Acţiune în constatare. Decizia nr. 784/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 784/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 3767/296/2011
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 784/R
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. R.
Judecător M. F.
Judecător G. D. S.
Grefier C. Z.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant H. G., dom. în loc. M., .. 728, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 1450/04.03.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimații-pârâți H. M., dom. în M., .. 728, C. V., dom. în M., ., C. M., cu dom. necunoscut, C. I., dom. în M., .. 450, jud. Satu M., C. JUDEȚEANĂ SATU M. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și C. L. M. PENTRU STRABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, jud. Satu M., având ca obiect acțiune în constatare.
Prin serviciul de registratură al instanței, în 06 noiembrie 2013, recurentul H. G. prin av. B. S. C., a depus concluzii scrise.
La pronunțarea cauzei nu se prezintă părțile.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 04 noiembrie 2013, dată la care susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei la data de azi.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil, de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1450/04.03.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. unic de mai sus, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul H. G., în contradictoriu cu pârâții H. M., C. V., C. I., C. LOACALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE M. și C. JUDEȚEANĂ SATU M. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr. 31-_ emis la data de 26.01.1998 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitei C. I. pentru suprafața de 4200 mp (două parcele situate în extravilanul comunei M., județul Satu-M. 895 în suprafață de 3500 mp, respectiv 896 în suprafață de 700 mp), după autorul C. P. (filele 5, 40-43 dosar fond); C. I. a decedat la 01.09.1992.
Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 01.05.1993 între C. V. și Hantig G., respectiv soția acestuia H. M. (părinții reclamantului), s-a convenit vânzarea imobilului casă de locuit și suprafața de teren de 0,21 ha teren, curți construcții, situat pe . în schimbul sumei de 700.000 lei (ROL). După decesul lui H. G. (12.03.1997), soția supraviețuitoare H. M., parte în antecontractul sus-menționat, a încheiat cu reclamantul, fiul său, antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 28.01.2009, atestat de avocat (fila 9 dosar fond) având ca obiect imobilul înscris în Titlul de proprietate nr. 31-_, cu nr. top. 895 și 896, respectiv casă de locuit cu teren în suprafață de 2100 mp în schimbul unui preț de 4000 lei.
La data de 11.01.2011, C. L. M. a emis procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de 4200 mp reconstituită defunctei C. I., iar acesta a fost semnat de primire de către reclamantul H. G.. Prin acest act suprafața de 4200 mp este compusă din trei parcele, respectiv 852/2 în suprafață de 1000 mp, 895 în suprafață de 2500 mp și 896 în suprafață de 700 mp, situate în extravilanul comunei M..
C. I. - titulara Titlului de proprietate nr. 31-_ a avut trei frați, C. D. - decedat la 31.12.2003 (filele 67, 77 dosar fond), căsătorit cu numita C. M. (citată prin publicitate), C. M. - decedată la 06.11.1958 și C. V. (promitentul vânzător din antecontractul de vânzare-cumpărare din 01.05.1993, fiul lui C. Palaha conform certificatului de la fila 22 dosar fond). În cauză nu s-a făcut dovada faptului că succesiunea defunctei C. I. a fost dezbătută.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit în cauză (filele 124-129 dosar fond), terenul în litigiu se identifică cu parcele având nr. top 896,895 și 852/2 menționate în procesul verbal de punere în posesie din 11.01.2011. Expertul a reținut că reclamantul folosește efectiv suprafața de 465 mp din . având suprafața totală de 700 mp, suprafața de 535 mp din . totală de 2500 mp, respectiv 1100 mp din . suprafața totală de 1000 mp (în această privință reclamantul folosind diferența de teren provenind din . nu face obiectul litigiului). Totalul suprafeței folosite de reclamant este de 2100 mp și corespunde parțial terenului reconstituit în favoarea defunctei C. I., astfel cum rezultă și din planul de amplasament și delimitare aferent raportului de expertiză.
Ca urmare a concluziilor expertului, necontestate de către reclamantul beneficiar de asistență juridică de specialitate, la data de 28.01.2013, H. G. și pârâta HANTIG M. au încheiat anexa la antecontractul din 28.10.2009 prin care au arătat că obiectul acestuia este terenul având parcelele 895, 896 și 852/2.
Instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului nu este întemeiată, și a respins-o în totalitate, reținând că, prin dispozițiile art. 5 Titlul X al Legii nr. 247/2005 aplicabile raportului juridic dedus judecății raportat la data înregistrării acțiunii pe rolul judecătoriei, s-a consfințit legislativ posibilitatea instanțelor judecătorești de a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, în ipoteza în care una din părțile contractante, în promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare, refuză să se prezinte la notar pentru autentificarea acordului de voință format anterior.
