Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 825/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 825/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 8994/83/2011
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 825/D
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. H.
Grefier J. S.
Din partea Ministerului Public - P. de pe lângă Tribunalul Satu M. se prezintă d-l procuror T. C..
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul P. D., cu dom. procedural ales în Satu M., .. 1, jud. Satu M. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect pretenții - daune morale, în baza Lg. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus, după care:
Se constată că, judecarea cauzei pe fond a avut loc la data de 31 ianuarie 2013, dată la care susținerile părților au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, amănându-se pronunțarea la data de 07 februarie 2013 și la data de azi,
Când în urma deliberării:
INSTANȚA,
DELIBERÂND:
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată sub dosar nr. de mai sus, reclamantul P. D., domiciliat în localitatea Soconzel, ., jud.Satu M. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, . solicită instanței să se constate caracterul politic al condamnării abuzive a defunctului său tată P. V., arestat la data de 28.07.1951 cu mandat de arestare emis de P. M. Cluj, fiind condamnat de Tribunalul M. Cluj prin hotărârea nr.1010/1951 la o pedeapsă de 6 ani pentru "asociație contra ordinii si liniștii publice" prev.de art.315 Cod penal, executând pedeapsa din data de 28.07.1951 fiind amnistiat la data de 6 octombrie 1955 conform Decretului 421/1955 astfel că pentru prejudiciul moral suferit pentru aceasta condamnare, solicită daune în valoare de 50.000 euro.
În susținerea cererii arată că tatăl său P. V., dec.la 26.03.1994, a executat o pedeapsă de 4 ani și 3 luni în cele mai grele condiții, fiind transferat în data de 19.01.1952 la G., o închisoare grea cu condiții din cele mai mizere și inumane. Reclamantul arată că avea vârsta de 5 ani când a fost reținut tatăl său și astfel, fiind lipsit de afecțiunea și sprijinul acestuia, a suferit traume emoționale.
Solicită reclamantul să se aibă în vedere la stabilirea cuantumului reparațiilor, încălcările aduse valorilor fundamentale ale ființei umane (dreptul la libertate, la inviolabilitatea domiciliului), ocrotite prin art.22, art.27, și art.16 din Constituția României, cât și importanța valorilor morale lezate și consecințele acestora asupra vieții reclamantului, care în perioada copilăriei a fost separat de tatăl său, astfel că atingerea adusă dreptului la viața de familie nu a putut fi înlăturată, iar despăgubirile solicitate reprezintă o recunoaștere a încălcării drepturilor fundamentale ale omului, sub forma unei reparații pecuniare. Arată că în calitate de descendent de gradul I (fiu) este îndreptățit la acordarea acestei forme de reparație, în temeiul Legii nr.221/2009.
În drept, invocă dispozițiile art.82-84 Cod de procedură civilă, art.998, 999 Cod civil, art.1 alin.1, art.1 alin.2, art.4 alin.2, art.5 alin.1 lit.a, b din Legea nr.221/2009 publicată în M.Of., Partea I nr.396 din 11.06.2009.
Pârâtul, legal citat, nu se prezintă, însă depune întâmpinare (filele nr.18-19), instanța reținând că un exemplar din acțiunea principală și înscrisurile anexe au fost comunicate pârâtului Ministerul Finanțelor Publice odată cu citarea realizată pentru primul termen de judecată, conform art.114 indice 1 alin. 2 Cod de procedură civilă. P. întâmpinarea depusă, pârâtul solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând împrejurarea că, în opinia pârâtului, prejudiciul cauzat victimei măsurii administrative cu caracter politic a fost deja reparat integral prin Decretul - Lege nr. 118/1990 și respectiv prin O.U.G. nr. 214/1999, precum și pronunțarea, între timp, a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1354/2010 precum și a Deciziei nr. 12/2011 pronunțată într-un recurs în interesul legii în această materie de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Tribunalul, analizând cererea formulată, din perspectiva motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile coroborat cu efectele produse prin declararea ca neconstituționale a prevederilor art.5 alin.1 lit.a) teza întâi din Legea nr.221/2009, în urma pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr.1358 din 21 octombrie 2010, reține următoarele:
Potrivit sentinței nr.1010/1951 pronunțată de Tribunalul M. Cluj în dosar nr.813/1951 (fila 78), precum și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei (filele nr.59-77), comunicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, tatăl reclamantului, P. V. a fost condamnat la 6 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională și 10.000 lei amendă corecțională pentru delict de asoc.contra liniștei publice și 4 ani închisoare corecțională pentru deținere ilegală de arma militară, urmând să execute, conform art.101 Cod penal pedeapsa cea mai gravă, aceea de 6 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională și 10.000 lei amendă corecțională.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 221/2009 invocată ca temei legal al acțiunii ”Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.” Aliniatul 2 dispune că “Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în:
a) art. 185-187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1-194^4, 196^1, 197, 207-209, 209^1-209^4, 210-218, 218^1, 219-222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258-261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323-329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare;”
De asemenea, art. 4 alin. 1 dispune că “Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.”
