Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 897/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 897/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 368/83/2013
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 897/D
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. R.
Grefier A. V. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantele V. C.-M., cu domiciliul în Satu M., ., jud. Satu M. și V. I. A., prin reprezentant legal V. C.-M., în contradictoriu cu pârâtul M. C., cu domiciliul indicat în Satu M., .. 8, jud. Satu M.; cauza are ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc la data de 15.02.2013, când concluziile părților au fost consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea asupra excepției netimbrării cererii la data de astăzi.
TRIBUNALUL,
DELIBERÂND:
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele;
1) Cadru procesual. Prin acțiunea civilă înregistrată la instanță sub nr. unic de dosar de mai sus, reclamantele V. C. M. și V. I. A. (născ.19.06.2003, reprezentată legal de către mama sa, reclamanta V. C. M.) au chemat în judecată pârâtul M. C., judecător la Judecătoria Satu M. (citarea realizându-se la locul de muncă al pârâtului, în absența indicării unui domiciliu, conform disp.art.90 Cod de procedură civilă), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să fie obligat acesta din urmă la plata unor pretenții în cuantum de 300.000 Euro, echivalent în lei la cursul euro/leu BNR din data plății, cu cheltuieli de judecată, solicitând totodată să se constate de către instanță și să se recunoască în favoarea reclamantelor încălcarea de către pârât, prin fapta proprie, contrară legii și ordinii de drept, a drepturilor și libertăților legale ale reclamantelor, a drepturilor nepatrimoniale ale acestora recunoscute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de Constituția României și de lege (în mod generic), încălcare ce reprezintă în opinia reclamantelor și o vătămare a drepturilor personale nepatrimoniale de mai sus.
Totodată, reclamantele solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de inițierea litigiului de față.
În motivarea acțiunii reclamantele arată că, în urma unei situații conflictuale din familie, generată de către fostul soț al reclamantei de ordin I și tatăl reclamantei de ordin II, au ajuns să fie implicate, în mod direct și indirect, în diferite proceduri judiciare, indicându-se drept litigii purtate între părți cele din dosar nr._, nr._ și nr._ începute la Judecătoria Satu M..
Reclamantele mai arată că în ce privește pricina derulată în dosar nr._ în care a figurat ca reclamantă V. C. M., s-a solicitat pe cale de ordonanță președințială înapoierea de către pârâtul în cauză a unuia dintre copii la mama reclamantă și că prin soluția pronunțată în primă instanță de către pârâtul de mai sus (soluție modificată în recurs) le-au fost cauzate reclamantelor grave prejudicii, producându-li-se vătămarea evocată în cele ce preced și estimată la nivelul sumei de 300.000 Euro, echivalent în lei la data plății efective.
În drept, reclamantele își fundamentează cererea pe disp.art.1, art.6, art.8, art.9 paragraf 1, art.10 paragraf 1, art.13, art.14, art.17, art.2 din Protocolul nr.1/20.03.1952, art.1 din Protocolul nr.12/04.11.2000 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și Protocoalele Adiționale ale acesteia, pe disp.art.1 alin.1 și 5, art.4 alin.2, art.11, art.15 alin.1, art.16 alin.1 și 2, art.20, art.21, art.22 alin.1 și 2, art.24, art.26, art.27 alin.1 și 2, art.29 alin.1, 2 și 6, art.30 alin.1, art.31 alin.1 și 2, art.48 alin.1 Teza a II-a, art.49 alin.1, art.51, art.52, art.53, art.56, art.57, art.124, art.148 din Constituția României, precum și disp.art.2 lit.b, art.10 pct.8, art.129 și art.274 Cod de procedură civilă, Legea nr.272/2004 în general, art.2 alin.1, art.6, art.7, art.10, art.15, art.16 din Legea nr.304/2004, art.4, art.35, art.36, art.73, art.90, art.91 alin.1, art.94 din Legea nr.303/2004, și totodată pe disp.art.4, 5, 9, 10, 11, 14, 15, 16, art.25 alin.1 și 2, art.26, 30, 34, 35, 58, 60, 61, 70, 71, 72, art.92 alin.1 și 4, art.252, art.253 alin.3 și 4, art.261, art.262 alin.1, art.264, art.1349 alin.1 și 2 și art.1357 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil (fila nr.2).