Promisiunea de vânzare-cumpărare este la rândul său un contract (antecontract) care nu are efect translativ de proprietate, dar dă naștere unei obligații de a face: părțile trebuie să se prezinte la notar pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă solemnă. În caz de nerespectare a acestei obligații, creditorul este îndreptățit să obțină concursul justiției pentru eficientizarea acordului de voință, prin pronunțarea unei hotărâri cu efect constitutiv de drepturi.
Pentru admiterea unei asemenea acțiuni, este esențial ca toate clauzele contractului să se regăsească în antecontract (determinarea bunului vândut, a prețului achitat), iar acesta să îndeplinească condițiile generale de valabilitate ale convențiilor (art. 948, 949-951, art. 1295 cod civil de la 1865 sub imperiul cărora au fost încheiate cele două antecontracte).
În cauză se reține faptul că promisiunea de vânzare-cumpărare din data de 01.05.1993 identifică imobilul ce urma a fi vândut ca fiind în suprafață de 0,21 ha, respectiv casă situată în M. .> Ulterior la data de 28.10.2009 obiectul contractului este identificat ca fiind parcelele 895 și 896 din Titlul de proprietate nr. 31-_, iar prin anexa încheiată la 28.01.2013 s-a arătat că parcelele sunt 895, 896 și 852/2.
Expertul D. V. N. a concluzionat faptul că reclamantul folosește efectiv 2100 mp din totalul de 4200 reconstituit numitei C. I., respectiv suprafața de 465 mp din . având suprafața totală de 700 mp, suprafața de 535 mp din . totală de 2500 mp și 1100 mp din . suprafața totală de 1000 mp (în această privință reclamantul folosind diferența de teren provenind din . nu face obiectul litigiului).
Rezultă așadar faptul că obiectul antecontractelor succesive nu a fost clar determinat de părți, iar reclamantul nu folosește integral nici una dintre parcelele menționate în titlu/procesul verbal de punere în posesie. Expertul desemnat în cauză a vizat planul de puneri în posesie la întocmirea raportului (astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 127 dosar fond), iar nu procesele verbale de punere în posesie. În plus, reclamantul nu a solicitat dezmembrarea parcelelor incluse în titlul de proprietate, deși expertul a reținut că acesta nu folosește integral. În acest context, validarea integrală a celor două antecontracte nu este posibilă, probațiunea administrată în cauză nefiind conformă dispozițiilor legale de care s-a prevalat reclamantul. Prin admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și susținută în prezentul litigiu, s-ar putea ajunge în situația în care drepturile unor terți nechemați în judecată să fie vătămate (a rezultat că reclamantul folosește și o suprafață de 100 mp din . nu face obiectul litigiului).
Un alt motiv pentru care se impune respingerea acțiunii este acela că nu a fost dovedit faptul că numitul C. V. avea dreptul de a înstrăina întregul imobil reconstituit defunctei C. I.. Probațiunea administrată în cauză nu a relevat că succesiunea acesteia a fost dezbătută, respectiv a rezultat că aceasta a avut și alți moștenitori de același rang cu promitentul vânzător C. V. (C. D. ce a decedat în anul 2003 respectiv soția acestuia C. M. prin retransmitere). Drepturile succesorale ale acestora nu au fost puse în discuție de către reclamant, iar în lipsa dovedirii unui partaj având rezultat atribuirea imobilului în litigiu promitentului vânzător C. V., instanța de fond a apreciat că operațiunea juridică nu poate fi validată prin hotărâre judecătorească.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect modificarea titlului de proprietate ca urmare a emiterii procesului verbal de punere în posesie din 11.01.2011, instanța de fond a reținut că acesta a fost semnat de primire și deci acceptat în această formă de către H. M., promitenta cumpărătoare. În condițiile în care dreptul de proprietate a fost reconstituit defunctei C. I. prin Titlul nr. 31-_, iar aceasta are moștenitori, instanța de fond a apreciat că numai o persoană cu vocație la succesiunea acesteia (un continuator al personalității acesteia) ar putea accepta o nouă punere în posesie care să determine modificarea titlului de proprietate, iar nu un terț interesat în a-și reglementa situația juridică a terenului aflat în folosință. Astfel, procesul verbal de punere în posesie din 11.01.2011 nu este apt a determina modificarea titlului de proprietate emis în favoarea defunctei C. I., capătul de cerere fiind, de asemenea, respins.
