Acţiune în constatare. Decizia nr. 39/2015. Tribunalul SATU MARE

Se constată că judecarea cauzei a avut loc la 18 februarie 2015, când concluziile părților prezente au fost consemnate prin încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea la data de azi.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată la această instanță sub dosar cu nr.de mai sus, contestatorul M. Ș. solicită, în contradictoriu cu intimata . M., anularea deciziei civile nr.818/R/20.11.2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._/296/2012 și rejudecând recursul să se dispună respingerea acestuia ca fiind netemeinic și nefondat, cu consecința menținerii sentinței civile nr.4661/09.07.2013 ca fiind perfect temeinică și legală; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatorul arată că a formulat acțiune civilă prin care a solicitat instanței să se constate că a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare un imobil, că a achitat integral contravaloarea acestui contract, solicitând instanței să oblige pârâta la a-i elibera adeverința pentru a putea efectua formalitățile de transcriere și publicitate imobiliară.

Prin Sentința Civilă nr.4661/2013, pronunțată de Judecătoria Satu M. la data de 09.07.2013 în dosarul cu nr.de mai sus, instanța de fond a admis acțiunea, astfel cum aceasta a fost formulată.

Împotriva acestei soluții a declarat apel . sentința fondului ca fiind nelegală și netemeinică.

Apelul a fost recalificat în recurs, iar instanța de control judiciar, admițând recursul a modificat în întregime sentința criticată, respingând acțiunea contestatorului.

Consideră că soluția pronunțată de instanța de recurs este profund nelegală, putând fi doar rezultatul unei grave erori materiale și de interpretare a textelor de drept material.

Astfel cum a arătat, prin sentința criticată de recurentă a fost admisă acțiunea formulată de contestator, instanța de fond în mod temeinic, corect și legal constatând faptul că prin contractul nr.14/13.09-2012 contestatorul a cumpărat de la recurenta-pârâtă imobilul obiect al acestui contract, constatând totodată, tot temeinic și legal, faptul că, prin chitanțele SM CSA_/20.08.2012 și SM CSA_/1309.2012 s-a achitat integral prețul imobilului. De asemenea, a fost respinsă excepția de neexecutare a contractului, constatând că, contractul a fost executat.

Învederează că la dosarul cauzei există proba indubitabilă a faptului că partea contestatoare a îndeplinit întocmai prevederile contractului, în acest sens existând chitanțele emise de chiar recurentă, pe care aceasta a menționat expres, clar, indubitabil și fără putință de tăgadă „achitat integral". Ori, a se solicita de la contestator alte sume de bani pentru a i se elibera documentul care atestă plata integrală, suplimentar față de ce a achitat deja, consideră că este nelegal și inadmisibil.

Astfel, arată că la dosar există dovada faptului că și-a îndeplinit în mod corect și tocmai obligațiile asumate prin contract, tocmai recurenta este cea care nu și-a îndeplinit obligațiile, șantajându-l acum, solicitând pentru eliberarea actului care să ateste executarea contractului plata unor noi sume de bani.

Faptul că se încearcă explicitarea sumelor ce i se solicită în plus cu varii motive, cum că ar fi vorba de tarife de evaluare, avansuri și alte asemenea costuri care nu figurează în contract, nu poate fi de natură a-i fi opozabile, din moment ce aceste costuri apar ca fiind suplimentare la contract și mai ales ulterioare acestuia. La momentul semnării contractului a fost asumat un preț, care a și fost achitat la acea dată, ulterior recurenta solicitând sume în plus, găsind varii motive și invocând diverse norme interne care nici nu au fost comunicate contestatorului, nici nu îi sunt opozabile.

Raportat la invocarea de către recurentă a faptului că mențiunea „achitat integral" de pe chitanța care atestă plata prețului contractului ar fi fost efectuată doar pentru evidența internă a acesteia, consideră că nu poate fi primită, fiind cu valoare de principiu că orice mențiune privind plata făcută pe titlul care atestă creanța și faptul efectuării plății profită debitorului.

De altfel, consideră că este indiferent că mențiunea „achitat integral" este pentru evidenta internă sau pentru orice altceva, faptul în sine că se constată de către recurentă că s-a „achitat integral" înseamnă că obligațiile asumate au fost îndeplinite, fiind astfel și mai evident abuzul recurentei.