Pârâtul, deși legal citat nu se prezintă și nu depune întâmpinare.
2) Aspecte procedurale prealabile survenite în cauză; ordinea de soluționare a acestora. Cu ocazia conceptării dosarului și a stabilirii obligațiilor procedurale ce revin părților, în vederea îndeplinirii acestora la primul termen de judecată potrivit dispozițiilor procedurale în materie, instanța a constatat, examinând cererea introductivă în instanță, că aceasta a fost timbrată cu timbru judiciar de 0,30 lei Ron, așa cum se arată și în finalul acțiunii civile înaintată de reclamante (fila nr.2), dar că nu a fost achitată nicio taxă judiciară de timbru și că nu s-a invocat în cuprinsul cererii introductive în instanță, nici în fapt și nici în drept, vreun eventual temei (cu caracter real sau personal, după caz) de scutire a reclamantelor de la plata taxei judiciare de timbru, împrejurarea timbrării cu timbru judiciar a cererii conducând mai degrabă la concluzia unei omisiuni în acest sens din partea reclamantei.
În acest context, instanța a apreciat că în speță sunt incidente disp.art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, constatând că, deși principial taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, în speță aceasta nu a fost achitată de către reclamante, fiind astfel aplicabile și disp.art.35 alin.2 din Ordinul Ministrului Justiției nr.760/C/22.04.1999 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Totodată, reținând că potrivit disp.art.159 indice 1 alin.4 Cod de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, la prima zi de înfățișare judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, a învederat părților în proces, dispunând citarea cu această mențiune, norma procedurală de mai sus.
De asemenea, raportat la calitatea avută în vedere de către reclamantă cu ocazia citării pârâtului și pe care se fundamentează solicitarea de constatare a vătămării produse și de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor menționate în cuprinsul cererii introductive, în speță calitatea acestuia de judecător la Judecătoria Satu M., instanța de judecată a învederat părților, cu ocazia conceptării dosarului, în temeiul disp.art.129 alin.2 și 4 raportat la art.137 alin.1 Cod de procedură civilă, eventuala incidență în cauză a disp.art.96 alin.6 raportat la art.96 alin.4 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările ulterioare, norme legale potrivit cărora dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului, iar pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Se mai reține că în urma citării părților pentru primul termen de judecată, cel din data de 15.02.2013, cu mențiunile de mai sus (în speță aspectele legate de timbrajul datorat în cauză, competența instanței de soluționare a pricinii și eventuala incidență a dispozițiilor speciale din Legea nr.303/2004, toate acestea cu trimitere expresă la reglementarea cu caracter general cuprinsă în disp.art.723 alin.1 Cod de procedură civilă, potrivit cărora drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege), pârâtul nu a exprimat niciun punct de vedere, iar reclamanta V. C. M. (în nume propriu și în reprezentarea fiicei sale minore V. I. A.) a depus note de ședință la data de 13.02.2013, prin care și-a exprimat nemulțumirea legată de citarea greșită, nelegală, a pârâtului, precum și în privința orei stabilite pentru apelarea cauzei la termenul de judecată stabilit în mod aleatoriu de către programul informatic existent, arătând totodată că înțelege să-și precizeze cererea atât sub aspectul temeiurilor juridice invocate, adăugând disp.art.1373 și art.1382 Cod civil, precum și art.222 alin.1 și art.242 alin.2 Cod de procedură civilă, extinzându-și cererea introductivă și față de pârâții Ministerul Justiției din România și Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând judecarea cauzei în lipsă și făcând dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 8 lei.
