Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1123/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1123/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 3560/84/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVIL
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1123/2013
Ședința publică din 05 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte Tribunal
Judecător: I. D.-D.
Judecător: D. G., președinte secție civilă
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinarea contestația în anulare formulată de recurenta reclamantă P. L., cu domiciliul în A., .. 45, județul A., împotriva deciziei civile nr. 618 din 30 mai 2013, pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă,contestatoarea P. L., reprezentantul intimaților: C. I., B. L. și P. M. - avocat C. C., cu împuternicire avocațială la dosar - fila 33, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 187 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că dosarul de fond nr._ în care s-a pronunțat decizia atacată a fost acvirat la dosarul cauzei, după care:
Reprezentantul intimaților C. I., B. L. și P. M. – avocat C. C. depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată, respectiv facturi reprezentând onorariu avocațial – fila 57-59 și împuternicire avocațială pentru intimata H. C., arată că nu are alte cereri.
Nefiind alte cereri instanța acordă cuvântul asupra contestației formulate.
Întrebată fiind contestatoarea P. L., care sunt motivele contestației, care sunt deficiențele și care sunt greșelile hotărârii date în recurs.
Contestatoarea solicită admiterea contestației și anularea deciziei pronunțate la data de 30 mai 2013, care este aberantă, pur și simplu, întrucât este obligată să plătească un zid nu se ține cont de expertiză, precizarea folosului de tras ,c contestatoarea arată că dacă i se cere să achite contravaloarea acestui zid, atunci înseamnă că acel zid este al contestatoarei, proprietatea personală.
Aceasta arată că este aberant să plătească un zid, care este construit pe terenul său, asta înseamnă că devine proprietară dacă îl plătește și nu trebuie să fie obligată la plata contra/valorii acestui zid de sprijin făcut de pârâți de-a lungul timpului, iar cu privire la folosul de tras se solicită să se țină cont de expertiză și nu de sumele practicate de primărie că atunci nu avea rost de procesul care s-a întins pe aproape șase ani.
Instanța învederează faptul că în calea extraordinară de atac a contestației în anulare se pot invoca anumite greșeli materiale, iar întrebată fiind contestatoarea că obligarea la plata contravalorii acelui zid o consideră o greșeală materială, contestatoarea arată că da, este o greșeală, faptul că nu s-a ținut cont de expertiză aceasta zice că da.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea contestației formulate, cu cheltuieli de judecată, arătând că în hotărârea pronunțată de instanța de recurs nu vede nici o eroare materială, toate aspectele au fost lămurite de acesta, susține motivele invocate prin întâmpinare.
Instanța în raport cu obiectul cauzei și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare:
Prin contestația înregistrată la data de 23.08.2013 contestatoarea P. L. a solicitat anularea deciziei civile nr. 618/30 mai 2013 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației se arată că instanța a săvârșit o eroare materială constând în aceea că a compensat despăgubirile ce le datorează cei 20 de pârâți, cu valoarea actualizată a unui zid prețuit la valoarea actualizată de 63.310 lei însă aceeași măsură trebuia să folosească instanța și în privința despăgubirilor pentru lipsa de folosință a suprafeței de 450 mp. Se mai arată că instanța de recurs nu a motivat în nici un fel de ce nu s-au acordat despăgubirile la piața liberă totalizând 82.360 lei iar la nivel de Primărie_ lei și nu s-a pus în discuție situația juridică a construcțiilor fiind obligată contestatoarea să plătească un zid despărțitor între cele două rânduri de garaje sub care pârâți au adevărate crame însă prin compensare acel zid îi aparține pârâți rămânând cu cei 3 pereți.
Contestația în anulare nu este întemeiată.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Potrivit art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă ,,Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
Primul motiv prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă – dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale – are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care a avut drept consecință darea unor soluții greșite. Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. A da părților posibilitatea de a se plânge aceleași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, deci rejudecarea recursului.