Consideră că aceste aspecte au fost ignorate de instanța de recurs, care a avut în vedere o oarecare „Decizie 511/29.11.2011" — act intern al recurentei, care nu poate fi opozabil contestatorului, nefiind un act susceptibil de a fi publicat în Monitorul Oficial al României — singura publicație care face opozabilă erga omnes un act al unei autorități, instituții sau entități. Nefiind publicat, față de acea „Decizie" contestatorul este un terț și consideră că aceasta nu îi poate fi opusă. Nici aspectul că acesta este afișat în sediul recurentei nu acoperă această lipsă.

Învederează că un alt aspect care a fost omis a fi analizat de instanța de recurs este cel legat de această evaluare a locuințelor. Menționează că pentru a putea încheia un contract de vânzare-cumpărare este imperios necesar ca elementul „preț" al contractului să fie serios și determinat. Cu alte cuinte, la momentul vânzării trebuie să se cunoască prețul, nu ulterior vânzării să se facă orice evaluare pentru a se stabili care este prețul unui bun deja vândut. Consideră că instanța de recurs, însă, procedând la o favorizare fățișă a recurentei a ignorat și acest aspect, ca și cel legat de inopozabilitatea actelor interne ale recurentei.

Însă cea mai gravă eroare a fost comisă la aprecierea mențiunii „achitat integral cvc 14/2012" de pe chitanța liberatorie. Aici, instanța, în loc să facă aplicarea principiului de drept conform căruia orice mențiune făcută de creditor pe chitanța liberatorie se interpretează în favoarea debitorului, făcând abstracție de aspectele evidente din mențiunea olografă, a trecut la interpretări proprii, când este evidentă semnificația și sensul mențiunii. În opinia contestatorului nu există niciun fel de echivoc în acea mențiune, doar decât în cazul în care se dorește crearea unui astfel echivoc.

Pentru toate aceste considerente, solicităm admiterea contestației astfel cum a fost formulată.

Prin concluziile scrise, intimata . M. solicită respingerea contestației în anulare ca netemeinică și nelegală și menținerea soluției instanței de recurs ca fiind temeinică și legală, pentru considerentele expuse în întâmpinarea depusă în dosar nr._ pentru termenul din data de 03.02.2015 (care a fost conexat la prezentul dosar) și raportat la următoarea stare de fapt:

1. Contestatorul nu și-a îndeplinit obligația principala - cea de plata a prețului contractului de vânzare cumpărare nr.14/13.09.2012, iar acest fapt rezulta atât din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare, cât și din chitanțele depuse la dosar 15._ . Contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat pentru o perioada de 24 de luni, adică Octombrie 2012- septembrie 2014. Perioada de 24 de luni a expirat in septembrie 2014, iar contestatorul nu a achitat nicio rată a locuinței ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare. Pretenția de eliberare a unei chitanțe liberatorii este inadmisibilă, odată ce nu a achitat prețul, a semnat un contract (cu putere de lege între părțile contractante-art.969 VCC/ 1270 NCC) prin care accepta că nu a achitat decât un avans din prețul contractului, rămânând un număr de 24 de rate de achitat. Ulterior, a introdus o acțiune în instanță prin care susține în mod eronat ca a achitat integral prețul contractului de vânzare cumpărare. Contestatorul nu distinge diferența dintre prețul contractului și costurile suplimentare încheierii contractului încercând astfel să inducă în eroare instanța de judecata. Costurile suplimentare nu au făcut parte din prețul contractului de vânzare cumpărare.

2. Astfel, cum intimata a arătat în dosarul de fond, ulterior în recurs, în dosar nr.15._, între părți a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr.14/2012. Prețul contractului de vânzare cumpărare a fost stabilit, prin evaluare, la suma de 5.373 lei, specificat în mod clar la pct.2) din contractul de vânzare cumpărare.

Învederează că partea contestatoare a achitat la sediul instituției intimate suma de 7.311,92 lei după cum urmează: suma de 2000 lei, cu chitanța nr._ din data de 20.08.2012, reprezentând așa cum rezulta din cuprinsul acesteia - avans taxa evaluare; suma de 5.311,92 lei cu chitanța nr._ din data de 13.09.2012, din care suma de 3.299,03 reprezintă, cum rezultă din cuprinsul chitanței și a contractului de vânzare cumpărare (pct.2) alin.2, r.1) avans (locuința) si suma de 2.000 lei reprezentând diferența taxa evaluare.

