Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 133/2013. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE Z. K.

Judecător M. G. R.

Grefier M. C.

Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant S. J. P., domiciliat în Oradea, ., nr. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 989/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. F., domiciliată în Viile Satu M., ., jud. Satu M., intimata AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA VIILE SATU M., Viile Satu M., jud. Satu M., având ca obiect exercitarea autorității părintești.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc la 25 iunie 2013, când concluziile părților prezente au fost consemnate prin încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea la data de azi.

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND:

Asupra apelului declarat constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.989/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul SULTZER J. P., cu domiciliul în Oradea . nr.1 . apt 17, împotriva pârâtei SZALLSY F., domiciliată în Viile Satu M. . jud. Satu M. pentru custodie modificarea programului de vizitare a minorului S. J. L. născut la data de 19.02.2000.

S-a luat act de renunțarea la judecată a cererii reconvenționale formulate de pârâta reclamantă SZALLSY F.; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin s.c. nr.3412/2002 a Judecătoriei Satu M., copilul S. J. L. născut la data de 19.02.2000 a fost încredințat mamei spre creștere și educare.

Față de poziția copilului, instanța a considerat că stabilirea unui program mai larg de vizitare nu este favorabilă dezvoltării psihice a copilului, atâta timp cât minorul nu se simte confortabil în prezența tatălui.

Chiar dacă reclamanta și pârâtul au stabilit un program de vizitare, art. 264 C. c. prevede obligația legală a instanței de a respecta opțiunea copilului, având în vedere vârsta și gradul său de maturitate și consideră că la această vârstă minorul poate lua hotărâri chiar și independente de părerea părinților săi, atâta timp cât acestea sunt în susținerea bunei sale dezvoltări. Odată cu trecerea timpului și cu maturizarea, copilul va putea percepe mai bine necesitatea prezenței tatălui biologic în viața sa și se vor putea stabili relații mai apropiate.

Până atunci părțile pot avea în vedere realizarea programului de vizitare deja existent.

Referitor la cererea privind stabilirea custodiei comune se rețin următoarele:

Noul cod civil a introdus, în art.397 regula conform căreia „după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți…”, tocmai pentru a reduce la minim impactul negativ asupra copilului părinților care divorțează.

În speță însă, custodia comună ar îngreuna luarea unor hotărâri cu privire la dezvoltarea fizică și psihică a copilului, cu privire la viața lui socială, avându-se în vedere tocmai distanța dintre domiciliile părților și programul lor de lucru încărcat.

Referitor la cererea privind stabilirea domiciliului copilului, aceasta nu este justificată atâta timp cât potrivit Codului familiei, prin încredințarea copilului spre creștere și educare s-a subînțeles și stabilirea domiciliului minorului.

Pentru considerentele expuse, instanța, constatând că cererea formulată de reclamant este neîntemeiată a respins-o.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal apelantul S. J. P., solicită admiterea acestuia și în principal, anularea hotărârii atacate și reținerea cauzei spre judecare, cu evocarea fondului litigiului, solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În subsidiar, solicită schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată în baza probatoriului care va fi administrat în cauză și, astfel, să se dispună următoarele:

- să se stabilească custodia comună pentru exercitarea drepturilor părintești de către reclamant și pârâtă, privind pe minorul S. J. L., născut la data de 19.02.2000;

- să se stabilească domiciliul minorului S. J. L., la pârâtă;

- să se stabilească programul de vizitare al minorului S. J. L., născut la data de 19.02,2000, de către reclamant, după cum urmează:

• în fiecare al treilea sfârșit de săptămână, începând de vineri, orele 16, până duminică, orele 19. În cazul în care, din motive obiective, programul stabilit astfel, nu poate fi respectat, acesta se va decala pentru următoarea săptămână, urmând, de la această dată, să se reia programul normal din trei în trei săptămâni;

• în fiecare an par, sărbătorile de C., începând cu data de 23 decembrie orele 16, până în data de 27 decembrie orele 19, respectiv în fiecare an impar, din timpul vacanței de iarnă, perioada cuprinsă între data de 27 decembrie orele 19, până în data de 02 ianuarie orele 16;

• în fiecare an impar, sărbătorile de Paști, începând de vineri, orele 16, până luni, orele 19, iar în fiecare an par, sărbătorile de Rusalii, începând de vineri, orele 16, până luni, orele 19,

