Din procesul verbal reiese că nu a fost vorba de o cantitate considerabilă de material lemnos, pentru a se reține un grad de pericol social ridicat al faptei săvârșite. Petentul a mentionat ca a fost nevoit sa adune lemne din padure pentru a-si asigura incalzirea locuintei, aratand ca are in intretinere copii minori, sens in care a depus la dosar copiile certificatelor de nastere. Pentru aceste motive tribunalul apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 2.000 lei este o sancțiune mult prea împovărătoare pentru atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale și nu respectă principiul proporționalității cu gradul de pericol social al faptei.
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de petentul T. F., împotriva sentinței civile nr. 1184 din 3 octombrie 2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Pe cale de consecință tribunalul va modifica hotărârea atacată și în urma judecării cauzei în fond va admite plângerea contravențională formulată de petentul T. F., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/20.11.2011 întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean S., aplicând petentului sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petentul T. F. contra sentinței civile nr. 1184 din 3 octombrie 2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Modifică hotărârea atacată și judecând cauza în fond admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul T. F. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenție . nr._/20.11.2011 emis de IPJ S..
Aplică petentului sancțiunea avertismentului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. N. C. D. Patrițiu P. A. C. C.
Red./Dact.A.P.
2 ex/04.02.2013
Jud. Fond M.-A. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 795/2013. Tribunalul SĂLAJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 237/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
