Plângere contravenţională. Decizia nr. 957/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 957/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 476/337/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date nr. 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.957
Ședința publică din 30 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: H. I. D., judecător
C. N. C., judecător
C. D., judecător,
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., cu sediul în Z., ..14, Jud.S., împotriva sentinței civile nr.1373 din 14.05.2013 a Judecătoriei Z. pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională – OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul-petent, lipsă fiind recurentul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art.15 lit.i) din Legea nr.146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar recurentul – intimat a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Intimatul-petent S. V. C. depune la dosar înscrisurile de la filele 7-9.
Instanța verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.1591 Cod procedură civilă, se declară competentă în soluționarea prezentei cauze cu care a fost legal investită.
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Intimatul-petent solicită instanței respingerea recursului declarat de către recurentul-intimat.
Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL :
Prin sentința civilă nr.1373 din 14 mai 2013 a Judecătoriei Z. a fost admisă plângerea formulată de petentul S. V. V. împotriva procesului - verbal de contravenție . nr._ din 13.01.2013 încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., care a fost anulat în totalitate.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor CP nr._ încheiat de către intimat la data de 13.01.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în sumă de 420 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară constând în patru puncte de penalizare. În sarcina petentului s-a reținut că în data de 13.01.2013, ora 00.42 a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . municipiul Z. folosind luminile de ceață. Această faptă contravențională este sancționată conform prevederilor art. 108 lit b pct 8 a din OUG 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Sub aspectul legalității, instanța de fond a constatat că procesul verbal atacat a fost încheiat cu nerespectarea cerințelor impuse prin O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
În acest sens, prima instanță a apreciat că la întocmirea procesului-verbal de contravenție au fost nesocotite dispozițiile art. 16 din OG 2/2001, având în vedere faptul că s-a făcut o insuficientă descriere a faptei contravenționale. În prezenta speță, procesul‑verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă unicul act probator al săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului și de aceea trebuie să conțină toate elementele pe baza cărora să se poată cerceta, dacă s‑a comis fapta reținută și dacă, în concret, se poate angaja răspunderea contravențională a petentului. Descrierea faptei trebuie făcută cu indicarea tuturor elementelor necesare stabilirii concrete a contravenției.
Analizând conținutului procesului verbal contestat, instanța a reținut faptul că agentul constatator nu a indicat elemente suficiente în cuprinsul procesului verbal pentru caracterizarea faptei ca fiind contravenție, în speță nu au fost descrise condițiile meteo de la data săvârșirii faptei pentru ca instanța să poată aprecia dacă se impunea sau nu folosirea luminilor de ceață. Fapta a fost descrisă generic, lipsită de conținut concret, elementele indicate în procesul verbal fiind insuficiente pentru a caracteriza fapta ca fiind contravenție.
De asemenea în ceea ce privește sancțiunea aplicată, raportat la fapta reținută în sarcina petentului, prima instanță a reținut că aceasta a fost nelegal stabilită, mai precis s-a aplicat sancțiunea complementară constând în patru puncte de penalizare deși textul legal incident, menționat anterior prevede o sancțiune de 3 puncte penalizare pentru fapta reținută în sarcina petentului
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a plângerii contravenționale.
În motivare, recurentul a arătat că în mod greșit prima instanță a apreciat că fapta nu a fost suficient descrisă de către agentul constatator. Recurentul apreciază că în procesul verbal de contravenție s-a realizat o descriere suficientă a comportamentului culpabil al petentului, care a declarat că nu are de formulat obiecțiuni la aspectele consemnate de agentul constatator. De asemenea, din raportul acestuia din urmă rezultă că fapta a fost constatată cu propriile sale simțuri. În final, recurentul arată că nu există nici un dubiu rezonabil cu privire la fapta constatată.
Intimatul-petent a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea Sentinței civile nr. 1373/2013 a Judecătoriei Z. ca temeinică și legală. Apreciază criticile recurentei ca fiind pur formale și neconforme cu adevărul. Reiterând apărările invocate în fața primei instanțe, petentul arată că fapta pretinsă nu a putut fi constatată de către agentul constatator, d-na C. A., care se găsea în mașina poliției, aflată într-o poziție care-i împiedica vizibilitatea, iar petentul a fost oprit de către un coleg al acesteia. Pe de altă parte, petentul contestă susținerea intimatului conform căreia ar fi declarat că nu are de formulat obiecțiuni, dovadă în acest sens fiind refuzul său de a semna actul constatator.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este întemeiat pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 108 lit.b pct.8 din OUG 195/2002, constituie contravenție folosirea luminilor de ceață în alte condiții decât pe timp de ceață.
Tribunalul reține că prima instanță a constatat nelegalitatea procesului-verbal de contravenție ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 16 din OG 2/2001, care, printre altele, enumeră ca element obligatoriu al conținutului procesului-verbal de contravenție, „descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”. În concret, prima instanță a apreciat că aceste dispoziții legale au fost nesocotite, deoarece în cuprinsul procesului-verbal, la descrierea faptei, nu au fost descrise condițiile meteo de la data săvârșirii faptei pentru ca instanța să poată aprecia dacă se impunea sau nu folosirea luminilor de ceață.