• cu ocazia oricărei alte sărbători legale care ține două zile, în cea de a doua zi, de dimineața orele 8, până seara la orele 19;

• o săptămână din vacanța de iarnă, săptămână a cărei dată va fi convenită de părți, de comun acord, până în data de 15 decembrie a anului în curs. În cazul în care acest acord de voință nu intervine, se va considera ultima săptămână din această vacanță;

• în cursul vacanței de vară, în două ocazii, după cum urmează: cu prima ocazie o săptămână, iar cu cea de a doua ocazie, două săptămâni, data exactă fiind cea care se va conveni de părți până la data de 31 mai a anului în curs. În caz contrar, se vor considera ca perioade prima săptămână din luna iulie, respectiv, două săptămâni în cea de a doua parte a lunii august;

• în cazul în care în situații excepționale intervine vreo imposibilitate, atât din partea mamei, respectiv din partea tatălui sau a copilului, de a respecta aceste date stabilite, părțile se vor înțelege de comun acord în ceea ce privește recuperarea perioadei pierdute. În toate aceste situații va trebui anunțat celălalt părinte cu cel puțin 72 ore înainte de ora de începere a întâlnirii.

Solicită cheltuieli de judecată, în fond și apel.

În motivare apelantul reclamant arată că nu face referire la programul de vizitare existent și stabilit, ca termen de comparație, față de care s-ar impun sau nu, stabilirea unui program mai mult sau mai puțin larg, respectiv, consideră că nici nu s-a remarcat faptul că singurul program de vizitare stabilit în mod oficial a fost cel care a rezultat prin Sentința civilă 3412/2002, pronunțată în Dosar nr. 531/2002, adică în dosarul de divorț.

Precizează că este de remarcat faptul că acel program de vizitare a ținut cont de vârsta fragedă a copilului, care, la acea dată, avea doar doi ani, program prin care s-a stabilit că tatăl are dreptul de a vizita minorul în prima și a treia duminică din lună, între orele 9 și 13, cu posibilitatea de a-l ridica de la domiciliul mamei.

Acesta este singurul program de vizitare care a fost stabilit vreodată printr-o hotărâre judecătorească, program la care instanța nu face nicio referire în hotărârea atacată, menționându-se doar că stabilirea unui program mai larg nu ar fi favorabil copilului.

În ceea ce privește cererea pentru custodie comună, arată că instanța de fond a reținut faptul că această măsură ar îngreuna luarea unor hotărâri cu privire la dezvoltarea fizică și psihică a copilului, cu privire la viața lui socială și având în vedere distanța dintre domiciliile părților și programul lor de lucru încărcat, cu toate că, în această privință trebuie să arătăm și faptul că pârâta a fost de acord cu admiterea acestui capăt de cerere, respectiv, cu stabilirea domiciliului copilului la aceasta, astfel cum s-a solicitat prin acțiune.

Arată că instanța în această privință, face trimitere la greutatea pe care ar întâmpina-o părțile, în cazul în care s-ar dispune măsura custodiei comune, cu toate că nu există nicio probă în acest sens, decât acordul părților, care rezultă din poziția procesuală exprimată de aceștia.

Cu toate acestea, instanța de fond a înțeles să respingă în totalitate acțiunea formulată, fără ca, spune apelantul-reclamant, să aibă posibilitatea să dovedească temeinicia susținerilor din acțiune, Procedând astfel, consideră că s-a încălcat flagrant dreptul la apărare al reclamantului, iar instanța nu s-a preocupat în niciun fel de faptul că acea declarație dată de copil putea sau nu să fie rezultatul unor presiuni exercitate de mama-pârâtă în cauză, care s-a opus și se opune în continuare, la menținerea relațiilor de părinte-copil dintre apelant și acesta, respectiv, se opune la exercitarea drepturilor părintești ale apelantului în calitate de tată al copilului S. J. L..

