Contestaţie la executare. Decizia nr. 21/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 7976/296/2007
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 21/. publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. T.
Judecător R. G. M.
Grefier L. D.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile formulate apelanta-contestatoare B. M. domiciliată în Satu M. . 14, . M. și apelantele ȚINCA I. D. dom.în Satu M., ..UU 3, . M. și S. M. dom.în Satu M., . M., împotriva sentinței civile nr.2498 din 22.04.2008 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-debitor B. D. I. dom.în Satu M., . ., jud. Satu M., având ca obiect contestație la executare.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 05.02.2013, când părțile prezente au pus concluzii, ce s-au consemnat prin încheierea ședinței publice din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de azi.
TRIBUNALUL,
DELIBERÂND:
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2498/22.04.2008 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ s-a admis în parte cererea formulată de contestatoarea B. M. cu domiciliul în Satu M., . M. împotriva intimatelor T. I. D. și S. M. cu domiciliul în Satu M., . M..
S-au anulat formele de executare silită imobiliară din dosarul execuțional nr.278/2007 al executorului judecătoresc M. I. dispuse împotriva bunului coproprietatea contestatoarei si a debitorului B. D. I., respectiv imobilul înscris în cartea funciară nr._ individuală Satu M. sub nr. cadastral 7119/20 care în natură reprezintă apartament cu două camere și dependințe cu suprafața de 58,20 mp situat administrativ în Satu M., ., ap.14, . M..
S-a suspendat executarea silită imobiliară din dosarul execuțional nr.278/2007 al executorului judecătoresc M. I. până la soluționarea irevocabilă a prezentei cereri referitoare la contestația la executare.
S-a admis cererea reconvențională formulată de intimate împotriva contestatoarei și a intervenientului forțat debitorul B. D. I..
S-a partajat bunul comun al contestatoarei dobândit împreună cu intervenientul forțat sub durata căsătoriei în cotă de 1/2 fiecare ce a făcut obiectul executării silite imobiliare din dosarul execuțional nr.278/2007 al executorului judecătoresc M. I., respectiv imobilul înscris în cartea funciară nr._ individuală Satu M. sub nr.cadastral 7119/20 care în natură reprezintă apartament cu două camere și dependințe cu suprafața de 58,20 mp situat administrativ în Satu M., ., . M. la care se stabilește o valoare de 32.000 euro, în sensul că acesta se atribuie provizoriu contestatoarei cu obligația de a achita o sultă de 16.000 euro către celălalt coproprietar intervenientul forțat debitorul B. D. I., sulta urmând a se achita în termen de 2 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri. Dacă nu se va achita sulta de către contestatoare în termenul de 2 luni stabilit atunci bunul supus partajului va fi vândut în termen maxim de 4 luni de la data expirării termenului de 2 luni prin intermediul executorului judecătoresc, iar suma ce se cuvine intervenientului forțat debitorul B. D. I. se va consemna de către executorul judecătoresc la dispoziția intimatelor.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a intimatei S. M. cu privire la cererea reconvențională formulată la dosar, care a fost invocată de contestatoare.
S-a dispus ca restituirea cauțiunii consemnate de contestatoare la CEC cu chitanța nr._/1 să se facă în condițiile art.7231 al.3 C.pr.civ..
Au fost obligate intimatele să plătească în solidar contestatoarei suma de 839,30 lei cheltuieli de judecată, iar contestatoarea a fost obligată să plătească intimatelor suma de 839,30 lei cheltuieli de judecată.
S-au compensat cheltuielile de judecată stabilite de instanță între contestatoare și intimate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, având în vedere excepția lipsei calității procesuale active a intimatei S. M. cu privire la cererea reconvențională formulată la dosar, care a fost invocată de contestatoare, că din probele cu înscrisuri de la dosar rezultă clar că atât T. luliana D. cât și S. M. au calitate de creditoare în ce privește titlul executoriu pe care îl dețin față de intervenientul forțat B. D. I. iar această situație este în corespondență cu actele efectuate la dosar prin care S. M. a solicitat pretenția de partajare a bunului aflat în coproprietatea comună a acestuia cu contestatoarea. Instanța nu a putut primi apărările contestatoarei făcute prin apărătorul acesteia, cum că actele de sesizare ale instanței precum și mandatul depus la dosar de apărătorul M. V. nu sunt însușite și nici făcute de intimata S. M. deoarece cealaltă intimată susține contrariul respectiv T. luliana D. arată că și intimata S. M. a cerut executarea titlului pe care îl au față de intervenientul forțat și a fost de acord cu cererea reconvențională din cauză și cu angajarea avocatului M. V. pentru a le reprezenta interesele în speță, în plus pe acest aspect dispozițiile art.126 al.4 și cele ale art.90 și 91 toate din Statutul profesiei de avocat publicat în M.Of. nr.45 din 13.01.2005, interpretarea contextuala a acestor texte arătând că este permisă atât încheierea unui contract de asistență juridică și în mod verbal iar avocații pot pentru clienții lor să întocmească și chiar să semneze acte care sunt în interesul acestora chiar și în fața instanțelor judecătorești. În concluzie instanța a apreciat că intimata S. M. are capacitate procesuală în cauză iar excepția invocată în acest sens de contestatoarea B. M. a fost respinsă.
În ce privește suspendarea executării silite solicitate de contestatoare în cauză instanța a admis-o având în vedere îndeplinirea condițiilor cerute de dispozițiile art.403 al.1 din C.pr.civ., contestatoarea depunând la dosar cauțiunea solicitată de instanță, iar în speță interesul executării nu este unul primordial raportat atât la motivațiile susținute prin contestația la executare dar mai ales la cererea reconvențională ce vizează partajarea bunului supus executării.