Se poate observa că așa cum a fost formulată prin contestația în anulare se solicită o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Or, această cale de atac poate fi promovată numai pentru motivele strict și limitativ prevăzute de lege.
Cu alte cuvinte eroarea materială invocată de contestatoare trebuia să privească o problemă de procedură și nu o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, cum solicită contestatoarea.
Deci contestatoarea nu invocă o greșeală materială în înțelesul dispozițiilor Codului de procedură civilă ci o problemă de judecată, ceea ce nu este posibil.
Examinând motivele invocate de contestatoare prin raportare la dispozițiile art. 318 se reține următoarele:
În cazul în speță contestatoarea susține în primul motiv al contestației în anulare că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială constând în aceea că a compensat despăgubirile datorate de cei 20 de pârâți cu valoarea actualizată a unui zid prețuit la valoarea de 63.310 lei.
Nu este întemeiat acest motiv de contestație întrucât compensarea a fost realizată în mod legal numai după ce în prealabil a fost admisă cererea reconvențională a pârâților pentru obligarea reclamantei la plata investițiilor realizate de aceștia cu referire la zidul de sprijin.
Este de reținut că prin admiterea cererii reconvenționale formulate de pârâți contestatoarea a fost obligată să plătească la fiecare dintre cei 12 pârâți câte 1500 lei reprezentând parte contribuție la edificarea zidului de sprijin.
Apoi toate sumele cerute de către pârâți în proces au fost stabilite în baza unor expertize tehnice în construcții efectuate conform cererilor formulate de părțile aflate în litigiu.
Deci în mod legal instanța de recurs a compensat datoriile reciproce ale reclamantei contestatoare și ale pârâților.
Prin urmare primul motiv al contestației în anulare nu este întemeiat.
Dar nu este întemeiat nici al doilea motiv din contestație întrucât modul de calcul al despăgubirilor solicitate de către reclamantă au fost stabilite în conformitate cu prețurile practicate pe piața liberă pentru închirierea terenurilor din zona în litigiu.
În acest sens expertul tehnic judiciar B. C. a arătat că despăgubirile s-au făcut în funcție de nivelul chiriilor stabilite prin Hotărârile Consiliul Local Z. și în funcție de nivelul prețului practicat în zonă de proprietarii de garaje, precum și de nivelul chiriilor aplicate de proprietarii de garaje conform oscilațiilor pieței libere și că prețul de piață practicat în zonă oscilează de la 70 la 80 și chiar a ajuns la 100 lei pe garaj/lună cu o majoritate oscilantă în jurul sumei de 70 lei pentru perioada cuprinsă între 01.07.2007-1.02.2011 și de 50 lei/lună/garaj pentru perioada1.02._13 (f. 168-172 – dosar nr._ acvirat.).
Dar nu este întemeiat nici al treilea motiv invocat în sensul că nu s-ar fi pus în discuție situația juridică a construcțiilor amplasate pe terenul reclamantei deoarece instanța de recurs nu a fost investită cu un astfel de capăt de cerere.
Or, în cazul în speță singurul capăt de cerere dedus judecății după precizarea acțiunii din data de 9.03.2009 a fost obligarea la plata unor despăgubiri pentru folosința terenului (f. 132 – dosar nr._ acvirat).
Prin urmare instanța nu se poate pronunța asupra unui lucru care nu s-a cerut.
În baza art. 318 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de P. L., contra deciziei civile nr. 618/2013 a Tribunalului S. iar în baza art. 274 Cod procedură civilă contestatoarea va fi obligată la câte 200 lei cheltuieli de judecată către intimații H. C., B. L., C. I. și P. M.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
DECIDE :
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de P. L., contra deciziei civile nr. 618/2013 a Tribunalului S..
Obligă contestatoarea la câte 200 lei cheltuieli de judecată către intimații H. C., B. L., C. I. și P. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
K. M. I. D. D. G. C. P. E.
Red. DG/03.12.2013/dact. ECP/05.12.2013/2 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1128/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 950/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