În contextul încălcării flagrante a dreptului la apărare, apelantul reclamant arată și faptul că în cauză au fost acordate un număr total de 3 termene de judecată, din care, la termenele din 06.12.2012 și 07.02.2012, a fost prezentă avocatul reclamantului-apelant de azi, iar la primul termen a fost prezent chiar și apelantul, personal. La termenul din 14.02.2013, a fost lipsă atât avocatul, cât și partea, dată la care cauza a fost judecată fără ca nici măcar să se fi amânat pronunțarea. Această lipsă a părții și a apărătorului, a fost rezultatul faptului că la termenul din 07.02.2013, s-a înțeles greșit sau a fost acordat greșit noul termen acordat în cauză, termen care s-a acordat pentru studiul întâmpinării și cererii reconvenționale, respectiv pentru audierea copilului.

Cert este că, ulterior datei de 14.02.2013, a fost modificat termenul și pe site-ul oficial al instanțelor, iar persoana autorizată care a operat această modificare trebuia să se întrebe dacă lipsa reclamantului și a avocatului acestuia, nu se datorează, cumva, termenului înscris pe site. Nici de acest aspect nu s-a preocupat nimeni, soluționându-se cauza în condițiile arătate mai sus.

Pe lângă faptul că, în opinia apelantului reclamant, s-a încălcat grav, dreptul lui la apărare, prin soluționarea în acest fel a cauzei, dar, în mod flagrant, s-a încălcat și principiul rolului activ al judecătorului și principiul aflării adevărului, astfel cum acestea sunt consacrate prin art. 129 C.pr.civ.

Precizează că în momentul în care reclamantul a văzut conținutul declarației copilului, nu a găsit o altă explicație decât faptul că copilul a fost influențat de mamă, care, după cum a arătat mai sus, nu încurajează absolut deloc menținerea legăturii copilului cu tatăl, dorind, probabil, ca locul acestuia să fie luat de soțul actual al acesteia și care este tatăl celui de al doilea copil al pârâtei. Cu toate că aceasta și-a întemeiat o nouă familie, consideră că nu poate face abstracție de o realitate obiectivă și anume de faptul că, copilul rezultat din căsătoria avută cu apelantul, îl are ca tată pe acesta din urmă și acesta este nu numai un tată biologic, după cum acest fapt a fost afirmat prin întâmpinarea depusă de intimata de azi în fața instanței de fond.

Arată că dorește să fie tot ceea ce înseamnă pentru un copil a fi tată, să se preocupe de creșterea și educarea acestuia, contribuind lunar cu o sumă importantă de bani la creșterea copilului, respectiv, în anumite situații, dacă este nevoie, acesta trebuie să manifeste o atitudine puțin mai severă și fermă, mai specifică relației cu tatăl, care, uneori, copiilor, într-adevăr, le poate displăcea, fără ca acest lucru să însemne că acea severitate „sănătoasă" nu ar fi în interesul copilului.

Ulterior pronunțării hotărârii și lecturării conținutului declarației date de copil, apelantul arată că a avut o discuție prietenoasă cu acesta, întrebându-l ce s-a întâmplat, respectiv, ce anume și-ar dori copilul în privința programului de vizitare. Acesta a început să dea răspunsuri evazive, în sensul că ar dori scurtarea cu puțin a programului de vizitare, iar când tatăl i-a zis că știe ce a spus și că nu ar dori să îl vadă, acesta a început să plângă și să zică că el nu vrea niciun conflict între părinți.

Cu ocazia acestei discuții, copilul nu a amintit niciun moment că nu ar dori să își vadă în continuare tată, aspect esențial diferit față de conținutul declarației dată de copil în fața instanței de fond.

Consideră că, în cazul în care instanța de fond ar fi citit puțin mai atent motivarea acțiunii, respectiv ar fi observat demersurile făcute de apelant chiar și înainte de a depune acțiunea pentru a încerca reglementarea pe cale amiabilă a acestui program de vizitare, ar fi trebuit să se ridice niște semne de întrebare în ceea ce privește conținutul declarației copilului, singura probă pe care se întemeiază hotărârea pronunțată.

Cert este că și reprezentantul pârâtei, văzând lipsa reclamantului și a reprezentantului legal la termenul din 14.02.2013, în mod subit a renunțat la judecată pentru cererea reconvențională, tocmai pentru putea fi soluționată cauza cu repezeală, de fapt cum era în interesul pârâtei, adică fără a fi cercetat „adevărul".