În ce privește cererea principală de la dosar instanța a apreciat că cererea contestatoarei este fondată în parte iar temeinicia acesteia poate fi analizată prin prisma cererii reconvenționale formulate de intimate în speță. Astfel instanța a reținut ca fondată susținerea contestatoarei cum că formele de executare silită imobiliară din dosarul execuțional nr.278/2007 al executorului judecătoresc M. I. dispuse împotriva bunului coproprietatea contestatoarei si a debitorului B. D. I., respectiv imobilul înscris în cartea funciară nr._ individuală Satu M. sub nr. cadastral 7119/20 care în natură reprezintă apartament cu două camere și dependințe cu suprafața de 58,20 mp situat administrativ în Satu M., . M. sunt anulabile însă doar prin prisma motivelor care arată că bunul este unul în coproprietate și ca urmare față de contestatoare executarea nu are nicio justificare deoarece intimatele față de ea nu dețin niciun titlu executoriu care să-i poată fi opus. Nu sunt temeinice apărările contestatoarei prin care arată că bunul respectiv este un bun propriu al său, deoarece aceste susțineri nu au fost probate cu niciun mijloc de probă la dosar decât a fost administrat interogatoriul luat intervenientului forțat B. D. I. care însă este potrivit art.225 C.pr.civ. doar un început de dovadă care poate fi coroborat cu alte probe ce s-au administrat în cauză ori în speță intimatele au administrat o contraprobă de același rang atunci când au administrat interogatoriul față de contestatoare și pentru care de asemenea s-a făcut aplicabilitatea art.225 C.pr.civ., ori în atare condiții rezultă că începutul de dovadă administrat la dosar de contestatoare nu numai că nu se coroborează cu înscrisurile care atestă că atât ea cât și intervenientul forțat au calitate de proprietari, respectiv atât extrasul CF cât și contractul de vânzare cumpărare nr.3151/1991 – fila 58 de la dosar. Cererea de probațiune a contestatoarei cu privire la interogatoriul intimatelor a fost respinsă în considerarea faptului că intimatele pot fi supuse numai pentru fapte personale conform art.218 C.pr.civ., ori această probă nu este aptă în a demonstra în contextul cauzei calitatea de bun propriu pentru contestatoare față de imobilul înscris în cartea funciară nr._ individuală Satu M. sub nr. cadastral 7119/20 deoarece în acest caz este imposibil a demonstra prin faptele personale ale intimatelor calitatea de bun propriu pentru respectivul bun în favoarea contestatoarei.
De asemenea s-a reținut că este fondată cererea reconvențională de la dosar formulată de intimate prin care au cerut partajarea pentru imobilul înscris în cartea funciară nr._ individuală Satu M. sub nr. cadastral 7119/20, și care poate fi făcută și în cadrul contestației la executare așa cum arată dispozițiile art.400¹ C.pr.civ. prin urmare așa cum a rezultat de mai sus fiind dovedită starea de fapt cu privire la faptul că imobilul înscris în cartea funciară nr._ individuală Satu M. sub nr. cadastral 7119/20 care în natură reprezintă apartament cu două camere și dependințe cu suprafața de 58,20 mp situat administrativ în Satu M., ., ap.14, . M. este un bun comun dobândit sub durata căsătoriei de contestatoare și intervenientul forțat aspect dealtfel necontestat de contestatoare ci respins doar pentru calitatea bunului de a fi recunoscut ca propriu și nu ca bun comun. Înscrisurile arătate și mai sus respectiv extrasul din cartea funciară nr._ individuală Satu M. sub nr. cadastral 7119/20 atașat la filele 21-24 în dosarul execuțional nr.278/2007 al executorului judecătoresc M. I. atașat la dosarul de față și contractul de vânzare cumpărare nr.3151/1991 – fila 58 de la dosar fiind elocvente în privința stabilirii calității de bun comun.
Față de cele arătate mai sus instanța a admis în parte cererea formulată de contestatoarea B. M. împotriva intimatelor T. I. D. și S. M., având în vedere considerentele ulterioare ce se vor menționa în privința cheltuielilor de judecată, și în consecință a anulat formele de executare silită imobiliară din dosarul execuțional nr.278/2007 al executorului judecătoresc M. I. dispuse împotriva bunului coproprietatea contestatoarei si a debitorului B. D. I., respectiv imobilul înscris în cartea funciară nr._ individuală Satu M. sub nr. cadastral 7119/20 care în natură reprezintă apartament cu două camere și dependințe cu suprafața de 58,20 mp situat administrativ în Satu M., ., ap.14, . M. ca nelegale și netemeinice și a dispus suspendarea pentru executarea silită imobiliară din dosarul execuțional nr.278/2007 al executorului judecătoresc M. I. până la soluționarea irevocabilă a prezentei cereri referitoare la contestația la executare.
Totodată instanța în baza art.400 C.pr.civ., a textelor de lege și a considerentelor expuse anterior, a admis ca fondată cererea reconvențională formulată de intimate împotriva contestatoarei și a intervenientului forțat debitorul B. D. I. și în consecință a partajat bunul comun al contestatoarei dobândit împreună cu intervenientul forțat sub durata căsătoriei în cotă de 1/2 fiecare ce a făcut obiectul executării silite imobiliare din dosarul execuțional nr.278/2007 al executorului judecătoresc M. I., respectiv imobilul înscris în cartea funciară nr._ individuală Satu M. sub nr.cadastral 7119/20 care în natură reprezintă apartament cu două camere și dependințe cu suprafața de 58,20 mp situat administrativ în Satu M., ., . M. la care se stabilește o valoare de 32.000 euro ce nu a fost contestată la dosar de niciuna dintre părți la valoarea propusă de intimate, în sensul că acesta se atribuie provizoriu contestatoarei cu obligația de a achita o sultă de 16.000 euro către celălalt coproprietar intervenientul forțat debitorul B. D. I., sulta urmând a se achita în termen de 2 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri. Dacă nu se va achita sulta de către contestatoare în termenul de 2 luni stabilit atunci bunul supus partajului va fi vândut în termen maxim de 4 luni de la data expirării termenului de 2 luni prin intermediul executorului judecătoresc, iar suma ce se cuvine intervenientului forțat debitorul B. D. I. se va consemna de către executorul judecătoresc la dispoziția intimatelor.
S-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a intimatei S. M. cu privire la cererea reconvențională formulată la dosar, care a fost invocată de contestatoare în baza textelor de lege invocate în considerentele expuse anterior.
S-a dispus ca restituirea cauțiunii consemnate de contestatoare la CEC cu chitanța nr._/1 să se facă în condițiile art.7231 al.3 C.pr.civ..
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de contestatoare pentru admiterea contestației la executare instanța a apreciat că acestea sunt justificate doar în parte, respectiv în totalitate pentru cheltuielile de timbraj și parțial pentru onorariul de avocat având în vedere că nu sunt susținute toate motivele de nulitate din contestația la executare având în vedere dispozițiile art.274 al.3 C.pr.civ., astfel că în final au fost obligate intimatele să plătească în solidar contestatoarei suma de 839,30 lei cheltuieli de judecată.
