Anulare act. Decizia nr. 402/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 402/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 1159/296/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 402/R
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. T.
Judecător T. B.
Judecător E. R.
Grefier L. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant C. V. domiciliat în Viile Satu M., ., jud.Satu M., împotriva sentinței civile nr.9498/2012, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. I. domiciliat în Ciuperceni, ., jud.Satu M., având ca obiect anulare act CONTRACT DE IMPRUMUT.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 23.04.2013, când părțile prezente au pus concluzii, ce s-au consemnat prin încheierea ședinței publice din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de azi.
TRIBUNALUL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9498/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. V. actualmente domiciliat în ., ., județul Satu M. în contradictoriu cu pârâtul C. I. domiciliat în satul Ciuperceni, ., . M. și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că acțiunea formulată de reclamantul C. V. actualmente domiciliat în ., ., județul Satu M. în contradictoriu cu pârâtul C. I. domiciliat în satul Ciuperceni, ., . M. este nefondată raportat la probatoriul administrat în cauză, la temeiurile de fapt și de drept incidente în speță.
Astfel la dosar reclamantul a precizat acțiunea de față ca una prin care în vedere constatarea nulității absolute a actului intitulat contract de împrumut - chitanța din 01.06.2005 - intre paratul C. I. si C. V. referitor la capătul principal, și cu obligația restituiri pentru suma de 2500 euro obiect al actului de împrumut ca și capăt secundar sau accesoriu al celui principal.
Reclamantul a solicitat în scopul justificării pretențiilor sale pe marginea capătului principal ca instanța să aibă în vedere faptul că reclamantul nu a semnat actul pentru care el cere în speță constatarea nulității absolute și în acest sens a susținut că la data semnării actului a fost plecat din țară, cerând să i se permită să administreze proba cu înscrisuri constând în copii ale pașaportului său și o probă cu expertiză grafologică prin care să se ateste lipsa semnăturii sale.
Instanța a încuviințat prima probă cu înscrisuri la data de 02.10.2012 în ședință publică și s-a dispus depunerea probelor pentru termenul din data de 23.10.2012, însă reclamantul nu a asigurat depunerea înscrisurilor la dosarul cauzei motiv pentru care instanța în temeiul dispozițiilor art.167 al.1 și 2 C.pr.civ., art.168 al.1 și 2 C.pr.civ. și ale art.169 al.1 și C.pr.civ. coroborate cu dispozițiile art.103 al.1 și C.pr.civ. a decăzut reclamantul din probe pentru nedepunerea lor la dosar la termenul statornicit de instanță.
Ulterior acestor aspecte la dosar a fost atașat în probațiune dosarul de urmărire penală nr.227/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în care a fost cercetată plângerea penală formulată de reclamant împotriva pârâtului prin care a fost dispusă prin rezoluție la data de 04.09.2008 neînceperea urmăririi penale față de pârât pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. în art.290 C.pen. și uz de fals, prev. și ped. în art.291 C.pen. apreciindu-se că lipsește latura obiectivă.
În cadrul lucrărilor dosarul de urmărire penală nr.227/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, se reține a fi efectuată și o expertiză criminalistică grafologică a contract de împrumut încheiat de părțile litigante din 01.06.2005, iar concluziile expertizei efectuate INEC prin Laboratorul interjudețean Timișoara au fost că reclamantul a semnat actul iar pârâtul a fost cel care l-a redactat.
Organul de urmărire penală a înștiințat telefonic la data de 22.09.2007 pe reclamant, prin intermediul soției sale, cu privire la necesitatea efectuării unei contraexpertize determinat și de faptul că la data de 06.03.2007 avocatul ales de atunci al reclamantei a susținut că dorește efectuarea unei contraexpertize la INEC Laboratorul central București ale cărui costuri urmau a se achita de către reclamantul C. V.. După contactarea reclamantului nu s-a putut stabili dacă reclamantul efectiv dorea efectuarea contraexpertizei, deoarece soția acestuia a declarat că acesta a plecat de cca 2 luni în Franța, reieșind astfel că reclamantul nu mai era interesat de efectuarea acestei contraexpertize.