Față de incidentele procedurale cu caracter prealabil astfel survenite în cauză, în speță aspectele reținute de către instanță cu ocazia conceptării dosarului, urmate de cele invocate de reclamante în cuprinsul precizării de acțiune înregistrate la data de 13.02.2013, coroborat și cu împrejurarea netimbrării cererii introductive în cuantumul stabilit de către instanța de judecată, s-a apreciat, la termenul de judecată din data de 15.02.2012, în ședință publică, cu privire la ordinea de soluționare a acestor incidente procedurale, că prioritară se prezintă a fi excepția de netimbrare a cererii astfel încât, consecvent disp.art.137 alin.1 Cod de procedură civilă raportat la disp.art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru cu modificările ulterioare, precum și la disp.art.35 alin.5 din Ordinul Ministrului Justiției nr.760/C/1999 anterior menționat, instanța de judecată a rămas în pronunțare cu prioritate asupra excepției de netimbrare evocate mai sus (în privința nemulțumirilor reclamantei V. C. M. exprimate față de ora stabilită de către complet pentru apelarea cauzei, reținându-se de către instanță că în mod constant, la respectivul complet de judecată, distinct de apelarea cauzelor civile de drept comun stabilită pentru ora 9,00, sunt stabilite pricini cu oră de apelare pentru orele 11,00, respectiv pentru orele 12,00 și orele 13,00, după caz, pentru acele litigii în care figurează ca părți în proces minori, de regulă în condițiile Legii nr.272/2004 și respectiv ale Legii nr.273/2004, potrivit specializării respectivului complet de judecată; în speță raportat la împrejurarea că una dintre reclamante este minoră și că în cadrul temeiului juridic al cererii introductive în instanță s-a indicat cu titlu generic și Legea nr.272/2004, instanța a avut în vedere inclusiv dispozițiile art.2 și 4 din acest act normativ, vizând interesul superior al copilului minor, în speță, protejarea pe cât posibil a acestuia de la publicitatea excesivă și celelalte consecințe pe care le atrage purtarea unui asemenea litigiu, în care minora V. I. A. figurează în mod expres ca titular al acțiunii civile, conform cererii introductive în instanță înregistrată ca atare în prezentul dosar).
3) Expunerea stării de fapt privind obligația legală de timbrare a cererii introductive în instanță și reglementarea legală aplicabilă acesteia. Referitor la excepția de netimbrare amintită în cele ce preced, se reține că, cu ocazia conceptării dosarului, raportat la împrejurarea că reclamantele au timbrat cererea introductivă în instanță cu 0,30 lei Ron, că nu au invocat niciun temei, juridic sau faptic, cu caracter real sau personal, în susținerea unei eventuale scutiri de la plata taxei judiciare de timbru, coroborat și cu împrejurarea că, anexat precizării de acțiune din data de 13.02.2013 s-a depus o completare de timbraj de 8 lei Ron, precum și cu faptul că, din multitudinea de texte legale invocate de către reclamante în fundamentarea în plan juridic a cererii introductive în instanță, completul de judecată a apreciat că este investit (reținând subsidiaritatea aplicării dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și a celor de ordin constituțional, în raport cu reglementarea existentă în dreptul intern, în speță condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului în condițiile Legii nr.287/2009 privind Codul civil cu modificările ulterioare) cu o acțiune în pretenții, astfel încât a procedat la stabilirea timbrajului datorat în cauză de către titularele acțiunii civile, conform disp.art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 cu modificările ulterioare și ale art.35 alin.3 din Ordinul Ministrului Justiției nr.760/C/1999.
În acest context, reținând o valoare oficială a cursului BNR de 4,3814 lei/Euro, afișată pe pagina oficială de internet a Băncii Naționale a României pentru data de 14.01.2013 (data înregistrării cererii), curs oficial avut în vedere exclusiv în vederea determinării taxei judiciare de timbru datorate în cauză de reclamante (reținându-se că în vederea determinării cuantumului concret al despăgubirilor acestea au solicitat a se avea în vedere cursul oficial de la data plății efective), instanța a reținut o valoare a obiectului litigiului de 1.314.420 lei Ron și, raportat la această valoare, a stabilit timbrajul datorat în cauză la nivelul sumei de_,20 lei Ron, conform disp.art.2 alin.1 lit.g din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare (fila nr.4 verso, fila nr.5).