Pentru toate aceste considerente și pentru aspectele de ordin procedural, la care a făcut referire mai sus, adică la încălcarea dreptului la apărare consacrat atât prin Constituția României, cât și prin prevederile Codului de procedură civilă, cât și a încălcării rolului activ al instanțelor, astfel cum aceasta este reglementată prin prevederile art.129 C.pr.civ., solicită apelantul, în principal, anularea hotărârii atacate, reținând că, în realitate instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără cercetarea fondului litigiului.

În urma anulării hotărârii, solicită a se reține cauza spre judecare, cu evocarea fondului litigiului și administrarea tuturor cererilor de probațiune indicate și în acțiunea formulată și care speră că vor duce la pronunțarea unei hotărâri legale și temeinicie.

În ceea ce privește aspectele de fond deduse judecății în privința custodiei comune și a programului de vizitare solicitat de apelantul de azi, raportat la cele reținute de instanța de fond, apelantul reiterează câteva aspecte esențiale la care a făcut referire și în acțiunea formulată.

În urma pronunțării hotărârii de desfacere a căsătoriei părților, din prezentul litigiu, dispusă prin Sentința civilă nr. 3412/2002, pronunțată de Judecătoria Satu M. în Dosar nr. 531/2002 a fost stabilit un program de vizitare, raportat la vârsta copilului, care, la acea dată, avea doar doi ani. Acest program de vizitare a suferit modificări în timp, fiind extins la insistențele repetate ale apelantului, stare de fapt care nu a fost consfințită prin vreo hotărâre judecătorească pronunțată în acest sens.

În tot acest interval de timp, de aproximativ 10 ani de la divorț, apelantul a făcut tot posibilul pentru a menține legături personale cu copilul rezultat din căsătoria încheiată cu intimata, care nu a manifestat, suficientă flexibilitate în privința programului de vizitare.

Arată că de la vârsta de 6-7 ani, i s-a permis apelantului să ia copilul câte o zi, iar după o perioadă de timp, chiar și peste noapte, petrecând împreună câte un sfârșit de săptămână. Până la vârsta de 10 ani, apelantul nu a avut posibilitatea să petreacă nicio vacanță împreună cu copilul său, decât sfârșiturile de săptămână, nefiindu-i permis acest lucru. De aproximativ doi ani, în timpul vacanței de vară, apelantul a avut posibilitatea să petreacă câte o săptămână sau câte 4-5 zile cu copilul, fără a avea, însă, un acord clar în acest sens cu intimata, vizitele fiind acceptate sau refuzate după bunul plac al acesteia, respectiv, fiind convenite după lungi tratative.

În același context, mai arată faptul că, copilul a împlinit 12 ani, este la o vârstă la care are nevoie de prezența ambilor părinți în viața sa, iar apelantul dorește si fie în continuare, un tată adevărat, după cum și până în prezent a manifestat afecțiune și interes față de acest copil, respectiv contribuie lunar cu suma de 900 lei cu titlu de pensie de întreținere la cheltuielile privind creșterea și educarea copilului, în condițiile în care îi face o . cadouri, cum ar fi obiecte de îmbrăcăminte, jucării, obiecte pentru sport, etc.

Astfel, cu toate că apelantul locuiește în Oradea și muncește foarte mult, a făcut tot efortul să își vadă copilul de fiecare dată când i s-a permis, lucru care nu a fost tocmai simplu, deoarece a trebuit să se adapteze unui program adesea schimbat în ultimul moment.

Din păcate, evenimentul nefericit din vara anului 2012, când în ultimul moment s-a schimbat programul privind vacanța comună a tatălui și a copilului, s-a repetat și în cursul vacanței de iarnă din anul curent, când tatăl, după ce s-a stabilit că vor petrece câteva zile cu copilul într-o tabără de schi, a primit un SMS de la intimată despre faptul că copilul are activități școlare și nu mai dorește să meargă cu acesta în vacanță.

Niciodată această schimbare subită a programului propus din timp de tată și stabilit de comun acord cu copilul, nu i-a fost comunicată de copil, care, în acest fel, apelantul presupune, că se supune doar voinței mamei în ceea ce privește contramandarea acestor vacanțe comune. Menționează și faptul că apelantul se interesează în mod regulat și de situația școlară a copilului, discutând cu dirigintele și cu profesorii în privința rezultatelor obținute, iar în primul semestru, în acest sens, a fost la școală de 4 ori, discutând despre faptul că copilul este dotat, inteligent și, cu puțină ambiționare și perseverență, ar putea obține rezultate mult mai bune.