Tot în baza dispozițiilor art.274 C.pr.civ. instanța a obligat contestatoarea să plătească intimatelor suma de 839,30 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxelor de timbraj și a onorariului achitat apărătorului ales în raport de admiterea integrală a cererii reconvenționale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal recurenta B. M., solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare aceleiași instanțe.
În rejudecare, arată recurenta, să se procedeze la legitimarea procesuală activă a intimatei reclamante S. M. pentru a se stabili dacă aceasta are ori nu calitatea legal cerută în proces. În același timp să se constate că apartamentul supus executării silite imobiliare nu mai este proprietatea debitorului nici în cota de ½, ca urmare el nu poate fi supus acestei proceduri. Să se stabilească pe baza probelor dosarului, în rejudecare, cine este în culpă procesuală și să se cerceteze buna-credință a părților în declanșarea procedurilor costisitoare și cine urmează a suporta aceste costuri și cheltuieli de judecată știind că recurenta nu are nicio contribuție și debitul urmărit și nicio culpă procesuală.
Solicită recurenta și cheltuieli de judecată atât în fond cât și în calea de atac.
În motivare recurenta arată că hotărârea atacate este greșită sub toate aspectele la care se referă dispozitivul ei: atât sub aspectul soluționării contestației, cât și al cererii reconvenționale precum și în privința cheltuielilor de judecată.
I. Instanța de fond a tratat speța cu o superficialitate evidentă și o lipsă de profesionalism în materia calității părților în proces.
a. Se reține și deci recunoaște că pentru declanșarea formalităților de executare precum și pentru întâmpinarea la contestația de față, s-a luat legătura și s-a primit mandat numai cu/de la intimata T. luliana D., deci nu și de la S. M..
b. Se argumentează lipsa temeiniciei cererii recurentei, de legitimare procesuală activă, de cercetare a calității procesuale active a unei părți reprezentată de avocat prin angajamentul făcut doar de una din reclamantele reconvențional, cu faptul că „interpretarea contextuală a textelor legii arată că este permisă atât încheierea unui contract de asistență juridică și în mod verbal, iar avocații pot pentru clienții lor să întocmească și chiar să semneze acte care sunt în interesul acestora chiar și în fața instanțelor judecătorești". Ignorând faptul că s-a scăpat din construcția frazei „cât și", dar nu poate să nu scoată în evidență precedentul deosebit de periculos determinat de ignorarea necesității legalei investiri a instanței. Recurenta apreciază că solidaritatea procesuală este posibilă până în momentul contestării ei de către o parte. În acel moment instanța este obligată să știe cine sunt părți legal introduse în proces și cine nu.
Recurenta arată că acceptă faptul că este posibilă contactarea chiar și angajarea unui avocat prin fax, telefon ori mandatar, dar reprezentarea este valabilă numai până la contestarea ei; din acel moment instanța este obligată să cerceteze și să legitimeze persoana în cauză.
Procedând în modul desprins din sentință consideră că se impune desființarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
II. Arată recurenta că instanța de fond a ignorat inclusiv cererea sa, chiar și formulată cu titlu de sugestie, de a se depune un extras CF la zi, cu atât mai mult cu cât a susținut în mod repetat faptul că apartamentul este proprietatea sa și nu a formulat alte cererii de probațiune. D. urmare într-o astfel de ipoteză nici cererea reconvențională nu putea fi admisă deoarece - dacă în cartea funciară debitorul unic B. D. loan nu mai este proprietar la data soluționării cererii de partaj - iar recurenta nu le datorează nimic intimatelor nu vede de ce și cu cine trebuie să partajeze ceea ce este numai al ei.
III. De asemenea, culpa procesuală se apreciază în raport de acțiunile și inacțiunile cauzatoare de obligații procedurale. Ori recurenta nu este debitoarea intimatelor, ci exclusiv soțul ei; apartamentul la data declanșării formelor de executare silită imobiliară este proprietate codevălmașă, deci nu putea fi urmărit decât numai după efectuarea partajului. Faptul că în contestația ei este depusă și „cerere reconvențională" (greșit intitulată) nu poate determina instanța la admiterea în parte a cererii sale.
Sub acest aspect, arată recurenta, sentința este contradictorie: admite în parte; dar atât suspendarea executării este admisă, cât și formele de executare sunt anulate, se ridică întrebarea ce nu i s-a admis pentru a justifica exprimarea „în parte".
IV. Arată că modalitatea sui generis de stabilire a valorii apartamentului din litigiu la 32.000 Euro nu poate fi acceptată. Reclamantele-reconvențional susțin și „estimează" la această sumă valoarea apartamentului, iar instanța le crede pe cuvânt.
V. Recurenta mia arată că nu știe în ce constă culpa ei procesuală exprimată la modul „având în vedere că nu sunt susținute toate motivele de nulitate din contestația la executare" de asemenea este greu de deslușit. S-a admis contestația deci partea adversă este în culpă procesuală și se cuvine a i se acorda cheltuielile așa cum prevede tocmai textul de lege invocat.
În drept, invocă art.312 Cod de procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat recurs și recurentele T. I. D. și S. M. (fila 7), solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul de a dispune obligarea intimatei-contestatoare B. M. să consemneze sulta de 16.000 euro stabilită intervenientului forțat debitor B. D. loan direct la dispoziția lor în termenul de 2 luni, cu menținerea variantei a 2-a privind vânzarea la licitație prin executorul judecătoresc a imobilului în termen de 4 luni de la expirarea termenului de 2 luni si consemnarea de către executorul judecătoresc a sumei cuvenite intervenientului forțat debitor B. D. loan direct la dispoziția lor; de asemenea solicită să fie înlăturată și dispoziția de obligare a recurentelor la plata cheltuielilor de judecată pe seama contestatoarei.
În motivare recurentele arată că în speță critica adusă sentinței atacate vizează doar 2 aspecte:
1. Instanța de fond în mod corect a dispus partajarea imobilului înscris în cf -_ cf Satu M. de sub ..top.7119/20, coproprietatea intimatei contestatoare B. M. și a intimatului-intervenient forțat debitor B. D. loan, cu atribuirea provizorie a imobilului pe seama intimatei contestatoare B. M., însă prin obligația la plata sultei de 16.000 Euro în termenul de 2 luni pe seama intervenientului forțat debitor B. D. I., apreciază că a greșit, deoarece trebuia să dispună ca această sumă să fie consemnată, direct la dispoziția recurentelor, în același termen de 2 luni - așa cum apare si în varianta a 2-a a dispozitivului, respectiv în situația în care contestatoarea nu va consemna sulta si se va vinde bunul la licitație, executorul va consemna suma de 16.000 Euro direct la dispoziția recurentelor.
