Contestaţie la executare. Decizia nr. 205/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 205/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 8147/296/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 205/R
Ședința publică de la 27 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. C.
Judecător M. G. R.
Judecător Z. K.
Grefier V. S.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul L. G., domiciliat în Lazuri, ., jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 6431 din 03 August 2012 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu și pe intimatul P. R., dom. în Satu M., .. 9/1, jud. Satu M.,având ca obiect contestație la executare.
La pronunțare nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier privind îndeplinirea procedurii de citare, după care;
Se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din data de 20.02.2013, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi, când;
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6431/03.08.2012 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a anulat ca netimbrată acțiunea civilă formulată de contestatorul L. G., în contradictoriu cu intimatului P. R., având ca obiect contestație la executarea silită. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pentru luarea măsurilor necesare în scopul pregătirii judecății conform art.97 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, instanța a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru datorate de reclamantă în temeiul Legii 146/1997 privind taxele judiciare de timbru . Reclamanta nu a timbrat cererea de chemare în judecată .
Instanța i-a adus la cunoștință contestatorului obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, indicându-i și cuantumul acestora, fiind citat pentru termenul de judecată cu această mențiune.
Contestatorul nu și-a îndeplinit obligația mai sus arătată, obligație care se fundamentează pe dispozițiile art.56 alin.1 din Constituție potrivit cărora”cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și prin taxe la cheltuielile publice”, precum și pe dispozițiile art.2 din Lg.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și pe dispozițiile art.3 din OG 32/1995 privind timbru judiciar.
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează potrivit art.20 alin.3 din Lg.146/1997 și art.35 alin.5 din Normele Metodologice de aplicare a Lg.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.760/C/1999 cu anularea acțiunii sau a cererii.
Pentru motivele expuse și în temeiul textelor de lege invocate acțiunea civilă formulată de reclamantă a fost anulată ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul L. G., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Satu M., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea căii de atac promovate, recurentul arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, pe motiv că în scopul pregătirii judecații instanța aplicând Regulamentul de ordine interioara a instanțelor judecătorești a acordat prioritate acestui regulament în detrimentul cererii formulate de către contestator si anume acela a dreptului la apărare, drept prevăzut de Constituția României.
Deși instanța de fond în motivare arată care sunt obligațiile cetățenilor în ceea ce privește plata taxei de timbru, consideră că prioritar era și dreptul cetățenilor la aparare. Cererea formulata de către contestator a fost legală, ținând seama de situația de fapt existenta la acel moment, la faptul ca era plecat din localitate, nu avea apărător care să îl reprezinte în fața instanței de fond și fiind plecat nu a putut să depună taxa judiciară de timbru și timbru judiciar la dosar prin registratura instanței. Menționează că era și perioada de vacanță judecătorească, perioadă când programul cu publicul era de două ore.
Motivele invocate sunt justificate și, în opinia recurentului, instanța de fond putea să acorde prioritate dreptului la apărare, sa amâne cauza pentru motivul cerut de către contestator și după îndeplinirea acestei solicitări care nu ar fi încălcat dreptul la apărare a contestatorului se putea pune în discuție excepția netimbrării, invocată de din oficiu de către instanță, însă nepusă în discuție și față de contestator, care dacă ar fi fost prezent ar fi avut posibilitatea să depună taxa judiciara de timbru si timbru judiciar până la sfârșitul dezbaterilor.
În această situație, consideră că instanța s-a pronunțat în lipsa părții asupra excepției, recurentul neputând să-și exprime poziția față de excepția netimbrării conform principiilor egalității si contradicționalității în procesul civil, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare astfel încât contestatorul să aibă posibilitatea să facă apărările fără să piardă o cale de atac.
În drept, invocă dispoz. art.299 si urm., art.304 pct.9, art.274 Cod proc.civ.
Tribunalul, analizând sentința recurată din perspectiva dispozițiilor legale în materie privind obligația de plată a taxelor de timbru și asigurarea dreptului la apărare, reține următoarele:
Raportat la obiectul cauzei, contestație la executare, prima instanță a stabilit în sarcina contestatorului – recurentul în cauză, obligația de a plăti suma de 194 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar, fiind înștiințat prin mențiunile cuprinse pe citație și confirmate de dovada de îndeplinire a procedurii de citare (f.14 dosar fond), semnată personal de contestator.
La termenul de judecată fixat în cauză din data de 03.08.2012, nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru, ceea ce ar fi justificat soluția de anulare a contestației la executare ca netimbrată, în condițiile art.20 alin.3 din Lg.nr.146/1997.
În exercitarea dreptului la apărare, contestatorul a depus prin registratura Judecătoriei Satu M. cerere de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător în cauză, cerere care deși înregistrată anterior ședinței de judecată, adică din data de 01.08.2013, nu a fost procesată administrativ și, prin urmare nu a ajuns la dosar pentru a putea fi soluționată de instanță.
Lipsa unei măsuri procesuale luată de instanță asupra acestei cereri de amânare, indiferent care ar fi fost soluția de admitere sau de respingere, constituie un temei justificat de a stabili că a fost încălcat dreptul la apărare al contestatorului din motive pentru care acesta nu este culpabil.
Deficiențele de ordin administrativ în privința transmiterii documentelor înregistrate la instanță, nu pot fi ignorate și nici să creeze o aparență de drept.
Este adevărat că obligația de a plăti taxa de timbru este o chestiune esențială pentru judecarea pricinilor pentru care se datorează aceste taxe, numai că tocmai în legătură cu această obligație există și dreptul de a recurge la mijloace de apărare de natura celor cuprinse în OG 51/2008.
În consecință, și în lipsa achitării taxei de timbru, partea are dreptul să solicite amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, iar instanța, în funcție de circumstanțele din dosar, să aprecieze dacă cererea este sau nu justificată.
Pe de altă parte, atunci când cererea se respinge este nevoie de amânarea pronunțării pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, evident tot ca urmare a respectării dreptului la apărare.
În considerarea celor evocate, reținând incidența art.6 din Convenție, art.21 alin.3, art.24 alin.1 din Constituție, art.312 alin.1, 5 Cod proc.civ., tribunalul a admis recursul, a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul L. G., cu domiciliul în Lazuri, ., jud.Satu M. împotriva sentinței civile nr.6431 din 03.08.2012 a Judecătoriei Satu M. și în contradictoriu cu intimatul P. R., cu domiciliul în Satu M., ..9/1 la C..av.G. C., și în consecință:
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Judecătoria Satu M..
Cheltuielile de judecată din recurs vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării pricinii de către prima instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 27.02.2013.
Președinte, I. M. C. | Judecător, M. G. R. | Judecător, Z. K. |
Grefier, V. S. |
Red.I.M.C./25.03.2013
Tehnored_BER /25.03.2013
Ex.2
Jud.fond: M. T.
| ← Declararea judecătorească a morţii. Încheierea nr.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2680/2013.... → |
|---|
