Pretenţii. Decizia nr. 788/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 788/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 14294/296/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 788/R
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. R.
Judecător M. F.
Judecător G. D. S.
Grefier C. Z.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant A. A., cu dom. în loc. Baia M., .. 1/3, cu dom. procedural ales în loc. B., nr. 483, jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 2598/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimații-pârâți T. A. și T. M., ambii dom. în loc. Satu M., Al. Mircești nr. 9/48, jud. Satu M., având ca obiect pretenții.
Prin serviciul de registratură al instanței, în 11 noiembrie 2013 recurentul A. A., prin av. H. M., a depus concluzii scrise, însoțite de copia chitanței nr. 580/04.11.2013 privind dovada achitării onorariului avocațial în cuantum de 1.000 lei.
La pronunțarea cauzei nu se prezintă părțile.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 04 noiembrie 2013, dată la care susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei la data de azi.
INSTANȚA
deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2598/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A. A., în contradictoriu cu pârâții T. A. și T. M., aceștia din urmă fiind obligați să achite reclamantului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial în dosar_, precum și suma de 92,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 6659/2009 pronunțată de Judecătoria Satu-M. în dosar nr._ s-a admis cererea reclamanților T. A. S. și T. M. în contradictoriu cu pârâtul A. A., s-a constatat nulitatea absolută a contractului autentic de împrumut cu garanție imobiliară, iar pârâtul a fost obligat să achite cheltuieli de judecată. În fața instanței de fond, pârâtul a angajat apărător, iar acest demers a provocat efectuarea unor cheltuieli de judecată de 1000 lei conform contractului de asistentă juridică nr. 1970/2008 (fila 31 dosar) respectiv chitanța de plată a onorariului nr. 29/2008 (fila 32). Soluționând recursul declarat de pârâtul A. A. împotriva hotărârii sus-menționate, Tribunalul Satu-M. a hotărât prin Decizia nr. 683/R/_ admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților. Tribunalul Satu-M. nu a dispus prin decizia sus-menționată asupra cheltuielilor de judecată efectuate de recurent la fond și în recurs.
Reclamantul A. A. a invocat faptul că ar fi achitat în recurs suma de 1226 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, însă nu a atașat la dosarul cauzei o dovadă în acest sens, respectiv decizia tribunalului nu conține mențiuni în acest sens.
Instanța de fond a apreciat că cererea este întemeiată în parte, reținând că posibilitatea de a recupera cheltuielile de judecată efectuate într-un litigiu pe cale separată a fost recunoscută de jurisprudența constantă în materie. Premisa recuperării unor astfel de cheltuieli este reprezentată de culpa procesuală a părții care a pierdut procesul în conformitate cu prevederile art. 274 C.proc.civ. de la 1865 aplicabil raporturilor juridice dintre părți. În cauză, sunt incidente dispozițiile legale sus-menționate, familia T. fiind în culpă procesuală conform deciziei instanței de recurs, însă reclamantul A. A. nu a probat în prezentul demers procesual efectuarea cheltuielii de judecată în recurs - taxa judiciară de timbru în cuantum de 1226 lei, ci doar achitarea onorariului avocațial, conform celor reținute mai sus. Așadar, pretențiile reclamantului pot fi primite doar în parte.
Față de cele arătate mai sus, instanța de fond a admis în parte cererea reclamantului, conform dispozitivului sentinței atacate, dispunând totodată obligarea pârâților și la plata cheltuielilor de judecată aferentei sumei acordate prin prezenta hotărâre - taxe judiciare de timbru, timbru judiciar, respectiv 92 lei. De asemenea, instanța de fond a reținut că apărările pârâților din întâmpinarea formulată în cauză au fost analizate în litigiul sus-menționat în mod irevocabil, privesc fondul litigiului dintre părți și nu pot face obiectul analizei de către instanță în actualul cadru litigios.
Împotriva Sentinței civile nr. 2598/2013, reclamantul A. A., în contradictoriu cu pârâții intimați T. A. și T. M., a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 alin. 1 pct. 5, 7 și 9, coroborat cu art. 312 alin. 3 C.proc.civ., solicitând, în principal, admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
În susținerea recursului se arată că, prin sentința atacată a fost admisă în parte acțiunea introductivă, instanța de fond dispunând obligarea intimaților la plata sumei de 1000 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de judecată în dosar numărul_ (pe fond, reprezentând onorariu avocat). Însă, nu s-a admis capătul de cerere prin care a solicitat obligarea intimaților la plata sumei de 1226 lei reprezentând contravaloarea taxei de timbru pe care a plătit-o în dosarul_ (în recurs) soluționat de Tribunalul Satu M..