Față de aspectele de mai sus instanța nu a mai încuviințat reclamantului administrarea probei cu o nouă expertiză grafologică pentru a se constata falsul în condițiile art184 C.pr.civ..
Cu toate că prin Decizia nr.XV din 2005 dată de ÎCCJ în recursul în interesul legii s-a stabilit că în caz de netrimitere în judecată de către procuror instanța de judecată va cerceta falsul prin orice mijloc de probă, instanța a constatat că în speță nu este necesară administrarea altor probe noi, respectiv cu expertiză grafologică, atâta timp cât între părți a avut loc o cercetare a acestui aspect în faza de urmărire penală iar proba respectivă s-a administrat între părți. De asemenea instanța a constatat că neepuizarea de către părți în faza de urmărire penală a probatoriului legat de expertizarea grafologică a contractului de împrumut încheiat de părțile litigante din 01.06.2005, este imputabilă doar reclamantului C. V. care nu a mai asigurat costurile de efectuare a contraexpertizei de către INEC Laboratorul central București.
Cum în materie penală s-a stabilit clar pe bază de expertiză grafologică între părțile litigante, inexistența falsului cu privire la contractul de împrumut încheiat de părțile litigante din 01.06.2005 în caza de față instanța nu mai încuviințat efectuarea unei noi expertize grafologice considerându-se că este suficientă expertiza grafologică și soluția pronunțată în baza acesteia în dosarul de urmărire penală nr.227/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, soluția din penal fiind obligatorie și pentru instanța civilă de față, cu privire la cercetarea falsului.
Prin urmare față de cele arătate mai sus instanța nu a putut reține existența nulității contractului de împrumut încheiat de părțile litigante din 01.06.2005, deoarece nu există probe care să rețină incidența dispozițiilor art.948 pct.2 cod civil vechi, din contră probele administrate demonstrând că actul a fost semnat de reclamant și deci consimțământul lui a fost unul valabil.
Mai mult în raport de data la care reclamantul a fost înștiințat de rezoluția dată în dosarul de urmărire penală nr.227/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, și pe care dovezile arată că a primit-o la data de 15.09.2008, este evident că pretențiile din capătul accesoriu ale restituirii sumei sunt prescrise raportat la data la care a introdus acțiunea de față 30.01.2012, fiind depășit termenul de 3 ani stabilit în acest sens de dispozițiile art.3 al.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
S-a mai ținut cont și de faptul că reclamantul deși a susținut că a atacat rezoluția dată în dosarul de urmărire penală nr.227/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data 04.09.2008, nu a administrat nicio probă în acest sens, motiv pentru care pe acest aspect instanța a reținut încălcarea dispozițiilor art.1169 Cod civil vechi, potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății este dator să o și probeze.
Așadar susținerile pârâtului din întâmpinare prin care invocă prescripția pretențiilor de restituire a sumei de 2500 euro au fost întemeiat susținute în cadrul întâmpinării ca delatfel și celelalte susțineri legate de inexistența falsului raportat la constatările făcute de parchet în faza de urmărire penală.
În cauză instanța a făcut aplicabilitatea unor dispoziții din Codul civil vechi, întrucât acestea sunt efective încă datorită caracterului tranzitoriu impus de prevederile art.223 din Legea nr.71/2011 pentru aplicarea dispozițiilor noului cod civil, rațiuni incidente și față de tranzitorialitatea dispozițiilor din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă – raportat totul și la momentele la care între părți s-au încheiat raporturile juridice invocate în cauză.
În consecință instanța în temeiul dispozițiilor art.948 pct.2 C.civ.vechi, a textelor de lege și a considerentelor expuse mai sus a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâtul C. I..
În temeiul dispozițiilor art.274 C.pr.civ. instanța a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 800 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal recurentul C. V. (filele 2-3) solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare potrivit art.312 Cod de procedură civilă pentru motivele prevăzute de art.304 pct.8 Cod de procedură civilă.
