Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 81/2013. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE T. T.

Judecător R. G. M.

Grefier L. D.

Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile formulate de apelanta-pârâtă I. E. C. domiciliată în Satu M., ..73A, jud.Satu M., apelanta-intervenientă B. C. R. moștenitoare a def. Nadași L. Elveția domiciliată în Oradea, ..26, jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr.9497/2012, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. P. L. PRIN C. AV D. M. Ș.&D. C. cu sediul profesional în Satu M., ..2, . M., intimatul-pârât I. C. V. domiciliat în Satu M., ..73A, jud.Satu M., intimata-pârâtă BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ cu sediul în Satu M., Piața 25 Octombrie, jud.Satu M., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Ș. D. în reprezentarea intimatului-reclamant I. P. L., lipsă fiind părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită față de părți, precum și faptul că apelurile nu sunt timbrate. În cauză la acest termen de judecată a fost recalificată calea de atac din recurs în apel, iar completul de judecată a fost constituit potrivit art.98 alin.3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Președintele completului de judecată constată că procedura de citare este legal îndeplinită față de părți și reține totodată că apelurile nu sunt timbrate.

Reprezentantul intimatului-reclamant invocă excepția de netimbrare a apelurilor.

Președintele completului de judecată în baza art.150 C.pr.civilă declară închise dezbaterile, în vederea deliberării asupra excepției de netimbrarea a apelurilor.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelurilor civile, de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 9497/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ a fost admisă cererea principală formulată de reclamantul I. P. L. cu domiciliul procedural ales în Satu M., .. 2 . cu pârâții I. C. V. și I. E. C. domiciliați în Satu M., .. 73/A și intervenienta B. C. R. domiciliată în Oradea, .. 26 în reprezentarea numitei N. L. Elveția în prezent decedată și pârâta B.C.R. SA cu sediul în București, .. 5, sector 3, a fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de pârâții I. C. V. și I. E. C. și a fost respinsă cererea de intervenție formulată inițial de defuncta N. L. ELVEȚIA și în consecință:

S-a dispus partajarea imobilului înscris în CF_ Satu M. cu nr. top 2037/2 în suprafață de 607 mp și nr. top 2038/2 în suprafață de 955 mp căruia în natură îi corespunde curte, grădină și o casă de locuit, proprietatea devălmașă a pârâților.

S-a atribuit în întregime imobilul mai sus arătat debitorului pârât I. C. V., acesta fiind obligat să achite pârâtei I. E. C. o sultă corespunzătoare cotei de 1/2 din aceasta, adică 425.500 lei din valoarea totală de 851.000 lei stabilită de expert M. și care face parte integrantă din prezenta.

Pârâții I. și intervenienta au fost obligați să achite reclamantului suma de 2961 lei reprezentând taxă de timbru și onorariu expert.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2066/07.04.2008 a Judecătoriei Satu M. din dosar 8446/2005 (fila 4 dosar fond), care a rămas irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului, pârâtul debitor I. C. V. a fost obligat să achite reclamantului suma de 33.276,94 lei cu titlul de pretenții și suma de 40.000 dolari S.U.A. reprezentând penalități de întârziere conform contractului pe care aceștia l-au încheiat încă din anul 2002. Pârâtul debitor a mai fost obligat să achite 10.337 lei cheltuieli de judecată.

Reclamantul nu poate, din cauza lipsei bunurilor, să pornească executare silită deoarece așa cum rezultă din adresa Biroului Executorului Judecătoresc I., acesta nu are nici loc de muncă și nici alte bunuri mobile sau imobile în proprietate personală. Singurul bun urmăribil al debitorului pârât este imobilul din litigiu, dar care este proprietate devălmașă a pârâtuluui și a soției acestuia așa cum rezultă din extrasul de CF_ Satu M.. Astfel, reclamantul a fost nevoit, în vederea recuperării sumelor mai sus arătate, să pornească prezentul petit.

Pentru evaluarea imobilului s-a solicitat și s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, depusă la filele 160-170. Din aceasta rezultă că valoarea de circulație a imobilului este 851.000 lei, valoare despre care reclamantul arată că este mult prea mare, dar nu a mai solicitat efectuarea unei alte expertize, astfel încât instanța s-a raportat la această valoare.

Față de cele mai sus arătate, instanța de fond în baza art. 33 alin. 1 Codul familiei a admis acțiunea reclamantului conform dispozitivului sentinței atacate. Creditorul personal al uni soț debitor va putea să ceară partajarea bunurilor comune numai în măsura în care aceasta este necesară pentru acoperirea creanței sale, situație justificată pe deplin în cazul de față.