Se mai reține că în urma citării celor două reclamante în condițiile disp.art.85 Cod de procedură civilă raportat la disp.art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 și ale art.35 alin.3 din Ordinul Ministrului Justiției nr.760/C/1999, cu mențiunea de mai sus, inclusiv cu indicarea sancțiunii procedurale aplicabile în caz de neconformare (filele nr.7-8), în cauză nu s-a achitat taxa judiciară de timbru și nici nu s-a formulat vreo cerere de reexaminare a modului de stabilire a acestei taxe, în condițiile disp.art.18 alin.2 din Legea nr.146/1997 cu modificările ulterioare, și nici o eventuală cerere de ajutor public judiciar, în condițiile OUG nr.51/2008 cu modificările ulterioare, în pofida faptului că, ulterior termenului de judecată din data de 15.02.2013, instanța a procedat la amânarea pronunțării, în condițiile disp.art.260 Cod de procedură civilă, pentru data de 20.02.2013 (acordând o dată în plus posibilitatea reclamantelor de a-și îndeplini această obligație sau de a formula o cerere de ajutor public judiciar), reținându-se totodată în acest sens și referatul întocmit de către compartimentul Registratură al Tribunalului Satu M. la data de 20.02.2013, orele 13,00 (fila nr.5 verso).
În aceste circumstanțe, instanța de judecată a făcut aplicarea în cauză a disp.art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 cu modificările ulterioare, precum și a disp.art.35 alin.5 din Ordinul Ministrului Justiției nr.760/C/1999, prin raportare la disp.art.137 alin.1 Cod de procedură civilă, reținând totodată că, în planul dreptului constituțional, normele juridice care prevăd obligația de timbrare, respectiv sancțiunea procedurală a anulării cererii introductive în instanță în cazul neîndeplinirii acestei obligații, au fost supuse controlului de constituționalitate și confirmate de către Curtea Constituțională a României prin numeroase hotărâri, dintre care pot fi amintite: Decizia nr.202/29.04.2004 (Mon.Of.nr.520/09.06.2004), Decizia nr.151/25.03.2004 (Mon.Of.nr.340/09.04.2004), Decizia nr.373/02.10.2003 (Mon.Of.nr.801/13.11.2003), Decizia nr.509/18.11.2004 (Mon.Of.nr.69/20.01.2005) și Decizia nr.508/06.10.2005 (Mon.Of.nr.1067/29.11.2005).
4) Cheltuielile de judecată. Deși legal citat, conform disp. art. 85 Cod procedură civilă (fila nr. 6), pârâtul M. C. nu a depus întâmpinare, în condițiile art. 115 și art. 118 Cod procedură civilă, nu s-a prezentat la dezbateri și nu și-a exprimat poziția procesuală față de acțiunea reclamantelor, nici nu a solicitat și nu a făcut dovada ocazionării de cheltuieli de judecată prin inițierea litigiului de față, iar acțiunea reclamantelor, la rândul său, nu a fost timbrată în cuantumul stabilit de către instanță potrivit normelor legale incidente în cauză, astfel încât instanța, constatând că nu își găsesc aplicarea în speță a disp. art. 274 Cod procedură civilă, va omite acordarea unor atare cheltuieli.
5) Concluzie. Prin prisma considerentelor ce preced, instanța găsește întemeiată excepția de netimbrare a acțiunii reclamantelor și în consecință o va admite, anulând cererea de chemare în judecată formulată în cauză, constatând totodată rămânerea fără obiect a discuțiilor vizând celelalte aspecte prejudiciale subsecvente, fără cheltuieli de judecată pentru pârât nefiind solicitate, conform dispozitivului prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de netimbrare a cererii introductive în primă instanță, excepție invocată din oficiu la termenul de judecată din 15 februarie 2013, și în consecință:
Anulează ca netimbrată acțiunea civilă înaintată de reclamantele V. C. – M. și V. I. A. (născ. 19.06.2003), aceasta din urmă, prin reprezentant legal V. C. – M., ambele cu dom. în mun. Satu M., ., jud. Satu M., împotriva pârâtului M. C., cu domiciliul procedural indicat de reclamante în mun. Satu M., .. 8, jud. Satu M., având ca obiect pretenții – despăgubiri întemeiate pe răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2013.
Președinte, E. R. | ||
Grefier, A. V. C. |
Red.E.R./21.03.2013.
Tehnored_VD /21.03.2013.
5 ex. – ..cu: V. C. M., V. I. A. prin V. C. M., M. C.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1484/2013.... → |
|---|