Legea reparatorie ce constituie temeiul juridic al prezentei cereri face trimitere și la dispozițiile Decretului-Lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată după 6 martie 1945, precum și a celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, art.5 alin.4 dispunând că de măsurile reparatorii beneficiază și persoanele cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr.118/1990.
În temeiul dispozițiilor legale menționate, raportat la starea de fapt reținută, respectiv condamnarea defunctului P. V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute expres în Legea nr.221/2009 ca având caracter politic, în baza dispozițiilor art. 4 alin. 1 din același act normativ, instanța va constata caracterul politic al condamnării și va acorda reclamantului, în primul rând, o reparație morală prin recunoașterea caracterului politic al acestei măsuri.
În ceea ce privește acordarea de despăgubiri bănești pentru prejudiciul moral suferit, instanța reține că în mod constant până la publicarea în Monitorul Oficial nr.761 din 15.11.2010, a deciziei amintite, Tribunalul sesizat cu soluționarea unor cauze similare celei de față, a admis acest gen de acțiuni întemeiat pe stabilirea caracterului politic al măsurii administrative a deportării sau prizonieratului, după caz, din perspectiva aplicării art. 5 alin. 1, art. 4 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
În urma, admiterii excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 221/2009, care constituie fundamentul de drept pentru pretenția solicitată, față de considerentele reținute de instanța de contencios constituțional, se impune revizuirea practicii judiciare pentru cauzele înregistrate anterior publicării deciziei dar soluționate după data publicării, fără a se mai ține seama de principiul tempus regit actum, întrucât situația juridică se află în curs de constituire, realizare (facta pendentia), până la constatarea neconstituționalității nu s-a pronunțat nici măcar în primă instanță o hotărâre pentru a putea avea o speranță legitimă.
Temeiurile reținute de instanța de contencios constituțional în decizia evocată, coroborat cu efectul obligatoriu erga omnes al deciziilor Curții Constituționale conform art. 147 alin. 4 din Constituție a constituit principalul motiv pentru care nu s-a amânat cauza pe intervalul celor 45 de zile pentru a se pune în acord dispozițiile constatate a fi neconstituționale cu Constituția.
În considerentele deciziei evocate se reține că în domeniul acordării de despăgubiri pentru persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă există o reglementare prin OUG nr. 214/1999 cu modificările ulterioare aprobată prin Legea nr. 568/2001, care este anterioară Legii nr. 221/2009 la care se adaugă și prevederile din art. 4 din Decretul-Lege nr. 118/1990, cu aceeași finalitate de a stabili o . drepturi pentru aceeași categorie de subiecți de drept (de ex. dreptul la indemnizație lunară de 200 lei pentru fiecare an de detenție, strămutare, deportare în străinătate sau prizonierat, scutire de la plata impozitelor și taxelor locale, asistență medicală gratuită, transport. ș.a.) .
P. urmare - în domeniul acordării de despăgubiri pentru daune morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă - există reglementări paralele, ceea ce contravine normelor de tehnică legislativă, stabilite prin art. 2 alin. 1), art. 14 și 16 din Legea nr. 24/2000, care stabilește unicitatea reglementării în materie și evitarea paralelismului prin instituirea acelorași reglementări în două sau mai multe acte normative.
Mai mult, se conchide că acordarea de despăgubiri pentru daune morale suferite de foștii deținuți politici, (expresie care în opinia tribunalului are un sens larg și cuprinde condamnările dar și măsurile administrative cu caracter politic) astfel cum a fost reglementată de art. 5 alin. 1 lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 contravine art. 1 alin. 3 din Legea fundamentală privind statul de drept, democratic și social, în care dreptatea este valoarea supremă, condiții în care prevederea normativă constatată a fi neconstituțională nu mai poate fi aplicată de niciun subiect de drept cu atât mai puțin de autorități și instituții publice.
Totodată, potrivit minutei Deciziei nr.12 din 19 septembrie 2011 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat recursul în interesul legii, s-a stabilit că „urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial”, condiții în care este evident că lipsește fundamentul juridic pentru pretenția solicitată, pricina era pe rol în primă instanță la data publicării celor două decizii, astfel că soluția de respingere este legală.
Din toate aceste considerente, instanța va admite doar în parte cererea reclamantului, în limita dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. D., domiciliat în localitatea Soconzel, . jud. Satu M., cu domiciliul procedural ales în Satu M., ..1, formulată în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, slr. Apolodor nr.l7sect.5 și în consecință:
Constată caracterul politic al condamnării antecesorului reclamantului, numitul P. V., prin Sentința Penală 1010 din 18 decembrie 1951 a Tribunalului M. Cluj, secția a II.
Respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 februarie 2013.
Președinte, S. H. | ||
Grefier, J. S. |
Red.S.H./27.02.2013.
Tehnored_VD /27.02.2013.
5 ex. – ..cu: P. D., S. R. prin MFP București, P. de pe lângă Tribunalul Satu M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2807/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 788/2013. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