De asemenea, A. ADRINA arată că în calitate de recurent în dosarul_ soluționat de Tribunalul Satu M. a plătit suma de 1226 lei reprezentând taxa de timbru prin chitanța nr. 1939 .. Menționează că a solicitat ca dosarul_ să fie acvirat pe cale scurtă pentru ca judecătorul să vadă că la dosar exista depusă chitanța cu taxa de timbru la care a făcut referire. Totuși acțiunea a fost admisă doar în parte deoarece s-a apreciat că nu a făcut dovada prin depunerea unei copii de pe chitanță. A anexat copie după Decizia_ cu mențiunea definitivă și irevocabilă, dar Tribunalul Satu M. nu s-a pronunțat în legătură cu cheltuielile de judecată. Pe fond nu a plătit taxa de timbru, fiind pârât, dar și-a angajat avocat și a achitat onorariu în baza chitanței anexate. Judecătoria nu i-a acordat cheltuieli, soluția fiind inițial în favoarea reclamanților, dar Tribunalul Satu M. a modificat în tot sentința instanței de fond.
La baza obligației de restituirea cheltuielilor de judecată sta culpa procesuală, astfel că partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare.
Recurentul menționează că, în situația în care partea câștigătoare nu a solicitat cheltuielile de judecată pe parcursul judecării cauzei care le-a determinat sau instanța de judecată a omis să se pronunțe, poate formula o acțiune distinctă pentru restituirea cheltuielilor de judecată. Potrivit art. 274 C.proc.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În drept, invocă art. 274 C.proc.civ., art. 349, art. 1357 Cod civil.
Prin întâmpinarea depusă la filele 19-21, intimații pârâți T. A. Ș. și M., consideră acțiunea în pretenții pentru suma totală de 2.226 lei înaintata de reclamantul A. A. G., ca ilegală, abuzivă și nefondata, pentru următoarele considerente:
Intimații arată că au fost păgubiți atât material cât și moral de A. A. G., care în calitatea sa de avocat, a încălcat toate regulile de moralitate, deontologice și legalitate prevăzute de Legea nr. 51/1995 republicată în 2011 privind profesia de avocat, prin comiterea următoarelor infracțiuni: înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 Cod penal; desfășurarea activității de bancrută frauduloasă care a fost prevăzută în legislația specială și sancționată, iar din octombrie 2011 a fost promulgată Legea cămătăriei cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Desfășurarea activității de creditare cu titlu profesional, cu încălcarea prevederilor art. 2 alin. 2 de către o persoana, pe cont propriu sau pe contul unei entități care nu este instituție financiară nebancară înscrisă în registrele Băncii Naționale a României constituie infracțiune
Prin urmare, se susține că, cei păgubiți și înșelați de A. A. G., sunt intimații T. A. Ș. și soția M., deoarece au fost trași în cursă de recurent prin încheierea așa zisului contract de împrumut încheiat în 14.02.2007 pentru suma de 7.000 euro care cu dobândă cu tot au ajuns la 10.505 euro cu termen de scadență 6 luni, adică în 14.08.2007. La data scadenței, deoarece intimații nu au avut posibilitatea returnării acestei sume considerabile, au solicitat prelungirea contractului și astfel s-a încheiat cel de-al doilea contract de împrumut cu data de 17.08.2007 tot cu garanție imobiliară ca și primul, însă acesta fiind de rang II. Când au solicitat lămuriri de la ANDRISAN A. G. fiind avocat de profesie - ce reprezintă contract de grad II - acesta a răspuns cu nonșalanță că nu are nici o importanță, principal este data scadenței și suma să fie returnată în totalitate. Intimații arată că, dacă ar fi cunoscut ce reprezintă contract de grad II nu-l încheiau sub nici o formă. Cât privește Decizia civilă 683/R/12.11.2010 din dosarul 4868/_ soluționat de Tribunalul Satu M., chiar ADRIȘAN A. recunoaște că nu a dispus obligarea pârâților T. A. Ș. și M. la plata cheltuielilor de judecată, mai mult, în recurs la Tribunalul Satu M. A. A. nu a avut angajat vreun avocat, s-a reprezentat singur. Intimații pârâți nu înțeleg ce prejudiciu i-a cauzat recurentului din moment ce au făcut demersuri și către Biroul de Mediator - D. I. V. cu sediul în . Satu M., inclusiv pentru dosar nr._ și dosar nr._, pentru a ajunge la o conciliere acord în beneficiul ambelor părți, și deși a fost invitat de două ori să participe la mediere, recurentul A. A. a refuzat categoric. Potrivit Legii nr. 192/2006 privind procedura medierii, medierea reprezintă un acord de voința în favoarea ambelor părți și în beneficiul acestora.
