Fond funciar. Decizia nr. 393/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 393/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 3316/296/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 393/R
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. R.
Judecător G. D. S.
Judecător M. F.
Grefier C. Z.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenții-reclamanți G. P., dom. în Baia M., ., nr. 10/21, jud. Satu M., G. G., dom. în Bârsana, nr. 169, jud. Satu M., G. V., dom. în Valeni, nr. 436, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 9456/05.11.2012 a Judecătoriei Satu mare, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR PĂULEȘTI, cu sediul în Păulești, jud. Satu M., C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR CULCIU M., cu sediul în Culciu M., jud. Satu M., C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în Satu M., jud. Satu M., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal, la pronunțarea cauzei, nu se prezintă părțile.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 22.04.2013, dată la care susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei la data de azi, când,
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9456/05.11.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ a fost admisă excepția de prematuritate a cererii introductive formulată de reclamanții G. P., G. G. și G. V. împotriva pârâtelor C. LOCALĂ PĂULEȘTI DE FOND FUNCIAR, COMICIA LOCALĂ CULCIU DE FOND FUNCIAR și C. JUDEȚEANĂ SATU M. DE FOND FUNCIAR și în consecință a fost respinsă acțiunea de fond funciar promovată de reclamanții de mai sus.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanții au formulat acțiunea de fond funciar în cauză motivând în fapt că, deși au formulat cerere de restabilire a dreptului de proprietate funciară, inițial către C. Locală Păulești de Fond Funciar, aceasta din urmă trimițând cererea spre competentă soluționare Comisiei Locale Culciu de fond funciar, raportat la împrejurarea că o parte din terenurile în cauză sunt amplasate în raza teritorială a acestei din urmă comisii, până în prezent reclamanții nu au primit niciun răspuns la solicitările acestora.
Raportat la această împrejurare instanța de fond a apreciat că, din perspectiva disp.art.53 din Legea nr.18/1991 cu modificările ulterioare cererea reclamanților se prezintă a fi prematur introdusă întrucât procedura de fond funciar specifică în speță presupune ca în prealabil comisiile locale de fond funciar să înainteze spre validare comisiilor județene propunerile acestora privind restabilirea drepturilor de proprietate funciară și abia hotărârile acestor din urmă comisii pot fi supuse controlului judecătoresc.
Din rațiuni identice instanța de fond a apreciat ca prematur introdusă și cererea de intervenție voluntară principală formulată în cauză de intervenienta Revesz E., născ.K. (filele nr.69-70 din dosarul primei instanțe).
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs în termenul legal reclamanții solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, motivând în fapt că, raportat la perioada de timp scursă de la data formulării cererii acestora de reconstituire a dreptului de proprietate funciară și până în prezent, cerere rămasă nesoluționată, coroborat cu înscrisurile doveditoare ale proprietății funciare în cauză, care a aparținut antecesorului reclamanților, soluția primei instanțe de respingere a acțiunii acestora ca prematură se prezintă a fi nelegală.
Intimatele deși legal citate nu se prezintă și nu depun întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a disp.art.304 indice 1 Cod de procedură civilă, a materialului probator administrat în cauză și a reglementărilor legale în materie, tribunalul apreciază soluția primei instanțe ca nelegală și găsește fondate criticile recurenților din perspectiva următoarelor considerente:
După cum rezultă din probatoriul administrat în fața primei instanțe, reclamanții au formulat o cerere de restabilire a dreptului de proprietate funciară după antecesorul acestora G. V., inițial adresată Comisiei Locale Păulești de Fond Funciar, ulterior declinată Comisiei Locale Culciu de Fond Funciar, cerere rămasă nesoluționată până în prezent, în condițiile în care, așa cum rezultă și din lucrările dosarului primei instanțe, reclamanții au depus în probațiune înscrisuri în susținerea cererii lor introductive în instanță.
Este adevărat că potrivit reglementării cuprinse în art.53 și urm. din Legea nr.18/1991 cu modificările ulterioare, procedura de restabilire a dreptului de proprietate funciară presupune că, în urma formulării unei cereri în acest sens de către persoana îndreptățită, comisia locală de fond funciar să înainteze propunerile sale spre validare comisiei județene de fond funciar și abia hotărârile acestei din urmă comisii sunt supuse controlului judecătoresc, așa cum a reținut și prima instanță în considerentele sale.
Potrivit aceleiași proceduri însă, prin normele legale cuprinse în actul normativ evocat, propunerile în cauză și pronunțarea comisiilor județene asupra acestora trebuie realizate cu respectarea anumitor termene (30 zile, 60 zile, 90 zile după caz), termene care rezultă cu puterea evidenței că nu au fost respectate în cauză.
În acest context prin pronunțarea unei soluții fundamentate pe ideea prematurității acțiunii reclamanților constituie în fapt o amânare sine die, la un termen și o dată neprecizată, lăsată la simpla latitudine a comisiilor de fond funciar, echivalând în ultimă instanță cu o împiedicare a reclamanților la accesul către instanțele de judecată, în scopul cenzurării activității și conduitei culpabile a comisiilor de fond funciar, inclusiv din perspectiva nerespectării de către acestea a termenelor legale stabilite prin aceleași dispoziții normative reținute de către prima instanță în considerentele hotărârii sale.
Prin prisma considerentelor ce preced tribunalul apreciază că instanța de fond a realizat o greșită aplicare a legii în speța dedusă judecății, adică a disp.art.53 din Legea nr.18/1991, ceea ce determină incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, coroborat și cu disp.art.304 indice 1 Cod de procedură civilă, iar raportat la împrejurarea că prima instanță și-a fundamentat soluția pronunțată pe excepția de prematuritate tribunalul va face aplicarea disp.art.312 alin.5 Teza I Cod de procedură civilă, constatând că procesul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea fondului și în consecință va admite recursul și va casa hotărârea recurată trimițând cauza spre rejudecare aceleași instanțe în vederea analizării cererii introductive în instanță a reclamanților pe fondul acesteia, cu ocazia rejudecării urmând a fi avute în vedere și cheltuielile de judecată ocazionate părților în prezentul stadiu procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți G. P., dom. în mun. Baia M., . nr. 10/21, jud. Satu M., G. G., dom. în ., jud. Maramureș, G. V., dom. în ., jud. Maramureș, împotriva Sentinței civile nr. 9456/05.11.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR PĂULEȘTI, cu sediul în . M., C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR CULCIU M., cu sediul în .. Satu M., și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în mun. Satu M., jud. Satu M., și în consecință:
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe:
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 aprilie 2013.
Președinte, E. R. | Judecător, G. D. S. | Judecător, M. F. |
Grefier, C. Z. |
Red.E.R./30.04.2013.
Tehnored_VD /30.04.2013.
2 ex.
Jud.fond: S. T. N.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1100/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2905/2013.... → |
|---|