Apreciază recurentele faptul că și în prima variantă trebuia să se dispună consemnarea sultei cuvenite intervenientului forțat debitor B. D. loan direct la dispoziția lor, întrucât numai în felul acesta se poate stinge - parțial, creanța acestora existând riscul de a nu-și recupera creanța în cazul în care sentința ar rămâne în varianta dată, întrucât intimata nefiind obligată să consemneze suma la dispoziția recurentelor, si intimatul neavând alte bunuri urmăribile, acesta se va sustrage de la executare, așa cum a făcut și până în prezent.
2. Dispoziția de obligare la plata cheltuielilor de judecată parțiale o apreciază recurentele nelegală, întrucât nu pot fi culpabile pentru actele executorului, în sensul că, ele au achitat un avans de 1500 lei executorului pentru a demara o executare conformă cu legea, ca atare, era datoria acestuia să nu întreprindă niciun act din moment ce a constatat că imobilul este bun codevălmas si să le pună în vedere posibilitatea de a cere mai întâi împărțirea bunurilor comune - acesta fiind obligat să cunoască disp.art.493 pct.1 C.pr.civ. si să le respecte.
Ca atare, recurentele arată că greșelile executorului nu pot fi răsfrânte asupra lor.
În drept, invocă dispozițiile rt.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată de T. I. D. și S. M. (filele 15-16) acestea au solicitat respingerea recursului declarat de recurenta B. M. ca nefondat, cu obligarea recurentei la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că la primul motiv de recurs se insistă în mod penibil si denigrator asupra calității procesuale active a numitei S. M. si asupra calității de reprezentare a avocatei lor - calități cu privire la care "colegul" avocat, ignoră orice reglementare legală, dar mai ales confidențialitatea dintre client si avocat.
Se sugerează că S. M. nu ar fi angajat-o pe avocată să demareze procedurile legale pentru a-și putea recupera creanța, ca si cum pentru aceasta, femeie de peste 80 ani, 20.000 EURO nu ar reprezenta nimic.
În realitate, arată că recurenta se pare că a fost informată de soțul ei, debitorul B. D. I. că în prima fază doar una dintre intimate au fost la avocat, respectiv T. luliana D. - ocazie cu care a venit la biroul avocațial si acest debitor.
Ori, în prima fază, arată intimatele, au angajat-o doar pentru a le face apărarea la contestația înaintată de contestatoare si într-adevăr s-a deplasat la avocat doar nepoata sa, pentru a o scuti pe ea, femeie de peste 80 ani, de deplasări, însă contractul de asistentă judiciară s-a completat cu un act adițional atunci când li s-a spus că va trebui să ceară împărțirea bunurilor comune ale debitorului lor pentru a-și putea recupera creanța, ocazie cu care s-a deplasat la biroul avocațial si a semnat contractul.
Susținerea că instanța trebuia să clarifice calitatea procesuală activă pentru cererea reconventională, în condițiile în care la dosar era depusă o împuternicire avocațială pe care doar intimatele aveau dreptul să o conteste, apreciază că denotă fie lacune serioase în cunoștințele juridice ale celor care le invocă, fie totală rea-credință. Evident că S. M. se poate oricând prezenta în fața instanței si să declare că confirmă toate actele juridice făcute de avocat, dar atunci ar însemna că orice avocat ar trebui să-și aducă clientul de mână la procese. Oricum, dacă avocatul recurentei își imaginează că un avocat nu are altceva mai bun de făcut decât să promoveze acțiuni, înseamnă că pornește de la propria practică sau îi consideră iresponsabili pe ceilalți avocați.
În concluzie, arată că are calitate procesuală activă, are interesul să-și recupereze banii si a angajat-o pe avocata care a redactat cererea reconvențională.
Al 2-lea motiv de recurs se fundamentează pe masinatiunile întreprinse de recurentă în paralel cu derularea acestei cauze si abia acum intimatele își explică de ce s-a tergiversat cauza de față sub multiple pretexte, ajungându-se chiar la recuzarea judecătorului pentru închipuite motive.
Precizează că nu au putut înțelege de ce recurenta susținea cu atâta vehementă că apartamentul este bunul ei propriu, în condițiile în care la dosar exista un cf din care reieșea cu totul altceva, iar din contractul de vânzare cumpărare nr.3151/1991 care a stat la baza întabulării în cf ind._ - dreptul de proprietate apărea înscris pe numele ambilor soți cu titlu juridic de cumpărare.
De asemenea, nu au înțeles de ce nu a depus recurenta un alt extras cf, devreme ce susținea că apartamentul este doar proprietatea sa, dar acum înțeleg intimatele că nu-l avea, în forma în care-l dorea ea, situația cf schimbându-se abia după pronunțarea sentinței recurate.
Precizează că la data de 22 aprilie 2008, data pronunțării sentinței, apartamentul era înscris pe numele ambilor soți, era notată acțiunea civilă nr.4769/2007 precum si somația imobiliară din dosar execuțional nr.278/exec/_.
Nici chiar în fața instanței de recurs, recurenta nu depune un extras cf cu situația actuală si mai ales nu arată la ce masinatiuni si minciuni a recurs pentru a obține o hotărâre judecătorească pe baza căreia apartamentul a trecut pe numele ei.
De asemenea, nu spune că în paralel cu derularea acestei cauze, avea promovată o altă acțiune de "partaj" sub dosarul nr._, partaj în care a solicitat să se constate calitatea de bun propriu al apartamentului si, culmea, a si obținut sentința civilă nr.1720/2008 cu care și-a înscris drepturile în cf, sub B.6.- în ciuda faptului că era notată acțiunea civilă nr.4769/2007 precum si somația imobiliară din dosar execuțional nr.278/exec/_.
Mai arată că la data de 23 aprilie 2008, deci după o zi de la pronunțarea sentinței care face obiectul acestei cauze, recurenta era înscrisă în cf, ca proprietar absolut pe baza sent.civ. nr.1720/ 2008 din dosar nr._ .
Precizează că se impută instanței de fond că nu și-a imaginat până unde pot recurge unele persoane pentru a-l frauda pe creditor si probabil recurenta se mândrește cu sfaturile înțelepte date de avocatul său.
