Contestaţie la executare. Decizia nr. 54/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. G. M.

Judecător G. D. S.

Grefier M. B.

Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelanta-contestatoare DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU M., cu sediul în Satu M., Piața Romană, nr. 3-5, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 3700/03.10.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul C. V., dom. în Turț, ., nr. 186, jud. Satu M., având ca obiect contestație la executare.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 09.02.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi.

INSTANȚA

deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3700/03.10.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. unic de mai sus, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N., în contradictoriu cu intimatul C. V. și a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Sentința civilă cu nr. 735/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosarul cu nr._ instanța a admis contestația la executare formulată de către contestatorul CĂTĂLAN V. (intimatul din prezenta cauză)și a dispus anularea tuturor formelor de executare silită efectuate de către intimate (DGFP Satu M., AFP Negrești Oaș), în dosarul execuțional nr._/2012, restituirea către contestator a sumei de 1861,51 lei împreună cu dobânda legală până la data efectivă a restituirii sumei dispuse, precum și obligarea intimatelor să plătească contestatorului suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul acestui titlu executoriu prin Încheierea cu nr. 2145/03.06.2014 pronunțată în dosarul execuțional cu nr._ (fila 31) a fost încuviințată executarea silită împotriva contestatoarei.

Astfel, B. M. V. a emis în dosarul execuțional cu nr. 242/2014 somația din data de 16.06.2014 (f. 36) referitoare la suma de 2947,6 lei, în care au fost incluse cheltuielile de executare astfel cum au fost identificate în cuprinsul încheierii privind cheltuielile de executare din data de 16.06.2014 (f. 33).

În primul rând, referitor la susținerea contestatoarei privind emiterea în mod nelegal de către executor a procesului verbal prin care a stabilit cheltuieli de executare (de fapt a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare) odată cu emiterea somației, instanța de fond a arătat că nu poate fi primită, neexistând nici o dispoziție legală care să interzică acest lucru.

Curtea Europeană a statuat în Cauza Ș. împotriva României sau Hornsby împotriva Greciei că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces” în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Această situație se regăsește și în cauză, deoarece în lipsa unor demersuri eficiente ale contestatoarei pentru prevederea sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli, se poate aprecia că există un refuz de respectare a hotărârii.

Or, a arătat Curtea, administrația (în cauză, instituțiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. În aceeași ordine de idei, în cauza Bourdov împotriva Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi împotriva Italiei), iar reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.

Față de aceste considerente, instanța de fond a constatat că invocarea prevederilor art. 2 din OG nr. 22/2002 nu prezintă relevanță în cauză. Potrivit acestor dispoziții, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditoarei.

Termenul de 6 luni nu poate fi invocat în mod arbitrar, necircumstanțiat, fără să se facă dovada lipsei de fonduri (sarcina probei revenind, sub acest aspect, contestatoarei, conform art.249 C. pr. civ.. În virtutea principiului relativității efectelor hotărârilor judecătorești, titlul executoriu în temeiul căruia s-a încuviințat executarea silită îi este opozabil contestatoarei, ea având obligația să se conformeze obligației instituite prin aceasta, putând uza, la nevoie, de procedura privind oferta reală de plată.

Totodată, instanța de fond a arătat că invocarea de către contestatoare a dispozițiilor art. 23 din HG nr. 520/2013 nu reprezintă un aspect de nelegalitate a actelor de executare, cu atât mai mult cu cât aceste susțineri nu țin cont de efectele fuziunii prin absorbție.

În ceea ce privește contestația referitoare la cheltuielile de executare instanța de fond a reținut că este neîntemeiată, având în vedere și faptul că onorariul executorului judecătoresc, după cum s-a arătat chiar și de către contestatoare, s-a făcut în limitele prevăzute de lege.

Constatând că în cauză nu a fost dovedită încălcarea dispozițiilor privitoare la executarea silită, instanța de fond a respins contestația la executare formulată de contestatoare, ca neîntemeiată.