Tribunalul constată însă că neregularitatea constatată, nefăcând parte dintre cele enumerate la art. 17 din OG 2/2001, care atrag nulitatea absolută a actului constatator, nu este aptă să conducă la anularea acestuia numai dacă se dovedește că petentul a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod, potrivit art. 105 alin.2 teza I Cod procedură civilă aplicabil în baza art. 47 din O.G. 2/2001, în acest sens fiind și Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, Tribunalul apreciază că în acest caz insuficienta descrierea a faptei, prin neindicarea condițiilor meteo de la momentul constatării, ar fi avut importanță doar în cazul în care petentul ar fi susținut că a folosit justificat farurile de ceață deoarece condițiile meteo impuneau utilizarea lor. În speță însă petentul nu a contestat acest aspect, respectiv nu a susținut că la momentul respectiv era ceață și că folosirea luminilor de ceață era justificată, ci a susținut că nu avea în funcțiune luminile de ceață, situație față de care, insuficienta descriere a faptei prin neindicarea condițiilor meteo nu poate cauza petentului o vătămare reală, care să impună anularea procesului-verbal, petentul recunoscând implicit că nu se impunea folosirea farurilor de ceață.
Reținând așadar legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța de recurs va proceda la analiza temeiniciei acestuia. Sub acest aspect, tribunalul constată, în primul rând, că fapta contravențională reținută în sarcina petentului nu are o gravitate concretă de natură a o circumscrie noțiunii autonome de „materie penală” așa cum este interpretată aceasta în jurisprudența constantă a CEDO.
Ca atare, în cazul unor contravenții minore, cum este cea din prezenta cauză, operează în mod indubitabil prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contravențional, care reprezintă un act oficial, autentic în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator.
Sigur, petentul beneficiază de dreptul de a combate starea de fapt reținută de agentul constatator prin administrarea unor probe judiciare în acest sens. Or, în cazul de față, petentului i s-a oferit posibilitatea de a face dovada celor susținute în plângere, însă acesta a declarat că nu are de formulat cereri în probațiune.
Petentul contestă faptul că agentul constatator a constatat cu propriile sale simțuri săvârșirea faptei, dar nu a propus nicio probă care să-i dovedească susținerea.
În aceste condiții, atâta timp cât starea de fapt reținută de agentul constatator nu a fost combătută de probe pertinente iar petentului i s-a garantat dreptul la apărare, instanța urmează a da eficiență prezumției de validitate a procesului-verbal.
Conform art. 108 lit.b pct.8 din OUG 195/2002, constituie contravenție folosirea luminilor de ceață în alte condiții decât pe timp de ceață.
Raportând acest text legal la fapta descrisă în procesul verbal, rezultă că ea întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care petentul a fost sancționat.
În privința individualizării sancțiunii aplicate însă, instanța apreciază că amenda aplicată petentului este în disproporție vădită față de gravitatea faptei comise, ținând seama de faptul că prin săvârșirea contravenției siguranța circulației pe drumurile publice nu a fost în nici un fel pusă în pericol. Instanța consideră astfel ca sancțiunea avertismentului este suficientă pentru realizarea scopului preventiv al sancțiunii.
Prin urmare, in temeiul art. 95 alin.2 si 3 din OUG 195/2002 si art. 5 alin.2 lit a din OG 2/2001, ținând cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din OG 2/2001, tribunalul apreciază că plângerea petentului este doar în parte întemeiată, în privința individualizării sancțiunii principale a amenzii în sumă de 420 lei, care se impune a fi înlocuită cu sancțiunea avertismentului.
Pentru aceste considerente, Tribunalul găsește întemeiat motivul de recurs invocat de recurentul-intimat Inspectoratul de Poliție Județean S., fapt pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 304 ind.1 C.pr.civ. și art. 312 alin.1, 2 și 3 C.pr.civ., va admite recursul și va modifica Sentința civilă nr. 1373 din 14.05.2013 a Judecătoriei Z., în sensul că va admite în parte plângerea formulată de petentul S. V. V. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 13.01.2013 de Inspectoratul de Poliție Județean S., pe care îl va modifica, în sensul înlocuirii amenzii cu avertismentul.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Județean S. contra sentinței civile nr.1373/14 mai 2013 a Judecătoriei Z..
Modifică hotărârea atacată și judecând cauza în fond admite în parte plângerea formulată de petentul S. V. C. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 13 ianuarie 2013, pe care îl modică în sensul înlocuirii amenzii cu avertismentul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. I. D. C. N. C. C. D. V. V.
În concediu de odihnă
Semnează președinte instanță
Red.HI/29.10.2013
Dact.VV/6.11.2013/2ex.
Jud.fond: R. R. I.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 269/2013. Tribunalul SĂLAJ | Plângere contravenţională. Decizia nr. 962/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