Intimații pârâți consideră că în dosarul_, recurentului A. A. G. i s-a dat mai mult decât a cerut potrivit art. 322 alin. 2 C.proc.civ. și s-a anulat Sentința civilă nr. 6659/27.11.2009 pronunțată de Judecătoria Satu M. și nu înțeleg pe ce motiv, din moment ce acțiunea de revizuire a fost depusă în termen legal potrivit Codului de procedură civilă.
Intimații pârâți menționează că la toate procesele avute pe rolul instanțelor de judecată, începând cu Judecătoria Satu M. și terminând cu Înalta Curte de Casație și Justiție București, s-au conformat cerințelor instanțelor de judecată în sensul că de fiecare dată au achitat toate cheltuielile de judecată, însa pretențiile recurentului le consideră abuzive, ilegale și nefondate pentru considerentul că potrivit art. 1169 Cod civil: „Cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", ceea ce A. A. nu a făcut cu privire la așa zisul prejudiciu cauzat prin invocarea art. 998 și art. 999 Cod civil.
De asemenea, intimații menționează că și ei pot invoca dispozițiile art. 953 Cod civil, deoarece încheierea celui de-al doilea contract de împrumut cu garanție imobiliară s-a făcut prin eroare și dol potrivit dispozițiilor art. 960 Cod civil.
Intimații precizează că în dosarul penal nr. 326/35/P/2009 al Curții de Apel Oradea în care A. A. G. a avut calitatea de pârât și în urma procesului, au achitat cu chitanțele nr._/05.05.2011 și nr._/20.04.2011 suma de câte 363,24 lei, în total suma de 726,48 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Față de cele de mai sus, intimații pârâți, solicită respingerea în totalitate a acțiunii în pretenții înaintată de A. A. G., deoarece sunt pe punctul de-a fi evacuați din propriul lor apartament, cu 2 copii în . timp de iarnă din vina și reaua-credință a recurentului A..
În drept, invocă dispozițiile art. 953, art. 960, art. 1169 cod civil și dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ.
Recursul este fondat.
Judecătoria a admis în parte acțiunea în pretenții, apreciind ca nedovedită suma de 1226 pretins a fi fost achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru.
În recursul reclamantului, instanța a verificat dosarul nr._ și a constatat că, în ședința publică din data de 29 martie_, s-a depus (și s-a consemnat ca atare) chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în valoare de 1226, respectiv chitanța nr. F47/2010. Taxa a fost depusă la solicitarea instanței, astfel cum rezultă din mențiunile de pe citația emisă pentru termenul din 29 martie 2010, aflată la fila 16 în dosar.
În consecință, în temeiul art. 304 indice 1 C.proc.civ., instanța va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va admite în totalitate acțiunea.
În baza art. 274 C.proc.civ., instanța va obliga intimații la plata cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 1000 lei onorariu de avocat și 110 lei taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admire recursul declarat de reclamantul A. A., domiciliat în B., nr. 483, împotriva Sentinței civile nr. 2598/2013, pronunțată de Judecătoria Satu M. în contradictoriu cu intimații-pârâți T. A., T. M. domiciliați în Satu M., ./38.
Modifică în parte sentința, în sensul că admite în totalitate acțiunea și obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 1.226 lei.
Menține dispozițiile sentinței privind obligarea pârâților la plata sumelor de 1000 lei și 92,5 lei către reclamant.
Obligă intimații să plătească recurentului suma de 1.110 lei cheltuieli de judecată, în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2013.
Președinte, E. R. | Judecător, M. F. | Judecător, G. D. S. |
Grefier, C. Z. |
Red: G.D. S. – 19.11.2013
Tehnored_NM / 20.11.2013
2 ex.
Jud.fond: N. S.-T.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 825/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2711/2013.... → |
|---|