Întrucât capetele de cerere principale (pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic respectiv modificarea titlului de proprietate) au fost respinse, instanța de fond a respins și capetele de cerere accesorii ce nu pot avea o existență de sine stătătoare în prezentul litigiu.
Instanța de fond a mai reținut faptul că, cererea reclamantului a fost formulată cu ignorarea principiului de carte funciară care vizează publicitatea integrală a drepturilor tabulare. Potrivit acestuia, în cartea funciară trebuie înscrise toate drepturile reale imobiliare în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară. Așadar, sunt supuse înscrierii în CF, toate operațiunile juridice prin care se transmite, se modifică, se stinge un drept real imobiliar. Publicitatea integrală se asigură inclusiv în cazul dobândirii drepturilor reale ce nu se înscriu în CF (succesiune, accesiune, etc.) deoarece titularul nu va putea dispune de ele decât dacă s-a făcut înscrierea. În cauză, înscrierea dreptului de proprietate direct în favoarea reclamantului (fără înscrierea în CF a titlului de proprietate al defunctei C. I., fără a se menționa moștenitorii acesteia, respectiv cele două înstrăinări din 01.05.1993 și 28.10.2009), nu este posibilă.
În acest context, instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile legale în materie pentru admiterea cererii, impunându-se respingerea în totalitate a acțiunii, conform dispozitivului Sentinței civile nr. 1450/2013.
Împotriva sentinței civile cu nr. de mai sus - pe care o consideră netemeinică și nefondată - reclamantul H. G., prin avocat, a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac promovate și, în principal - casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință trimiterea cauzai în rejudecare, iar în subsidiar - modificarea în totalitate a hotărârii atacate și drept urmare:
- să se constate calitatea sa de moștenitor legal rezervatar, având vocație succesorală proprie la moștenire după def .H. G. decedat la data de 12.03.1997;
- să se constate că masa succesorală rămasă după def. H. G. este compusă din cota de 1/2 parte din imobilul casă de locuit și teren în suprafață de 2100 mp, imobil situat în M. .. nou 728 (conform adeverinței din 29.10.2009 eliberată de Primăria M.), imobil înscris în Titlul de proprietate nr. 31-_;
- să se constate că prin actul intitulat „Contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată” încheiat la data de 28.10.2009, recurentul reclamant a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în natură casă și teren extravilan în suprafață de 2100 mp, imobil înscris în Titlul de proprietate nr. 31-_ situat în M. și prin vânzare-cumpărare de la intimata H. M., care l-a dobândit de la intimatul C. V. împreună cu def.H. G.;
- să se constate că în calitate de moștenitor după def. C. I., intimatul C. V. a vândut imobilul de mai sus intimatei H. M. și soțului acesteia, def.H. G.;
- să se dispună modificarea Titlului de proprietate nr. 31-_ potrivit Procesului-verbal de punere în posesie eliberat de C. M. în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar la data de 11.01.2011;
- să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic apt de intabulare;
- să se dispună intabularea la OCPI Satu M. a imobilului casă și teren în suprafață de 2100 mp din Titlul de proprietate nr. 31-_ în favoarea recurentului-reclamant.
În motivare, recurentul arată că prin sentința atacată, i-a fost respinsă acțiunea, fără ca instanța de fond să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere, respectiv a capătului 1 și 2, deși este descendentul lui H. G., iar masa succesorală rămasă după acesta se compune din casa și teren în suprafață de 0,21 ha, proprietate extratabulară înscrisă în Titlul de proprietatew nr. 31-_.
De asemenea, arată faptul că la data de 12.03.1997 a decedat H. G. care a fost tatăl recurentului, iar masa succesorală rămasă după acesta fiind compusă din imobilul casă cu teren extravilan în suprafață de 2100 mp, înscris în Titlul de proprietate nr. 31-_ în cotă de 1/2 parte din acestea. Întrucât dorința defunctului a fost să-i lase casa și terenul, la data de 28.10.2009 recurentul a încheiat cu intimata H. M. un contract de vânzare-cumpărare potrivit căruia i-a vândut și cota acesteia din moștenire, cât și din dreptul acesteia de proprietate asupra imobilului casă și teren înscrise în Titlul de proprietate nr. 31-_, imobil situat în . 728. Cu ocazia încheierii acestui act sub semnătură privată, prețul stabilit de părți de comun acord a fost plătit în mâna vânzătorului, sens în care s-au făcut cuvenitele mențiuni în cuprinsul contractului, cumpărătorul achitând vânzătorului suma de 4.000 lei.