În ceea ce privește acțiunea reconvențională, aceasta a fost respinsă deoarece în mod evident, scopul care s-a urmărit a fost scoaterea acestui bun din masa bunurilor comune. Probele pe care aceasta le-a propus ar fi fost împotriva unor înscrieri de carte funciară din care rezultă că proprietari ai imobilului sunt pârâții I., iar imobilul este proprietatea devălmașă a soților.

Cât privește cererea de intervenție formulată, de asemenea, a fost respinsă deoarece este evident că a fost formulată în detrimentul intereselor patrimoniale ale reclamantului pentru a nu-și putea realiza creanța față de debitorul pârât. De altfel, susținerile intervenientei se contrazic cu cele ale pârâtei, deoarece ambele susțin că au fiecare o „contribuție exclusivă” la dobândirea imobilului. Instanța de fond a considerat că ambele cereri au fost promovate cu rea-credință și cu un singur scop și anume pentru a scoate imobilul din masa bunurilor partajabile ale soților și astfel reclamantul să nu-și mai poată recupera creanța. Din interogatoriul pârâților și a intervenientei rezultă o atitudine de negare a datoriei pe care o are pârâtul I. C. față de reclamant, deși acest lucru s-a stabilit în mod definitiv și irevocabil prin hotărâri judecătorești. Ba mai mult se arată chiar restituirea unei părți de bani din suma datorată, dar nu s-a adus nici o probă scrisă sau de altă natură în sprijinul acestei susțineri care nu poate fi luată astfel în considerare.

Pârâții și intervenienta fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 C.proc.civ. au fost obligați să achite suma de 2961 lei reprezentând taxa de timbru și onorariu expert ocazionate și dovedite.

Împotriva Sentinței civile nr. 9497/2012 au declarat recurs pârâta I. E. C. și intervenienta B. C. R., solicitând în baza art. 312 alin. 3 raportat Ia art. 304 pct. 9 C.proc.civ. admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.

În susținerea recursurilor lor, atât recurenta pârâta I. E. C., cât și intervenienta B. C. R. arată că soluția instanței de fond s-a dat cu încălcarea legii pentru următoarele considerente:

S-a efectuat o expertiză în cauză fără citarea tuturor părților din proces, încălcându-se prevederile art. 208 alin. 1 C.proc.civ. Întregirea expertizei nu a fost comunicată pârâților și intervenientei, încălcându-se principiul contradictorialității dezbaterilor. În aceste condiții nu s-a dat posibilitatea părților să aibă acces la un proces echitabil, să ceară o nouă expertiză în cauză..

S-a atribuit imobilul pârâtului I. C., cu toate că terenul pe care este construită casa, precum și cheltuielile pentru edificare au fost efectuate din banii părinților lor.

A fost respinsă cererea reconvențională cu o singură motivație, aceea că a fost introdusă cu rea credință, fără să se administreze nici o probă în cauză.

A fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, cu toate că nu are nici o culpă procesuală, recurenta susținând către între aceasta intimatul reclamant nu există un raport juridic de drept material.

Pentru toate aceste motive, recurenta pârâtă apreciază că este necesară casarea sentinței și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Prin întâmpinarea depusă la data de 27.02.2013 (filele 16-18), intimatul reclamant I. P. L., solicită respingerea recursurilor declarate ca fiind neîntemeiate și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces.

În motivare arată că hotărârea atacată este legală și temeinică, fiind rezultatul unui îndelungat proces, temporizat în mod excesiv și exclusiv de atitudinea intimaților și a intervenientei în interes propriu N. L. Elveția - decedată în cursul procesului și succedată de către recurenta B. C. R., care au încercat amânarea sine die a soluționării litigiului pendinte.

Termenul prevăzut de art. 212 alin. 2 C.proc.civ. este unul de decădere și prin urmare, recurentele sunt decăzute din dreptul de a invoca, în recurs, o eventuală nulitate a raportului de expertiză, precum și a completării acestuia, atât timp cât nu au invocat acest lucru înaintea primei instanțe și la primul termen după depunerea raportului de expertiză, respectiv a completării la acest raport.

În aceeași ordine de idei, intimatul reclamant arată că din conținutul dosarului primei instanțe, rezultă că a solicitat, expresis verbis, depunerea de către expert a dovezilor de convocare a părților împrocesuate în vederea efectuării expertizei, dovezi care au fost depuse la dosarul cauzei; ca atare, susținerea recurentelor în sensul că nu au fost convocate la efectuarea expertizei este nefondată.

Susținerea recurentelor prin care arată că nu-și însușesc concluziile raportului de expertiză nu poate fi primită în condițiile în care, înaintea primei instanțe, nu au formulat nici o obiecție cu privire la aceasta și nu au solicitat, motivat evident, efectuarea unei contraexpertize.