În motivare recurentul arată că acțiunea a fost introdusă de el printr-o expunere detailată a unei stări de fapt, fără a preciza instanței că solicită constatarea nulității absolute a actului intitulat contract de împrumut. În acest sens și-a precizat acțiunea.
Arată că a făcut plângere penală împotriva lui C. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzut si pedepsit de art.290 Cod penal si uz de fals prevăzut si pedepsit de art.291 Cod penal. Plângerea este înregistrată sub dosarul 227/P/2008. În cadrul cercetărilor penale, s-au efectuat doua expertize grafologice. Prima expertiza în cadrul I.P.J. Satu M. în care se stabilește că acea convenție a fost scrisă de C. I. dar semnătura ce se pretinde a fi a reclamantului nu se poate reține ca fiind a lui. În cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice T., se efectuează a doua expertiză si se reține că poate fi semnătura reclamantului. S-a admis cererea de a se efectua expertizarea semnăturii la I.N.E. București. Fiind plecat la muncă în Franța, nu a avut cunoștință că trebuie în timp a plăti costul expertizei. Neachitând în timp taxa pentru efectuarea expertizei, aceasta nu s-a efectuat. Referatul organelor de cercetare a urmăririi penale a fost de neînceperea urmăririi penale față de C. loan.
Precizează că în prezenta acțiune s-a solicitat efectuarea scrisului la I.N.C. București pentru a se stabili cine a semnat actul de împrumut - convenția de împrumut.
Învederează că instanța reține că nu este necesară administrarea expertizei grafologică, atâta vreme cât în faza de urmărire penală s-a administrat proba expertizei grafologică. S-a pierdut din vedere că singura probă care nu s-a efectuat pentru a înlătura dubiu în reținerea existenței infracțiunii de fals în sarcina lui C. loan, era expertiza grafologică la Institutul Național de Criminalistică. Aceasta deoarece în faza de urmărire penală, într-o expertiză nu se poate reține ca fiind semnătura reclamantului de azi, în a doua expertiză se reține că poate fi executată de acesta.
Faptul că nu s-a efectuat expertiza la INC București din vina reclamantului, arată că nu se poate reține ca o sancțiune. Nu poate considera instanța că această soluție o oprește a examina cauza, atunci când si în faza de urmărire penală, s-a considerat ca fiind necesară si a fost admisă.
Arată că instanța a fost investită a constata nulitatea actului încheiat la 01.06.2005 - considerându-l nul potrivit art.1247 Cod civil (sau 948 Cod civil). Neprocedând la administrarea probei esențiale în dovedirea acțiunii a pronunțat o soluție netemeinică.
Astfel, recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Intimatul C. I., prin întâmpinarea formulată (filele 9-11) a solicitat respingerea recursului declarat ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare intimatul arată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Astfel, arată că instanța de fond reține o stare de fapt corectă în baza actelor și dosarului de cercetare penală 227/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
La starea de fapt reținută de instanța de fond, este perfect reală și susținută prin actele depuse la dosar. Precizează că trebuie să arate instanței că, în cauza de cercetare penală, pe lângă expertiza efectuată de Laboratorul Interjudețean de Expertiză Criminalistice Timișoara, care concluzionează că actul contestat a fost semnat de către recurent, s-a mai efectuat și un Raport de constatare tehnico-științifică sub nr._/07.09.2006 de către Serviciul Criminalistic IPJ Satu M., care, de asemenea, concluzionează că, contractul de împrumut din 01.07.2005 „probabil a fost semnat de C. V.".
De asemenea, instanța de fond în mod corect reține că în cadrul cercetărilor penale, după ce a fost încuviințată efectuarea unei contraexpertize la cererea reclamantului formulat prin reprezentantul său legal, expertiză de care a fost înștiințată și soția reclamantului, acesta nu s-a mai interesat de efectuarea acestei contraexpertize. Precizează că se poate constata din dosar că s-a așteptat un interval de aproximativ 6 luni pentru efectuarea acestei expertize, respectiv achitarea costurilor expertizei de către reclamant, însă nu a fost făcut motiv pentru care, evident, este culpa recurentului pentru neefectuarea acestei expertize.