Totodată, față de soluția dată contestației la executare și având în vedere caracterul executoriu al acestei hotărâri, instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare ca rămasă fără obiect.

Împotriva Sentinței civile nr. 3700/2014, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu M., prin reprezentanții săi legali, potrivit art. 10 și art. 11 alin. 3 din HG nr. 520/2013, cât și potrivit dispozițiilor Ordinului Președintelui ANAF nr. 1 500/01.08.2013, art. 466 și urm. NCPC, a declarat apel, solicitând admiterea apelului acestuia și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare silită emise de M. V. în dosarul execuțional nr. 242/2014.

În motivare, apelanta arată că prin somația și procesul-verbal emise de B. M. V. în dosarul execuțional nr. 242/2014, s-au stabilit cheltuieli de executare în sarcina sa, trecându-se direct la executarea silită, cu încălcarea prevederilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, pentru a nu prejudicia bugetul de stat, în urma executării silite pornite nelegal de executorul judecătoresc în dosarul execuțional menționat, solicită admiterea în temeiul art. 718 alin. 1 C.proc.civ., coroborat cu art. 6 alin. 4 și 5 din O.G. nr. 22/2002, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 92/2011 pentru aprobarea OUG nr. 4/2011 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea A. și pentru executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.

Apelanta consideră că un prim aspect de nelegalitate, îl constituie HG nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală potrivit căruia Direcția G. a Finanțelor Publice Satu M. a fost absorbită potrivit art. 23 din hotărârea mai sus arătata de către Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N., înființata potrivit aceluiași text de lege.

Așadar în cauzele în care fosta Direcție Generala a Finanțelor Publice Satu M. este parte în nume propriu, va sta în continuare în judecată Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu M., potrivit Ordinului 1500/2013 privind împuternicirea conducătorilor unităților teritoriale de a semna acte cu caracter juridic, ori, încheierea nr. 2145/2014 pronunțată în camera de consiliu din data de 03.06.2011 încuviințează executarea silită prin toate formele de executare silită a titlului executoriu - constând în Sentința civila nr. 735 din data de 19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Negrești Oas în dosar nr._ - în contradictoriu cu Direcția G. a Finanțelor Publice Satu M., deși aceasta instituție nu are personalitate juridică.

Așadar, în virtutea actelor de executare emise de B. M. V. în dosarul execuțional nr. 242/2014, împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Satu M., nu pot fi luate măsuri de executare valide potrivit legii.

Executarea silită prin toate formele de executare silită a fost inițiată în lipsa unei încheieri valide de încuviințare a executării silite, și nu sunt respectate prevederile art. 665 și urm. C.proc.civ., astfel că procesul verbal de cheltuieli încheiat la data de 16.06.2014 privind constatarea onorariului de executor și de avocat a fost încheiat în mod nelegal și abuziv.

Materia executării silite ridică probleme de tehnică juridică astfel încât dacă problemele întâlnite în cursul executării silite nu sunt bine administrate acestea pot avea grave consecințe asupra întregului mecanism prin intermediul căruia s-a reușit conducerea corectă și câștigarea procesului judiciar.

Executarea silită nu reprezintă un mijloc prin care creditorii să comită abuzuri asupra debitorului solicitând folosirea corectă a normelor legale puse la dispoziția părților pentru realizarea drepturilor.

Executarea silită nu are drept scop să atragă sume prejudiciabile pentru debitorul Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N., grevând în mod neîntemeiat bugetul de stat.

Totodată raportat la cheltuielile de executare, precum și la onorariul executorului, apelanta menționează că art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2001 privind executorii judecătorești și Ordinul nr. 2550/14.11.2006 cuprind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.

La stabilirea nivelului maxim al onorariului executorului judecătoresc legiuitorul a avut în vedere întreaga activitate de executare silită.