Recurentul menționează că imobilul de mai sus, intimata H. M. împreună cu def. H. G. l-au dobândit de la intimatul C. V. prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 1 mai 1993, imobil pe care acesta l-a moștenit de la C. I. decedată la data de 1 septembrie 1992.
Dorind a transcrie terenul cumpărat în evidența cărților funciare, în acest sens a încheiat un contract autentic la notarul public, recurentul înțelegând că Titlul de proprietate nr. 31-_ nu este intabulat, intimatul C. V. nu binevoiește să întreprindă nici un demers cu privire la intabularea titlului și efectuarea succesiunii după C. I., de asemenea, acestea nici nu se pot realiza întrucât titlul de proprietate a fost emis pe un amplasament greșit, astfel că înțelege să promoveze prezenta acțiune.
De asemenea, recurentul menționează că, imobilul casă de locuit se află amplasată pe .. 896 din procesul verbal de punere în posesie, astfel că se impune modificarea Titlului de proprietate nr. 31-_ conform cu Procesul verbal de punere în posesie din 11.01.2011, cu parcele și amplasamentul corect stabilite în acest proces-verbal.
Față de aspectele mai sus relatate, în temeiul principiului conversiunii actelor juridice civile, înscrisurile sub semnătură privată invocate au valoarea unor antecontracte de vânzare-cumpărare (promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare) pentru că, deși nu sunt prin ele însele apte de a transmite dreptul de proprietate, ele dau naștere în sarcina contractanților la obligația de a încheia în viitor contractul promis, în forma cerută de lege. Ele constituie - ad probationem - dovada legală în ceea ce privește realizarea acordului de voințe privind vânzarea-cumpărarea imobilului, cât și cuantumul prețului și efectuării plății acestuia. Ca atare, suntem în prezența unor obligații de a face succesive, susceptibile de executare fie voluntar, fie silit, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic.
Recurentul apreciază că obiectul antecontractelor succesive chiar dacă nu a fost clar determinat de părți (facându-se referire doar la casă și suprafața de 0,21 ha) a fost clar determinat de expertiza judiciară efectuată în cauză.
Cu toate că nu a solicitat de la bun început și dezmembrarea terenului potrivit folosinței, iar expertul nu a concluzionat în sensul că se impune a se dezmembra, cât și variantele de dezmembrare, există situații în care dreptul de proprietate se înscrie în cartea funciară pe cote, pe părți de proprietate, de exemplu cota de 465/700 din nr.cad. 896.
Părțile nu pot anticipa de la bun început situația reală a imobilului însă acest lucru, recurentul consideră că nu este un impediment pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic apt de intabulare pe cote părți.
Din eroare, se folosește și o suprafață de 100 mp din . ce nu face obiectul litigiului. Însă, acest fapt nu are cum să vatăme drepturile unor terți nechemați în judecată, atât timp cât recurentul nu a formulat nici o pretenție pentru această o 100 de mp.
Recurentul apreciază că nu este el ținut a dovedi că intimatul C. V. avea dreptul să înstrăineze întregul imobil reconstituit def. C. I.. Nu a avut opoziție în acest litigiu, cu atât mai mult cu cât C. V. a vândut doar o parte din imobilul defunctei, iar până în prezent nimeni nu l-a deranjat în posesia și folosința imobilului, folosind imobilul din anii 1993. Chiar în petitul acțiunii introductive a invocat faptul că C. V. a vândut în calitate de moștenitor al def.C. I.. Dacă mai există și alți moștenitori, aceștia pot efectua succesiunea și partajul atât în natură pe partea de teren rămasă, cât și/sau prin plata unei sulte compensatoare dacă este cazul.
Apoi, recurentul apreciază că procesul verbal de punere în posesie din 11.01.2011 este apt a determina modificarea titlului de proprietate emis în favoarea def.C. I., chiar dacă a fost semnat de cei ce au în prezent posesia terenului, adică de către fam H..
Este de notorietate în comunitate că recurentul este proprietarul imobilului, fiind înscris chiar și în registrul agricol cu acest teren, plătind impozit pe el de la data cumpărării, adică din 1993.
Recurentul consideră că cererea este întemeiată, dispozițiile legale în materie fiind neechivoce în acest sens.
Astfel, art. 969 Cod civil, statuează: „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", în timp ce art. 970 alin. 2 Cod civil dispune: „convențiile obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa", ca atare, sunt tot atâtea temeiuri legale ce permit instanței de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să se restabilească echilibrul contractual perturbat.