În concluzie, intimatele arată că cer suspendarea acestei cauze, până la soluționarea acțiunii promovate pentru nulitatea sentinței civile nr.1720/2008 si rectificarea cf precum si a dosarului penal.
Învederează că dispozitivul instanței de admitere în parte a contestației este foarte clar, deoarece recurentei i s-a respectat cota de % parte, i s-a admis cererea de suspendare si s-au anulat formele de executare făcute cu ignorarea drepturilor acesteia, dar cu obligarea acesteia la plata sultei de 16.000 Euro pe seama soțului ei, debitorul intimatelor.
Arată că estimarea apartamentului la suma de 32.000 EURO făcută de intimate, raportat la preturile pieței, este corectă si în condițiile în care contestatoarea nu a contestat valoarea apartamentului, nici ele si nici instanța nu erau datoare să producă alte probe. Si la acest punct, recurenta, care nu a contestat niciodată valoarea apartamentului, vine pentru prima oară în fața instanței și arată că valoarea nu poate fi acceptată. Desigur, valoarea între timp a crescut.
Cu privire la culpa procesuală, arată intimatele, în nici un caz ele nu pot fi culpabile deoarece aveau un titlu executoriu si l-au depus la un executor judecătoresc pentru executarea silită, ca atare, nu sunt ele responsabile de modul în care acesta a înțeles să procedeze la executare.
Apreciază că au motive de nemulțumire, deoarece au plătit un onorar executorului pentru ca acesta să procedeze conform legii, iar acum constată că nici cheltuielile de executare nu le vor recupera, nici cheltuielile ocazionate de proces, în condițiile în care au început procedurile legale pe care consideră că trebuia să le recomande chiar executorul.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat.
În drept, invocă disp.art.308 pct.2 Cod de procedură civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare (fila 26), recurenta B. M. a solicitat respingerea susținerilor din întâmpinare total străine speței și care se axează exclusiv pe o lipsă de simpatie între colegi, sau pe un exces de zel față de client, dar care nu are nimic comun cu știința dreptului dar mai ales cu speța dedusă judecății.
Precizează că se pare însă că, totuși, avocații - care lucrează „cu materialul clientului" - sunt aleși „după chipul și asemănarea clienților lor": recurenta T. I. D., care aparent trăiește singură, de mai mulți ani, ducând o viață mai puțin împăcată cu normele moralei, și care este de fapt total lipsită de mândria unei femei care se pretinde, este clar că sapă de mai mulți ani la fundația căsniciei ei. Ea „a locuit" împreună cu soțul ei în casa pe care apoi acesta a pierdut-o, așa cum era pe cale să piardă și apartamentul în care locuiesc împreună cu copiii. Cu acea ocazie între soții B. (este adevărat fără a se consulta și cu „D.") au avut loc frământări, certuri, împăcări și înțelegeri, spre a salva familia de la degradare totală: spre a nu o arunca pe ea și copii în stradă. Atunci s-a realizat ceea ce de fapt apoi, recent, s-a stabilit prin sentința de partaj.
De atunci, arată recurenta, între soțul ei și D.-I. au intervenit alte „înțelegeri" la care se pare că au făcut-o părtaș - cu sau fără știința ei - și pe mătușa recurentei, dar sigur în scop de a înmulți bani, prin firma soțului ei. Au cumpărat, de afară, o linie de acoperiri metalice care apoi nu a funcționat și firma este pe cale a falimenta. Toate acestea însă în ascuns de recurentă, de soția lui legitimă de mama copiilor lui, și acum sunt - cu concursul instanței de fond, deosebit de atentă cu intimatele - pusă să plătească o avere, în condițiile din sentință.
Iată de ce, arată recurenta, nu are nici plăcerea și nici voința de a răspunde acelor elucubrații de invectivele, jignirile și răutățile adresate avocatului prin întâmpinare.
Prin notele de ședință depuse la dosar (filele 45-46) recurentele T. I. D. și S. M. au solicitat admiterea cererii de suspendare a judecății în baza disp.art.244 pct.l.a. C.pr.civ, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ având ca obiect revocarea partajului.
În motivare arată că se poate remarca faptul că la baza pronunțării sentinței civile nr.2498/22.04.2008 - a stat situația de carte funciară existentă la acea data, cf aflat la dosarul execuțional, în conformitate cu care dreptul de proprietate apărea înscris pe numele ambilor soți (sub B.l si 2) cu titlu juridic de cumpărare pe baza contractului de vânzare cumpărare nr.3151/1991 încheiat cu COMCAS SA în temeiul DL nr.61/1990.
Având în vedere că era notat procesul intentat de recurente cu nr.4769/2007 si de asemenea era notată executarea silită, nu și-au putut imagina că în timp ce pe rolul instanței se afla în derulare dosarul care în prezent se află în recurs si care a avut ca obiect inclusiv partajul cerut de creditori, în ascuns si fără să învedereze instanței (deși exista litispendență) intimata B. M. avea înregistrat un alt dosar de partaj în contradictoriu cu soțul ei, intimatul debitor B. D. I. - dosarul nr._ prin care a cerut sub titulatura de "partajare a bunurilor comune" în fapt a cerut si a si obținut o sentință prin care s-a constatat calitatea de bun propriu al numitei B. M. asupra apartamentului si întabularea dreptului de proprietate exclusivă a acestuia în cf ind._ nr.top.7119/20 cf Satu M..
Atât acțiunea pe baza căruia au obținut titlul cât somația executorului judecătoresc notate în cf ind._ sub B.4 si 5 i-au conferit siguranța că nimeni nu va putea dispune nimic cu privire la apartament, dar cu toate că la dosarul nr._ era depus extrasul cf din care rezulta că apartamentul era în executare silită, totuși prin sentința civilă nr. 1720/2008 s-a constatat că apartamentul este bun propriu al intimatei B. M., iar prin încheierea cf_/23.04.2008, aceasta si-a înscris dreptul de proprietate exclusivă în cf., în dosarul respectiv intimatul debitor recunoscând că apartamentul situat în Satu M. . ap.14 . propriu al soției sale si că este de acord cu înscrierea dreptului de proprietate exclusivă în favoarea aceștia.
Arată că este evident faptul că între intimatul debitor B. D. I. si soția sa B. M. a avut loc o înțelegere cu scopul evident de a sustrage de la executarea silită apartamentul proprietate comună, prin mijloace frauduloase.