Procesul de executare silită cuprinde o . etape și presupune efectuarea anumitor acte de executare, respectiv emitere somație, proces-verbal de cheltuieli de executare, proces-verbal de actualizare a creanței, adresa de înființare a popririi, adresa de înștiințare a debitorului cu privire la înființarea popririi, iar în cazul valorificării bunurilor mobile sau imobile, procesul execuțional este mult mai complex: inventarierea, identificarea și evaluarea bunurilor, vânzarea la licitație publică (emiterea și publicarea anunțurilor privind vânzarea, emiterea proceselor-verbale de licitație, a actului de adjudecare etc.).

Afirmația apelantei că la stabilirea nivelului maxim al onorariului executorului judecătoresc legiuitorul a avut în vedere întreaga activitate de executare silită, este pe deplin susținută de art. 55 alin. 3 din OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești care stipulează că: „La stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și A răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit".

Apelanta susține că stabilirea unui onorariu în cuantum de 611,67 lei, este vădit disproporționată, nefiind justificată de efortul intelectual depus, complexitatea și valoarea actelor de executare sau de răspunderea pentru cele trei acte îndeplinite, respectiv somație și proces-verbal de cheltuieli, prin aceasta încălcându-se principiul echității, întrucât executarea silită are ca scop satisfacerea creanței creditorului, iar nu pedepsirea debitorului prin obligarea la plata unor cheltuieli exorbitante și nejustificate.

Pe cale de consecință, chiar dacă executorul judecătoresc a stabilit onorariul la nivelul-maxim prevăzut de Ordinul nr. 2550/2006, potrivit art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 144/2007, debitorul somat care își executată obligația de îndată sau în termenul acordat de lege va fi ținut să suporte doar cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc proporțional cu activitatea depusă de către acesta, respectiv emiterea unei somații și a unui proces-verbal de cheltuieli. Mai mult decât atât, astfel cum mai sus a arătat, art. 55 din OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2001 privind executorii judecătorești prevede expres că onorariu executorului judecătoresc trebuie să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit.

Pe cale de consecință, în cazul în care nu se va trece la anularea actelor de executare, apelanta apreciază că se impune cenzurarea onorariului executorului judecătoresc și a onorariului de avocat raportat la activitatea efectiv prestată de către acesta.

Apelanta solicită să constate că executarea silită este nulă fiind îndreptată împotriva unei instituții fara personalitate juridică.

Referitor la contestația la executarea silită pornită de B. M. VioreI în dosarul execuțional nr. 242/2014, apelanta solicită anularea tuturor formelor de executare silită emise împotriva Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu M., în nume propriu, prin reprezentanții săi legali, ca fiind nelegale, pentru următoarele considerente:

Apelanta arată că un prim aspect de nelegalitate al actelor de executare silită emise de B. M. V. în dosarul execuțional nr. 242/2014 îl reprezintă încălcarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, care la art. 2 din lege stabilește că „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.

Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului". În ceea ce privește natura juridică a termenului de 6 luni reglementat de art. 2 din O.G. nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 110/2007, instanța apreciază că este un veritabil termen de grație acordat de lege, debitorului instituție publică, prin care executarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestor debitori este amânată până la împlinirea termenului (practică judiciară - Sentința civilă nr. 7403/07.11.2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București).

Față de cele de mai sus, apelanta arată că prin O.G. nr. 22/2002, astfel cum a fost modificată și completată, se instituie o procedură specială, constând în acordarea unui termen de grație de 6 luni debitorului instituție publică, prin care „legiuitorul a înțeles să stabilească un regim special, derogatoriu de la cel comun.", ceea ce are o evidentă finalitate de protecție a patrimoniului instituțiilor publice, ca o premisă indispensabilă a derulării activității lor în condiții optime și prin aceasta a îndeplinirii atribuțiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului Statului, aceasta cu atât mai mult cu cât, executarea nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra celor alocate de la buget în acest scop, pentru a se evita perturbarea gravă a activității care constituite însăși rațiunea de a fi a unor astfel de instituții, (practică judiciară - Sentința civilă nr. 5281/24.03.2008 pronunțată de Judecătoria C.)