Precizează că taxa de evaluare, în suma de 3225 lei + tva, nu face parte din prețul contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate, este o taxă stabilită de către membrii organelor de conducere ai societății intimate prin decizia nr.511/29.11.2011, emisă în conformitate cu prevederile Legii 31/1990, privind societățile comerciale cu modificările si completările ulterioare, pe care, de asemenea, instanța de fond a ignorat-o ca și cum ar fi un act care nu produce efecte juridice. Or, . este o societate cu capital de stat care întocmește acte cu titlu gratuit, ci o societate cu capital privat, care funcționează după normele legale în vigoare și nici o reglementare legala nu interzice perceperea de taxe pentru serviciile prestate.

Opozabilitatea față de terți a acestei decizii este realizată prin afișare la sediul . verbal în momentul în care orice client optează pentru cumpărarea locuinței prin societatea intimată, cumpărarea putându-se face și direct de la Municipiul Satu M. reprezentant al Statului R.. Pentru opozabilitatea față de posibilii clienți ai . deciziilor membrilor organelor de conducere, nu este prevăzută de lege o altă modalitate de publicitate a acestor măsuri. Or, raportându-se la obiectul acțiunii introdusă în instanță de către contestator, acesta nu este anularea niciunui act întocmit de intimată și nu se poate pune în discuție validitatea si/sau valabilitatea actelor (în speța Decizia 511/29.11.2011 - fila 42 din dosarul de fond), pe baza căreia și-a formulat susținerile.

Învederează că mențiunea scrisă de mână „ACHITAT INTEGRAL”, pe chitanța nr._ din data de 13.09.2012, este o mențiune făcuta strict pentru evidența societății intimate și se referă la taxa de evaluare nicidecum la prețul contractului de vânzare cumpărare.

În consecință, solicită să se constate că instanța de recurs în mod corect a reținut că partea contestatoare a achitat din prețul contractului de vânzare cumpărare numai un avans în suma de 3.299,03 lei (pct. 2) alin.2 r1 din contractul de vânzare cumpărare cu plata in rate, iar diferența în suma de 2.073,97 lei au convenit, prin semnarea contractului, a fi plătită în 24 de rate lunare cu o dobânda de 6,21%, dobânda totală fiind în sumă de 128,79 lei (pct.2) alin.2 r.3 din contractul de vânzare cumpărare.

Prin urmare, raportat la probele administrate în dosar nr._/296/2012, respectiv la faptul că pe fiecare din cele două chitanțe, este specificat în mod clar ce reprezintă suma totala de 7.311,92 lei achitata de reclamant, la forța obligatorie a unui contract valabil încheiat între părți (art.1270 NCC/969 VCC), rezultă că, contestatorul nu a achitat prețul contractului de vânzare cumpărare, iar cererea sa de eliberare a unei adeverințe care să ateste plata integrala a contractului nr.14/2012 este inadmisibila, iar soluția instanței de recurs este temeinica și legala, fiind rezultatul unor rețineri corecte, impunându-se respingerea contestației în anulare ca nefondată și netemeinică.

Prin concluzii scrise, contestatorul M. Ș. solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, motivat de următoarele:

Prin acțiunea introductivă, contestatorul a solicitat constatarea faptului că prin contractul nr.14/13.09.2012 a cumpărat de la intimată cota de 1/8 din imobilul situat în Satu M., ..45, jud.Satu M., înscris în CF_ ind.Satu M., având nr.cadastral 4839/23/11, căruia în natură îi corespunde un apartament. De asemenea, a solicitat a se constata faptul că prin chitanțele . CSA_/20.08.2012 respectiv chitanța . CSA_/13.09.2012 prețul imobilului a fost integral achitat, că, contractul a fost executat din partea contestatorului și, pe cale de consecință, obligarea intimatei la eliberarea chitanței liberatorii sau adeverința privind plata integrală a locuinței contractate în vederea înscrierii dreptului contestatorului în cartea funciară.

În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat faptul că a închiriat partea de imobil care face obiectul prezentei cauze prin contractul de închiriere nr._/23.04.2012, iar ulterior, dorind achiziționarea acestuia, a demarat demersurile pentru cumpărarea lui. Astfel, după discuțiile avute cu intimata si demararea formalităților pentru achiziționare, a achitat intimatei suma de 2000 lei la data de 20.08.2012 prin chitanța . CSA nr._, apoi, la momentul încheierii contractului nr.14/13.09.2012 a mai achitat suma de 5311,92 lei, prin chitanța SM CSA nr._.