Reiese deci că la data de 22 aprilie 2008 - data pronunțării sentinței ce face obiectul prezentului recurs, în cf ind._ figurau întabulați amândoi intimații, pentru ca la data de 23 aprilie 2008 să se schimbe situația cf prin încheierea cf_/23.04.2008.
Menționează că sub dosarul nr._ f.29 au promovat acțiune prin care au cerut revocarea partajului dintre intimate cu privire la apartamentul situate în Satu M. . cf ind._ nr.top.7119/20 cf Satu M., cu radierea înscrierilor de sub B.6 din cf ind._ cf Satu M..
Susțin cererea de suspendare a judecății, întrucât este evident că dezlegarea prezentei pricini atârnă de existența sau neexistența unui drept care face obiectul celeilalte judecăți.
Este evident, arată recurentele, că intimații au indus în eroare si instanțele - deoarece în dosarul de față nu au învederat despre existența celuilalt proces de partaj, iar în procesul de partaj simulat de ei, de asemenea nu au învederat despre existența dosarului de față, iar instanța a ignorat notațiunile din cf privind executarea silită. Oricum, arată recurentele, nu poate fi reținută nici culpa instanței de fond pentru că a pronunțat o sentință pe baza datelor care existau la acea vreme, neputând anticipa masinatiunile debitorului împreună cu soția.
Subliniază că au depus si plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii fals în declarații si înșelăciune în convenții, dar dosarul este nesoluționat.
Astfel, au depus extrasul cf extenso - pentru a se observa că înaintea lor, apartamentul a fost ipotecat de 5 ori în favoarea altor creditori, si de fiecare dată pentru împrumuturile respective au semnat ambii soți, prin aceasta recunoscând calitatea de bun comun al apartamentului.
În drept invocă dispozițiile art.146 Cod de procedură civilă.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la termenul de judecată din data de 04.12.2012, în baza art.282 indice 1 Cod de procedură civilă s-a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel.
Prin concluziile scrise și depuse la dosar (filele 56-59) apelantele T. I. D. și S. M. au solicitat admiterea acestuia și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a dispune obligarea intimate B. M. să consemneze direct la dispoziția lor în termenul de 2 luni sulta de 16.000 euro cuvenită intervenientului forțat debitor B. D. loan, înlăturarea dispoziției de obligare a lor la plata cheltuielilor de judecată pe seama contestatoarei, cu menținerea celorlalte dispoziții; cu cheltuieli de judecată în recurs 1500 lei onorar avocat chit.nr.18 si 24 din 2008; solicităm respingerea apelului declarat de apelanta B. M. ca nefondat.
În motivare apelantele arată în ce privește apelul lor, sentința este parțial nefondată, întrucât prin obligarea intimatei contestatoare B. M. la plata sultei de 16.000 Euro pe seama intervenientului forțat debitor B. D. loan, drepturile si interesele ar fi lezate iar sentința nu ar avea nicio eficientă față de ele. Obligarea unuia din soți la plata unei sulte în favoarea celuilalt soț se putea dispune în condițiile unui partaj normal, dar în cazul de față, când partajul este cerut de acestea, creditoarele, tocmai în scopul de a-și executa creanța, apreciază că singura modalitate de eficientizare a hotărârii si de a urmări cota debitorului lor, este de a se dispune ca sulta să fie consemnată direct la dispoziția lor.
Această dispoziție se impune, arată apelantele, cu atât mai mult cu cât chiar instanța dispune în varianta a 2-a a dispozitivului, că în situația în care contestatoarea nu va consemna sulta iar imobilul se va vinde bunul la licitație, suma cuvenită intervenientului forțat debitor, se va consemna de către executorul judecătoresc la dispoziția lor. Or, dacă la o vânzare la licitație, suma cuvenită intervenientului se va consemna de către executorul judecătoresc la dispoziția apelantelor, consemnarea sultei de către intimata debitoare direct pe seama lor se impune cu atât mai mult cu cât sunt dovedite acțiunile frauduloase a celor 2 intimați.
Astfel, este dovedit chiar cu dosarul anexat nr._, că în timp ce se judeca dosarul de fată, în paralel, adică în timp ce apelantele, creditoarele, se judecă pentru împărțirea bunurilor comune, pentru a putea recupera creanța de la debitor, cei 2 intimați, în mod fraudulos si ascunzând instanței care judeca prezenta cauză, au "tranzacționat" în dosarul atașat de așa manieră încât să scoată apartamentul de la masa partajabilă, iar în momentul în care au ajuns în faza de apel, apartamentul era deja înscris pe numele contestatoarei-intimate, cu titlu de bun propriu.
Precizează că din dosarul_ - de asemenea atașat (la penultima ședință de judecată s-a depus si sentința) - reiese că intimații si-au împărțit toate bunurile mobiliare, iar instanța, după ce le-a respins cererea de intervenție, astfel ca să nu o mai poată ataca, pentru a 2-a oară constată că apartamentul este bunul propriu al contestatoarei, si evident, toate bunurile au fost atribuite intimatei B. M.. Potrivit acestei sentințe este dovedit si faptul că debitorul nu mai are niciun bun urmăribil, înafara cotei de 1/2 parte din apartament, interesul fiind de a urmări această cotă, în conformitate cu disp.art.493 C.pr.civ.
Având experiența unei atari conduite din partea debitorului si a soției acestuia, în baza dispozitivului sentinței, în mod cert suma ce li se datorează nu va ajunge în mâinile apelantelor, existând riscul ca între cei 2 să se încheie chitanțe fictive de predare-primire a sumei (așa cum s-a încheiat si tranzacția de partaj), situație în care în mod evident vor rămâne păgubite, iar toată judecata s-ar dovedi inutilă si ineficientă.
Precizează apelantele că este dovedit faptul că dețin un titlu executoriu împotriva intervenientului forțat debitor B. D. lona, soțul intimatei contestatoare B. M., respectiv sent.civ.nr.4093/2007, definitivă si irevocabilă dată în dosarul 4769/2007, având ca obiect somație de plată, ca atare avu interesul de a-și recupera creanța.
Din actele de la dosar rezultă că la data la care au solicitat executarea silită a sentinței nr.4093/2007, proprietari înscriși în cf_ cf Satu M., erau cei doi soți si situația de carte funciară a rămas neschimbată pe toată durata desfășurării prezentului dosar în fața instanței de fond.
Învederează că pe parcursul soluționării prezentului dosar, intimata contestatoare a ascuns cu rea credință că pe rolul instanței mai exista un dosar de partaj, nr._, cu scopul de a le împiedica să intervină si ele în acel dosar si astfel să sustragă imobilul de la executare silită, scop pe care si l-a atins cu complicitatea debitorului.