Or, deși somația de plată emisă de executorul judecătoresc este întemeiată pe prevederile OG nr. 22/2002, prin procesul-verbal sunt deja stabilite cheltuieli de executare silită în sarcina debitorului, practic executorul judecătoresc trecând direct la executare silită, ignorând astfel dispozițiile prevăzute la art. 2 și respectiv art. 3 din O.G. nr. 22/2002 cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu care „doar în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură d si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie".

Rezulta că, în raport cu spiritul reglementarilor de ansamblu menționate, sunt de strictă interpretare aspectele arătate, nefiind susceptibile de extrapolare la alte situații decât expres precizate de lege.

Astfel apelanta subliniază faptul că, nu este de acord cu cheltuielile de executare și consideră că acestea nu sunt datorate de instituția debitoare, întrucât creditorul CĂTĂLAN V. nu a respectat termenele prevăzute de Ordonanța nr. 22/2002 și a dispoziții Codului de procedură civilă, culpa aparținând exclusiv acestuia; în acest sens prevederile Codului de procedură civilă, dispun:

Art. 632

„(1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.

(2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.”

Art. 622

„(1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.

(2) În cazul în care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel "

Așa cum reiese din dispozițiile legale menționate mai sus, în principal art. 622 alin. (1) C.proc.civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe (în speță sentința ce face obiectul executării silite), se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În acest sens creditorul C. V., trebuia/ era obligat să se adreseze instituției debitoare cu o cerere prin care să solicite punerea în executare a obligațiilor stabilite în titlul executoriu menționat mai sus.

Potrivit art. 117 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată, cu modificările și completările ulterioare: „(1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:

f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;".

Apelanta consideră că prevederile art. 622(2) coroborat cu art. 117 din Codul de procedură fiscală și cu punctul 5.1 din Ordinul nr. 62/2012 trebuiau respectate și dovedite anterior promovării executării silite. Creditorul nu a solicitat plata despăgubirilor în sensul că nu a depus cerere de restituire însoțită de actele doveditoare.

Pe cale de consecință, creditorul C. V. neîndeplinind această procedură prin solicitarea adresată către instituția apelantă debitoare de a pune în executare dispozitivul sentinței ce face obiectul executării silite, așa cum prevăd dispozițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală, coroborate cu prevederile art. 12(2) Legea nr. 9/2012 și O.G. nr. 22/2002, apelanta consideră că, cheltuielile de executare nu sunt datorate .

Apelanta solicită ca intimatul creditor să facă dovada solicitării punerii în executare a creanței stabilite exclusiv în sarcina instituției debitoare printr-un titlu executoriu, așa cum prevăd dispozițiile legale în vigoare.

În ceea ce privește punerea în executare a dispozitivului sentinței ce face obiectul executării silite, apelanta arată că instituția debitoare nu a refuzat nici un moment punerea în executare, însă creditorul C. V., nu a solicitat punerea în executare a acestora .

Cu privire la onorariul executorului judecătoresc și cel al avocatului, apelanta mai arată că acesta a fost stabilit la cuantumul maxim reglementat de Ordinul nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești și apreciază faptul că este nejustificat, raportat la demersurile de executare silită întreprinse și la complexitatea dosarului execuțional, sens în care, în situația în care se va aprecia ca fiind neîntemeiată prezenta contestație, să se dispună diminuarea onorariului executorului.

Din considerentele arătate mai sus, cât și din prisma tuturor apărărilor formulate apelanta solicită admiterea căii de atac promovate și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare și pe cale de consecință, în principal - anularea formelor de executare silită, a tuturor actelor de executare efectuate în dosar de executare nr. 242/2014 fiind îndreptate împotriva unei instituții fără personalitate juridică, iar în subsidiar anularea formelor de executare silită, a tuturor actelor de executare efectuate în dosar de executare nr. 242/2014 ca nelegale în privința realizării creanței.