Apoi, în ceea ce cererea de intervenție în interes propriu, prin care defuncta N. L. Elveția susținea că are calitatea de coproprietară asupra cotei de 1/2 părți din imobil raportat la faptul că aceasta ar fi investit în edificarea lui „economiile ei și ale soțului", intimatul reclamant consideră că în mod corect a fost respinsă de către prima instanță, având în vedere faptul că, pe de o parte, aceste susțineri nu au fost probate cu înscrisuri și, pe de altă parte că, aceste susțineri contrazic înscrierile din coala de carte funciară nr._ Satu M., nr. top. 2037/2 în suprafață de 607 m.p. și nr. top. 2038/2, în suprafață de 955 m.p., căruia în natură îi corespunde curte, grădină și casă de locuit, proprietatea devălmașă a recurentei I. E. C. și a pârâtului I. C. V..

În ceea ce privește critica care vizează obligarea recurentelor și a pârâtului I. C. V. la plata cheltuielilor de judecată care au fost ocazionate de purtarea litigiului înaintea primei instanțe, intimatul reclamant precizează că, prima instanță a făcut, în mod corect, aplicarea prevederilor art. 274 C.proc.civ., având în vedere faptul că a solicitat obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată pe care le-au ocazionat, iar, în ceea ce privește culpa lor procesuală aceasta este evidentă, rezultând, pe de o parte, din atitudinea procesuală tendențioasă etalată pe parcursul judecării procesului înaintea primei instanțe și, pe de altă parte, din consacrarea prevederilor art. 274 C.proc.civ. de către legiuitor care, a prezumat o atare culpă, prin reglementarea situației părții căzută în pretenții.

Nu în ultimul rând, raportat la valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, intimatul reclamant învederează că în prezenta cauză, calea legală de atac este apelul și nu recursul, potrivit prevederilor art. 282 indice 1 alin. 1 C.proc.civ.

În drept, invocă prevederile art. 308 alin. 2 raportat la art. 115 C.proc.civ., precum și textele legale mai sus menționate.

Deși legal citați, ceilalți intimați nu a formulat întâmpinare în cauză.

Pentru termenul de judecată din 14.05.2013, recurentelor li s-a înmânat citația cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 12.765 lei –I. E. C. și respectiv 4.193 lei – B. C. R. și a depunerii timbrului judiciar de câte 5,00 lei, sub sancțiunea anulării recursurilor.

Dispozițiile instanței au fost aduse la îndeplinire prin comunicarea către recurente a actelor de procedură la data de 26.04.2013 (filele 33, 35 și 36 de la dosar). De asemenea cauza a fost amânată la primul termen de judecată, prin încheiere reținându-se, din nou, obligația apelantelor de a achita taxa judiciară de timbru, fără ca acestea să se conformeze dispozițiilor instanței.

Prin Încheierea din 14 mai 2013, instanța, raportat la valoarea obiectului litigiului indicată ca fiind 851 mii lei, a apreciat că apelul este calea legală de atac, sens în care în baza art. 282 indice 1 C.proc.civ. a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel, procedându-se la constituirea completului de judecată adecvat căii de atac promovate.

Potrivit art. 20 alin. 1-3 din Legea nr. 146/1997, „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determine o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.

Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.”

Constatând că deși legal citate, apelantele în mod nejustificat nu și-au îndeplinit obligația legală privind achitarea taxelor de timbru datorate, nedepunând la dosar o dovadă în acest sens în termenul de pronunțare, potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, instanța urmează să anuleze ca netimbrate apelurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează ca netimbrate apelurile declarate de apelanții I. E. C. domiciliată în Satu M., .. 73A, jud. Satu M., B. C. R. domiciliată în Oradea, .. 26, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimații I. P. L. prin C.. av. D. M. Ș.&D. C. cu sediul profesional în Satu M., .. 2, . M., I. C. V. domiciliat în Satu M., .. 73A, jud. Satu M. și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ cu sediul în Satu M., Piața 25 Octombrie, jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 9497/2012, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._ .

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,GREFIER,

T. T. R. G. M. L. D.

Red: R.G.M. – 15.05.2013

Tehnored_NM / 16.05.2013

7 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -I. E. C., în Satu M., .. 73A, jud. Satu M.,

-B. C. R., în Oradea, .. 26, jud. Bihor,

-I. P. L. prin cab. av. D. M. Ș.&D. C., cu sediul profesional

în Satu M., .. 2, . M.,

-I. C. V., în Satu M., .. 73A, jud. Satu M.,

-BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, Satu M., Piața 25 Octombrie, jud. Satu M.

Jud.fond: D. E.