Arată că hotărârea care face obiectul apelului s-a pronunțat în baza situației de carte funciară care exista la data formulării contestației la executare si chiar la momentul pronunțării sentinței, situație restabilită urmare revocării partajului dispusă prin Decizia civilă nr.1427/04.04.2012 dată de Curtea de Apel Oradea.
Chiar dacă n-ar fi fost revocat partajul, apreciază că la partajul cerut în cadrul contestației la executare, raportat la 497 al.4 C.pr.civ, instanța ar fi putut constata că hotărârile judecătorești nu le sunt opozabile.
Într-o situație similară, Curtea de Apel București prin Decizia nr.46/2006, a reținut chiar în cadrul contestației la executare nelegalitatea unei tranzacții de partaj asupra unui imobil din momentul în care a fost notată somația de executare potrivit art.,497 al.4 C.pr.civ, că această tranzacție frauduloasă nu-i era opozabilă creditoarei, aceasta având dreptul să urmărească cota de 1/2 a debitorului său.
Pentru aceste considerente solicită să se dispună consemnarea sultei cuvenite intervenientului forțat debitor B. D. loan direct la dispoziția lor, întrucât numai în felul acesta se poate stinge parțial, creanța lor, această dispoziție fiind singura în concordantă cu disp.art.493 C.pr.civ, potrivit căruia: "Creditorii personali ai unui debitor.... codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.
Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar să ceară împărțeala."
C. de 1/2 a debitorului apelantelor a fost stabilită prin sentința apelată, ca atare instanța, fie putea dispune obligarea intimatei-contestatoare B. M. să consemneze sulta de 16.000 euro cuvenită intervenientului forțat B. D. loan direct la dispoziția lor, fie continuarea executării silite pentru cota de 1/2 aparținând debitorului, începută în dosarul execuțional nr.278/2007.
Arată că soluția se impune deoarece executarea silită a fost suspendată la solicitarea contestatoarei, iar apelantele, au cerut partajarea bunurilor comune ale debitorului lor tocmai în scopul de a urmări si executa cota acestuia, iar nu de a-l îmbogăți cu valoarea care reprezintă cota sa.
Precizează apelantele faptul că dispoziția de obligare a lor la plata cheltuielilor de judecată parțiale o apreciază nelegală, întrucât, pe de o parte, acestea nu sunt culpabile pentru actele executorului, iar pe de altă parte, prin cererea de executare silită, scopul nu a fost acela de a se ajunge la executarea silită a apartamentului, ci de a-și recupera creanța si nimic nu l-a împiedicat pe debitor să le achite suma de 20.000 euro pe care o datora.
Arată că instanța de fond le obligă să achite contestatoarei în totalitate taxa de judecată si parțial onorarul de avocat totalizând 839,30 lei - argumentând că contestația a fost doar parțial justificată.
În contestația sa, contestatoarea a susținut că apartamentul este bunul său propriu si a contestat chiar si cota ce-i revenea potrivit legii, soțului ei.
Instanța admițând în parte contestația, respectiv pentru cota ce-i revenea contestatoarei, anulează toate formele de executare, fără a argumenta care dispoziții legale au fost încălcate - care atrag anularea si cel puțin, care forme de executare le anulează.
Dar indiferent de rațiunile nescrise care au determinat admiterea în parte a contestației, în ce le privește, nu pot ele fi obligate la suportarea unor cheltuieli ocazionate de nepriceperea unui executor.
Apelantele arată că dețin un titlu executor si au cerut executarea silită deoarece potrivit art.371^1 C.pr.civ, al.2 "în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel.
Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare."
Precizează că cererea de executare silită a fost încuviințată de instanța de executare potrivit art.373 C.pr.civ.
Singurele acte întocmite de executor a fost depunerea cererii de încuviințare a executării silite, încheierea procesului verbal, trimiterea somației si notarea acesteia în cartea funciară la data de 21.09.2007 (f.47-48 dosar apel), potrivit art.497 C.pr.civ.
Constatând că este urmărit un bun codevălmaș, executorul trebuia să încheie un proces verbal si să suspende executarea, îndrumându-le la proces pentru împărțirea bunurilor comune în temeiul art.493 al.l C.pr.civ., dar acest act nu s-a mai întocmit, iar la data de 9 octombrie s-a înregistrat contestația la executare .
De asemenea, potrivit art. 274 C.pr.civ, numai partea care cade în pretențiuni va fi obligată să plătească cheltuielile de judecată, or, devreme ce s-au anulat formele de executare ale executorului, nimic nu o împiedică pe contestatoare să formuleze pretenții față de acesta, deoarece apelantele au achitat un avans de 1500 lei executorului pentru a demara o executare conformă cu legea, ca atare, era datoria acestuia să nu întreprindă acte nelegale.
În ce privește apelul declarat de apelanta-contestatoare, solicită să fie respins ca nefondat, cu obligarea la suportarea cheltuielilor de judecată, onorar avocat si taxa de timbru.
Arată că apelul se axează în mod penibil si denigrator asupra calității procesuale active a numitei S. M. si asupra calității de reprezentare a avocatei lor - calități cu privire la care, ignoră orice reglementare legală, dar mai ales confidențialitatea dintre client si avocat. Se sugerează că nu ar fi angajat-o pe avocată să demareze procedurile legale pentru a-și putea recupera creanța, ca si cum pentru ea, femeie de peste 80 ani, 20.000 EURO nu ar reprezenta nimic.
Susținerea că instanța trebuia să clarifice calitatea procesuală activă pentru cererea reconvențională, în condițiile în care la dosar era depusă o împuternicire avocațială pe care doar ele aveau dreptul să o conteste, apreciază că denotă fie lacune serioase în cunoștințele juridice ale celor care le invocă, fie totală rea-credință.
Al 2-lea motiv se fundamentează pe calitatea de bun propriu al apartamentului si nu a putut înțelege de ce apelanta susținea cu atâta vehementă că apartamentul este bunul ei propriu, în condițiile în care la dosar exista un cf din care reieșea cu totul altceva, iar din contractul de vânzare cumpărare nr.3151/1991 care a stat la baza întabulării în cf ind._ - dreptul de proprietate apărea înscris pe numele ambilor soți cu titlu juridic de cumpărare, abia în apel și-au explicat de ce s-a tergiversat cauza de față sub multiple pretexte, ajungându-se chiar la recuzarea judecătorului pentru închipuite motive.