Pe lângă faptul că expertiza efectuată de către Laboratorul de Criminalistică Timișoara concluzionează clar că actul a fost semnat de recurent, arată că în cauză a depus copia actului, care a fost înregistrat la Judecătoria Satu M. în Dosar nr. 8531/2005, prin care recurentul arată că nu se opune la admiterea acțiunii intimatului pentru somație de plată, recunoscând, astfel, implicit, existența împrumutului și solicită judecarea cauzei în lipsă.
Precizează că solicitarea recurentului pentru efectuarea contraexpertizei la Institutul Național de Criminalistică București, în fața instanței de recurs cu aceeași motivare, consideră că nu este admisibilă, cu atât mai mult că, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare este solicitată în temeiul art. 304 pct. 8 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, justificat cu chitanța anexată.
Prin concluziile scrise și depuse la dosar, recurentul C. V. a solicitat admiterea recursului pentru a se putea efectua expertiza grafoscopică care ar aduce la elucidarea dubiului care există, cu privire la autorul semnăturii existente pe actul din 01.06.2005 - intitulat chitanță sau contract de împrumut. De asemenea, solicită respingerea cererii de efectuare a unei expertize grafologice la INEC București, arătând că nu se poate justifica prin vina reclamantului neefectuarea acesteia în fața organelor de cercetare penală, din dosarul 277/P/2008. Arată că în referatul de încheiere a cercetărilor de către lucrătorul IPJ Satu M. acesta concluzionează că în convorbirea telefonică cu soția lui C. V. a reținut că pe reclamant nu-l mai interesează expertiza la INEC deoarece nu a achitat costul expertizei.
Precizează că reclamantul a divorțat de soția lui la 06.04.2006 așa cum rezultă din sentința civilă 1619 din dosarul 1010/2006 a Judecătoriei Satu M..
Învederează că în fața instanței în aliniatul șapte al sentinței recurate se găsește în final concluzia reprezentantei pârâtului că "rămâne la latitudinea instanței dacă va admite cererea de probațiune privind efectuarea expertizei grafologice". Toate acestea, arată recurentul, nu putea forma convingerea că "semnătura" este efectuată de el.
Astfel, arată că cererea de efectuare a acestei singure probe ce se mai putea efectua în cauză este expertiza, cererea nefiind inadmisibilă. Arată că este o probă științifică care poate duce la stingerea unui conflict de aproape opt ani de zile.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată în cauză, după modificarea acesteia în fața primei instanțe, este constatarea nulității contractului de împrumut încheiat între recurent și intimat, pentru lipsă de consimțământ din partea recurentului-împrumutat. Motivul de recurs formulat este neîntemeiată respingere a cererii recurentului-reclamant în fața primei instanțe, privind efectuarea unei expertize grafologice, prin care să dovedească falsitatea semnăturii lui de pe contract.
În acord cu opinia primei instanțe, instanța de recurs apreciază deasemenea că, în cauză, această expertiză este inutilă, devreme ce, în dosarul de urmărire penală nr.227/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, având ca obiect cercetarea intimatului pentru falsificarea semnăturii recurentului de pe contractul de împrumut din cauză, în temeiul a două expertize – din care unul a opinat că semnătura a fost probabil executat de recurent, iar al doilea a afirmat categoric că s-a semnat de recurent – s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat.
Altminteri, în procesul civil, falsitatea unui înscris se cercetează în cadrul procedurii înscrierii în fals, reglementat detaliat în Codul de procedură civilă, iar recurentul nu a demarat această procedură.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul recurentului C. V., domiciliat în Viile Satu M., ., județul Satu M., împotriva Sentinței civile nr.9498/2012, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul C. I., domiciliat în Ciuperceni, ., județul Satu M..
Obligă recurentul să plătească intimatului 800 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 30.04.2013.
Președinte, T. T. | Judecător, T. B. | Judecător, E. R. |
Grefier, L. D. |
Red.T.T./03.06.2013.
Tehnored_VD /04.06.2013.
2 ex.
Jud.fond: C. Z.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 274/2013. Tribunalul SATU MARE | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2272/2013.... → |
|---|