În drept, invocă dispozițiile art. 466 și urm. C.proc.civ., cât și dispozițiile legale evocate în cererea de apel.

Lega citați, intimații nu au depus întâmpinare în cauză..

Apelul este fondat și va fi admis cu consecința schimbării în tot a sentinței prin admiterea în parte a contestației, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare vizează formele de executare efectuate, fără a fi atacată distinct încheierea de încuviințare a executării silite, astfel că criticile legate de personalitatea juridică a debitorului menționat în încheiere nu sunt pertinente în cauză.

În ceea ce privește aplicarea OG nr.22/2002, motivele de apel sunt neîntemeiate.

Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1 și 2 din O.G. nr. 22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, iar dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Termenul de șase luni începe să curgă de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.

Emiterea somației de plată de către executorul judecătoresc, organ competent de executare, în sensul legii, la cererea creditorului, marchează momentul de la care începe să curgă termenul de șase luni stabilit de lege pentru îndeplinirea obligației de plată de către instituția publică debitoare.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din același act normativ, dacă în cadrul acestui termen nu se realizează creanța, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.

Dispoziții similare cuprinde și Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1031 din 4 iulie 2008 pentru aprobarea Procedurii privind colectarea prin executare silită a creanțelor fiscale față de debitori instituții publice, emis de Ministerul Economiei și Finanțelor, unde se precizează expres însă faptul că până la împlinirea termenului de șase luni sau a termenului convenit, niciun alt act de executare silită, cu excepția somației, nu poate fi îndeplinit, iar după expirarea termenului, se va continua procedura de executare silită.

Prin somația emisă s-a solicitat contestatoarei să achite debitul urmărit silit, așadar procedura reglementată de dispozițiile O.G. nr. 22/2002 a fost respectată. Creditorul este legitimat să depună cererea de executare silită la executorul judecătoresc competent, conform prevederilor art. 7 și art. 49 din Legea nr. 188/2000, de vreme ce debitorul a rămas în pasivitate în ce privește obligația de plată stabilită în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă încă din anul 2103.

Tribunalul mai reține că și potrivit jurisprudenței CEDO, statul este ținut de executarea din oficiu a obligațiilor care îi incumbă la fel ca orice alt debitor. Executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din C.E.D.O. În consecință, sub acest aspect criticile aduse sentinței recurate sunt nefondate.

Criticile structurate ca motive de apel sunt fondate doar în ceea ce privește stabilirea cheltuielilor de executare, instanța deopotrivă apreciind că onorariul executorului nu se justifică a fi stabilit la nivelul maxim prevăzut de Ordinul MJ nr.2550/2006, raportat la valoarea creanței și la munca depusă, respectiv emiterea somației, urmând a fi redus acest onorariu la valoarea de 200 lei, cu anularea corespunzătoare a actelor de executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul civil declarat de apelanta-contestatoare DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N., cu sediul în Cluj N., Piața A. I., nr. 19, județul Cluj, având C.U.I._, prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU M., cu sediul în Satu M., Piața Romană, nr. 3-5, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 3700/03.10.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimatul C. V. – CNP_, domiciliat în Turț, ., nr. 186, județul Satu M..

Schimbă în tot sentința în sensul că admite în parte contestația la executare și reduce onorariul executorului judecătoresc la suma de 200 lei.

Anulează în parte somația și actele de executare, în ceea ce privește cheltuielile de executare ce se vor diminua cu suma de 411,67 lei.

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată la 16 februarie 2014, prin mijlocirea grefei instanței.

Red. G.D. S. – 27.02.2015

Tehnored_NM / 04.03.2015

5 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -D.G.R.F.P. CLUJ N., în Cluj N., .. 19, jud. Cluj

-CĂTĂLAN V., în Turț, ., nr. 186, jud. Satu M.

-B.EJ. M. VIORE, în Satu M., .. 19, . M.

Jud.fond: Gr. S.