Ceea ce consideră că trebuie să facă obiectul prezentei cauze este interesul acestui copil și nu animozitățile dintre părți, despre care s-ar putea discuta, probabil, mult și lung. Din păcate, în toată această perioadă de 10 ani, relația dintre apelant și intimată s-a caracterizat printr-o lipsă totală de comunicare pe marginea oricărui subiect legat de copil, aceasta refuzând să discute problemele privind creșterea și educarea copilului cu tatăl, înțelegând să ia hotărâri fără să țină cont, eventual, de părerea tatălui.

Precizează că este de observat că în aceste condiții nu s-a putut realiza o înțelegere amiabilă privind modificarea programului de vizitare, având speranța că instanța de apel, în lumina probatoriului ce se va administra în cauză, va hotărî, cu respectarea interesului superior al copilului, în privința acestui program de vizitare, respectiv a cererii pentru exercitarea în comun a autorității părintești, cu respectarea, în același timp și a dreptului tatălui de a menține legături personale cu copilul.

Ca un ultim aspect, apelantul dorește să arate faptul că hotărârea pronunțată de instanța de fond a avut un efect, apreciază apelantul, „dezastruos" întrucât intimata, în prezent, nu mai respectă nici cele convenite anterior privind programul de vizitare, susținând că apelantul are dreptul să ia copilul trei sau patru ore, astfel cum s-a stabilit prin hotărârea de divorț, probabil toate acestea în interesul superior al copilului, invocat de intimată în prezentul litigiu . stuia).

Arată că apelantul nu mai poate vorbi cu copilul, care are telefonul închis, iar după insistențele telefonice ale acestuia, intimata, în final, l-a sunat înapoi și i-a zis că, copilul nu vrea să îl vadă și, oricum, același lucru i-ar zice și personal dacă ar discuta cu apelantul.

Apelantul arată că nu înțelege exact de ce, în opinia intimatei, tatăl care, până în prezent a avut relații bune cu copilul, permițându-i se să îl ia de vineri până duminică, în mod subit a devenit un "pericol public" și de ce este nevoie de asemenea scenete demne de teatru.

Toate evenimentele din data de 01.03.2013 s-au întâmplat în contextul în care apelantul în dimineața acelei zile, încă era în București și a făcut tot efortul posibil ca pe seară, la orele 19, când i s-a zis că poate lua copilul, să fie prezent în Satu M..

Pentru considerentele arătate mai sus, apelantul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În drept invocă dispozițiile legale la care a făcut referire.

Cu privire la apelul declarat tribunalul reține următoarele:

În baza acordului de mediere încheiat de biroul de mediator „C. M.” Satu M. la data de 7 iunie 2013 părțile s-au înțeles cu privire la modalitatea de exercitare a drepturilor părintești precum și cu privire la programul de vizitare al minorului S. J. L., născut la data de 19.02.2000.

Soluționarea conflictului dedus judecății prin mediere a avut loc din inițiativa părților, în baza contractului de mediere nr. 16/3 iunie 2013.

În baza art.271 și urm C.pr.civ tribunalul va lua act de înțelegerea părților conform celor stabilite în cadrul acordului de mediere privind modalitatea de exercitare a autorității părintești precum și în privința stabilirii unui program de vizitare al minorului, rezultat în căsătoria părților stabilind următoarele:

1. exercitarea în comun a autorității părintești privind pe minorul S. J. L., născut la 19 februarie 2000, de către părinții S. F., mama minorului si S. J. P., tatăl minorului.

2. domiciliului minorului S. J. L., născut la 19 februarie 2000 va fi la adresa mamei respectiv: Viile Satu M., ./b.

3. apelantul își va păstra legături personale cu copilul său minor după următorul program de vizitare:

a.) în fiecare a treia săptămână, începând de vineri ora 17,00 până duminică ora 17,00. În cazul în care din motive de sănătate ale minorului, sau programei școlare, programul nu poate fi respectat, programul se va decala pentru săptămâna următoare, ulterior se va relua programul normal din trei în trei săptămâni.

b.) în perioada sărbătorilor de iarnă programul de vizitare va fi: din 26 decembrie ora 10,00, până la 28 decembrie ora 17,00.