De asemenea, art. 1073 Cod civil consacră principiul executării în natură a obligațiilor, „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare". Atunci când debitorul obligației de a încheia contractul în formă autentică nu își dă consimțământul la aceasta, creditorul poate obține îndeplinirea exactă a obligației prin hotărâre judecătorească.
Art. 1077 Cod civil prevede că, „nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire pe cheltuiala debitorului". Acest text de lege reprezintă fundamentul juridic în pronunțarea de către instanța de judecată a unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
În drept, invocă art. 299, art. 304, art. 111 C.proc.civ, art. 650 și urm., art. 969, art. 970, art. 1073, art. 1077 Cod civil, Legea nr. 7/1996, art. 5 alin. 2 titlul X din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției.
Deși legal citați cu această mențiune, intimații pârâți nu au formulat întâmpinare în cauză.
Prin concluziile scrise depuse la data de 06.11.2012 (filele 32-35), recurentul solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat, reiterând aceleași argumente din cererea de recurs.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a reținut că inițial, prin acțiunea formulată, promisiunea de vânzare-cumpărare se referă la imobilul casă și teren de 0,21 ha situate în comuna M. . încheiat la 28.10.2009 rezultă că obiectul contractului este identificat ca fiind parcelele 895 și 896 din Titlul de proprietate nr. 31-_, iar din anexa la contract încheiată la 28.01.2013 rezultă că parcelele în discuție sunt 896, 896 și 852/2. Potrivit expertizei întocmită de exp. D. V. N., reclamantul folosește 2.100 mp din totalul de 4.200 mp reconstituit numitei C. I., respectiv suprafața de 465 mp din ., suprafața de 535 mp din ..100 mp din . de 1.000 mp - diferența de 100 mp provenind din . nu face obiectul litigiului.
Față de aceste împrejurări, instanța de fond a concluzionat că obiectul antecontractelor succesive nu a fost clar determinat de părți și că reclamantul nu folosește integral nici una din parcelele menționate în titlul de proprietate, iar în condițiile în care nu s-a solicitat dezmembrarea parcelelor, existând posibilitatea vătămării intereselor unor persoane nechemate în judecată, a respins acțiunea inclusiv pentru capetele 1 și 2 din acțiune pentru motivele arătate.
Criticile formulate în sensul că „există situații în care dreptul de proprietate se înscrie în cartea funciară – pe cote părți de proprietate” nu are relevanță față de considerentele primei instanțe, de vreme ce obiectul acțiunii nu a fost clar determinat, situația de fapt constatată prin expertiză nefiind în concordanță cu promisiunea de vânzare-cumpărare.
Aspectele legate de folosința suprafeței de 100 mp din . - ce nu face obiectul litigiului - nu au fost lămurite în fața primei instanțe, nefiind formulată nici o precizare de acțiune ulterior efectuării expertizei.
Pe de altă parte, nu se poate reține masa succesorală după defunctul H. G. decedat la 12.03.1997 fără a se constata transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului către defunct și soția sa de la pârâtul C. V. în calitate de moștenitor după defuncta C. I. decedată la 01.09.1992 (titulara reconstituirii dreptului de proprietate), referitor la această operațiune, judecătoria în mod corect constatând că în cauză nu s-a făcut dovada dezbaterii succesorale după defuncta C. I., drepturile succesorale ale celorlalți moștenitori nefiind puse în discuție, iar intimatul C. V. nu a probat atribuirea imobilului prin partaj pentru a putea dispune cu privire la acesta.
Nu pot fi primite nici criticile privind modificarea titlului de proprietate cu privire la amplasament, de vreme ce familia H. nu a fost recunoscută ca succesoare în drepturi a titularei titlului de proprietate.
Pentru motivele mai sus arătate, instanța în temeiul dispozițiilor art.312 cod proc. civ.va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul H. G., domiciliat în localitatea M., .. 728, județul Satu M. împotriva Sentinței civile nr. 1450/04.03.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. unic privind pe intimații C. I. domiciliat în localitatea M. .. 450 județul Satu M., H. M. domiciliată în localitatea M. .. 728 județul Satu M., C. V. domiciliat în localitatea M. . județul Satu M., C. L. M. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 SATU M..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2013.
Președinte, E. R. | Judecător, M. F. | Judecător, G. D. S. |
Grefier, C. Z. |
Red: M.F. – 03.12.2013
Tehnored_NM / 06.12.2013
2 ex.
Jud. fond: S. T. N.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 817/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 3379/2013.... → |
|---|