Astfel, arată că la data de 22 aprilie 2008, data pronunțării sentinței, apartamentul era înscris pe numele ambilor soți, era notată acțiunea civilă nr.4769/2007 precum si somația imobiliară din dosar execuțional nr.278/exec/_, iar la data de 23 aprilie 2008, deci după o zi de la pronunțarea sentinței care face obiectul acestei cauze, apelanta era înscrisă în cf, ca proprietar absolut pe baza sent.civ. nr.1720/ 2008 din dosar nr._, sentință ulterior anulată.
Arată că dispozitivul instanței de admitere în parte a contestației = este foarte clar, deoarece apelantei i s-a respectat cota de 1/2 parte, i s-a admis cererea de suspendare si s-au anulat formele de executare, dar cu obligarea acesteia la plata sultei de 16.000 EURO pe seama soțului ei, debitorul apelantelor.
Estimarea apartamentului la suma de 32.000 EURO făcută de apelante, raportat la preturile pieței, este corectă si în condițiile în care contestatoarea nu a contestat valoarea apartamentului, nici apelantele si nici instanța nu erau datoare să producă alte probe.
Apelanta-intimată, care nu a contestat niciodată valoarea apartamentului, vine pentru prima oară în fața instanței si arată că valoarea nu poate fi acceptată - or, potrivit art.108 al.ultim "Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt", potrivit art.129 părțile au "obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art.723 alin.1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările", iar potrivit art.138 dovezile care nu au fost cerute în condițiile art.112, 115 si 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul instanței, decât în cazurile prevăzute expres de lege, incidente fiind si disp.art.167 si 171.
Cu privire la culpa procesuală - în niciun caz apelantele arată nu pot fi culpabile – deoarece aveau un titlu executori si l-au depus la un executor judecătoresc pentru executarea silită, ca atare, nu sunt ele responsabile de modul în care acesta a înțeles să procedeze la executare.
Apreciază apelantele că ele au motive de nemulțumire, deoarece au plătit un onorar de 1500 lei executorului pentru ca acesta să procedeze conform legii, iar acum constată că nici cheltuielile de executare nu le vor recupera, nici cheltuielile ocazionate de proces, în condițiile în care au început procedurile legale pe care consideră că trebuia să le recomande chiar executorul.
Pentru aceste motive solicită respingerea apelului declarat.
În drept, invocă disp.art.146 Cod de procedură civilă.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
a) În ceea ce privește motivele de apel ale apelantei B. M.:
a1) Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei-reconvențional S. M. este nefondată.
Astfel, intimata S. M. este creditoarea intimatului Bărsan D. I., calitate în care poate solicita (art.493 alin.1 in fine din C.pr.civ.) partajarea bunurilor comune, chiar și atunci când nu s-a pornit executarea silită (a se vedea și dispozițiile art.4001 din C.pr.civ.), așadar, calitatea procesuală activă într-un asemenea proces de partaj nu este condiționată de calitatea de parte în etapa executării silite.
Prin urmare, lipsa mandatului (a creditoarei S. M. pentru avocat, privind formularea cererii de executare silită), invocat în susținerea acestei excepții, nu prezintă nicio relevanță în ceea ce privește soluționarea excepției.
a2) La data pronunțării prezentei decizii, ca urmare a revocării înțelegerii recurentei cu intimatul Bărsan D. I., consfințită prin Sentința civilă nr.1720/2008 a Judecătoriei Satu M., prin decizia civilă nr.1427/2012-R a Curții de Apel Oradea, imobilul în cauză este proprietatea comună a celor doi, putând constitui obiect de partaj.
a3) Este adevărat că în primă instanță, reclamanta a obținut câștig de cauză în toate capetele de cerere formulate de ea, însă, plata onorariului avocațial nu s-a dovedit în cauză, motiv pentru care cererea privind întregirea cheltuielilor de judecată este nefondată.
a4) În fața primei instanțe, apelanta a acceptat valoarea imobilului la 32.000 de Euro, iar în apel nu a solicitat și prin urmare nu s-au administrat probe din care să rezulte o altă valoare decât cea stabilită.
b) În ceea ce privește motivele de apel ale apelantelor Ținca I. D. și S. M.:
b1) Consemnarea sultei la dispoziția creditorului nu este prevăzută de lege.
Așadar, dispozițiile art.493 alin.1 in fine din C.pr.civ. nu conferă creditorului chirografar al unui debitor, care are în proprietate comună un imobil, o poziție preferențiată față de alți (eventuali) creditori chirografari.
Astfel, în cazul în care, după partajarea bunului comun, debitorului i se atribuie imobilul în natură, creditorul poate urmări bunul, respectiv, dacă primește sultă, această sultă, în ambele cazuri suportând eventualul concurs ai altor debitori.
b2) Parte într-o contestație la executare fiind intimatul-creditor, consecințele admiterii contestației – inclusiv în ceea ce privește suportarea cheltuielilor de judecată – se suportă de intimat.
Culpa procesuală – temei al suportării cheltuielilor de judecată – se raportează la conduita procesuală a părții, nicidecum la conduita extraprocesuală a unui terț, astfel încât, eventualele acte de executare nelegale efectuate de executor nu au nicio relevanță, în ceea ce privește raporturile juridice procesuale ale părților din contestația la executare.
În temeiul art.274 alin.1 din C.pr.civ., se va respinge ca nefondată cererea recurentei B. M. privind acordarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul apelantei B. M., domiciliată în Satu M., . M., împotriva Sentinței civile nr.2498 din 22.04.2008, pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații B. D. I., domiciliat în Satu M., ., ap14, . M., Ținca I. D. domiciliată în Satu M., ..UU 3, . M. și S. M. domiciliată în Satu M., ..UU 3, . M..
Respinge ca nefondat apelul apelantelor Ținca I. D. și S. M. împotriva Sentinței civile nr.2498 din 22.04.2008, pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații B. D. I. și B. M..
Respinge ca nefondată cererea apelantei B. M. privind acordarea de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 12.02.2013.
Președinte, T. T. | Judecător, R. G. M. | |
Grefier, L. D. |
Red.T.T./15.03.2013.
Tehnored_VD /18.03.2013.
6 ex. – ..cu: T. I. D., S. M., B. M., B. D. I.
Jud.fond: C. Z.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2883/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1/2013. Tribunalul... → |
|---|