În situația în care vizitele din trei în trei săptămâni, terminându-se duminica, urmează o sărbătoare legala de două zile, prima zi minorul va rămâne în continuare la domiciliul tatălui său.

c.) în vacanta de iarnă minorul va petrece o săptămână la tatăl său, perioada va fi convenită de comun acord de părți până la data de 15 decembrie a fiecărui an.

d.) în cursul vacantei de vară în fiecare an minorul va petrece două perioade cu tatăl său astfel: o săptămână în iulie, convenita de părți până la 15 iunie a anului în curs, convenită de părți până la data de 30 iunie a anului în curs.

Părțile sunt de acord să administreze custodia în interesul minorului de așa natura încât să nu-i producă traume psihice.

În situația în care părțile nu-și respecte programul de vizitare asumat în cadrul în cadrul acordului instanța stabilește următoarele:

- în situația în care părțile nu respectă programul de la lit. c se va considera ultima săptămână din această vacanță.

- în situația în care părțile nu respectă programul de vizitare de la lit. d) se va lua în considerare prima săptămână din luna iulie respectiv două săptămâni din a doua parte a lunii august.

Criticile de apel privind anularea hotărârii instanței de fond nu au mai fost susținute .

Față de cele de mai sus tribunalul în baza art.296 C.pr.civ. va admite apelul declarat va modifica în tot sentința apelată conform dispozitivului prezentei decizii.

În baza art.276 C.pr.civ. va compensa cheltuielile de judecată privind onorariile de avocat.

Partea interesată nu a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în baza art.63 alin.2 din Legea nr.192/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul-reclamant S. J. P., domiciliat în Oradea, ., nr. 1, ., ., împotriva sentinței civile nr. 989/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. F., domiciliată în Viile Satu M., ., jud. Satu M., intimata AUTORITATEA TUTELARĂ -PRIMĂRIA VIILE SATU M., Viile Satu M., jud. Satu M. și în consecință:

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:

În baza art.274 C.pr.civ. ia act de învoială părților exprimată în cadrul acordului de mediere nr. 16/03.06.2013 încheiat în fața mediatorului C. M. R..

Stabilește exercitarea în comun a autorității părintești privind pe minorul S. J. L., născut la 19 februarie 2000, de către S. F., mama minorului si S. J. P., tatăl minorului.

Stabilește domiciliului minorului S. J. L., născut la 19 februarie 2000 la adresa mamei respectiv: Viile Satu M., ./b.

Stabilește următorul program de vizitare al minorului în privința apelantului reclamant:

a.) În fiecare a treia săptămână, începând de vineri ora 17,00 până duminică ora 17,00. în cazul în care din motive de sănătate ale minorului, sau programei școlare, programul nu poate fi respectat, programul se va decala pentru săptămâna următoare, ulterior să se reia programul normal din trei în trei săptămâni.

b.) În perioada sărbătorilor de iarnă programul de vizitare va fi: din 26 decembrie ora 10,00, până la 28 decembrie ora 17,00.

În situația în care vizitele din trei în trei săptămâni, terminându-se duminica urmează o sărbătoare legala de două zile, prima zi minorul să rămână în continuare la domiciliul tatălui său.

c.) În vacanta de iarnă minorul să petreacă o săptămână la tatăl său, perioada va fi convenită de comun acord de părți până la data de 15 decembrie a fiecărui an.

d.) În cursul vacantei de vară în fiecare an minorul va petrece două perioade cu tatăl său astfel: o săptămână în iulie, convenita de părți până la 15 iunie a anului în curs, convenită de părți până la data de 30 iunie a anului în curs.

Părțile sunt de acord să administreze custodia în interesul minorului de așa natura încât să nu-i producă traume psihice.

În situația în care părțile nu respectă programul de la lit. c se va considera ultima săptămână din această vacanță.

În situația în care părțile nu respectă programul de vizitare de la lit. d) se va lua în considerare prima din luna iulie respectiv două săptămâni din a doua parte a lunii august.

Compensează cheltuielile de judecată privind onorariile de avocat.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare

Pronunțată în ședința publică din 26.06.2013.

Red.Z.K./24.07.2013.

Tehnored_VD /26.07.2013

5 ex. – ..cu: S. J. P., S. F., Primăria Viile Satu M.

Jud.fond: M. C. B.