Învederează că în contractul nr.14/13.09-2012 a fost stipulat prețul de 5373 lei pentru acest imobil. Astfel cum rezultă și din chitanțele de plată de mai sus, contestatorul a achitat suma de 7311,92 lei, cu mult peste prețul stipulat în contract, motiv pentru care a solicitat intimatei eliberarea actului care să constate acest aspect, în vederea transcrierii locuinței și încetării contractului nr.14/13.09.2012 ca fiind integral executat.

Prin Sentința Civilă nr.4661/2013, pronunțată de Judecătoria Satu M. la data de 09.07.2013 în dosarul cu nr.de mai sus, instanța de fond a admis acțiunea contestatorului, astfel cum aceasta a fost formulată.

Împotriva acestei soluții arată că intimata . declarat apel, considerând sentința fondului ca fiind nelegală și netemeinică. Apelul a fost recalificat în recurs, iar instanța de control judiciar, admițând recursul, a modificat în întregime sentința criticată, respingând acțiunea contestatorului.

Consideră că soluția pronunțată de instanța de recurs este profund nelegală, putând fi doar rezultatul unei grave erori materiale și de interpretare a textelor de drept material, întrucât la dosarul cauzei există proba indubitabilă a faptului că partea contestatoare și-a îndeplinit întocmai prevederile contractului, în acest sens existând chitanțele emise de chiar intimată, pe care aceasta a menționat expres, clar, indubitabil și fără putință de tăgadă „achitat integral". Ori, a se solicita de la contestator alte sume de bani pentru a i se elibera documentul care atestă plata integrală, suplimentar față de ce a achitat consideră că este nelegal, inadmisibil, șicanator dacă nu chiar cu aspecte de natură penală (șantaj).

Faptul că se încearcă explicitarea sumelor ce i se solicită în plus cu varii motive, cum că ar fi vorba de tarife de evaluare, avansuri și alte asemenea costuri care nu figurează în contract, în opinia contestatorului, nu poate fi de natură a-i fi opozabile, din moment ce aceste costuri apar ca fiind suplimentare la contract și mai ales ulterioare acestuia. La momentul semnării contractului a fost asumat un preț, care a și fost achitat la acea dată, ulterior intimata solicitând sume în plus, găsind varii motive și invocând diverse norme interne care nici nu au fost comunicate contestatorului și nici nu-i sunt opozabile. Mai grav este, în opinia contestatorului, că prin hotărârea contestată s-a legalizat această practică nelegală de a se solicita și obține sume suplimentare față de ceea ce s-a contractat și achitat.

Raportat la invocarea de către intimată a faptului că mențiunea „achitat integral" de pe chitanța care atestă plata prețului contractului ar fi fost efectuată doar pentru evidența internă a acesteia, nu poate fi primită, întrucât dacă s-ar fi dorit doar o atare mențiune s-ar fi efectuat pe orice alt document intern, nu pe însăși chitanța liberatorie, și, de altfel, consideră că este indiferent că mențiunea „achitat integral" este pentru evidența internă sau pentru orice altceva, faptul în sine că se constată de către intimată că s-a „achitat integral" înseamnă că obligațiile asumate de contestator au fost îndeplinite.

Precizează că aceste aspecte au fost ignorate de instanța de recurs, care a avut în vedere o oarecare „Decizie 511/29.11.2011" — act intern al intimatei, care nu poate fi opozabil însă contestatorului, în opinia căruia, eroarea materială provine din ignorarea principiului de drept conform căruia orice mențiune privind plata făcută de creditor pe actul constatator al creanței are efect de liberare de datorie a debitorului. Cu alte cuvinte, mențiunea făcută de creditor pe chitanța constatatoare a achitării debitului conform căreia a fost achitat integral contravaloarea contractului ar fi fost de ajuns să convingă instanța de recurs cu privire la justețea solicitărilor contestatorului, raportat și la principiul de drept mai sus enunțat, cu toate acestea, instanța a considerat că această mențiune este irelevantă, în loc să aplice legea și în loc să facă dreptate, a aplicat nelegea, a făcut nedreptate.

Prin această nedreptate, contestatorul arată că o persoană handicapată și în vârstă, cu venituri extrem de modeste este obligată să achite aproape de două ori suma contractată, pe motivul că intimata inventează tot felul de taxe, tarife, cheltuieli nespecificate în contract, pentru o cotă de 1/8 dintr-un apartament cu 2 camere.

Consideră că a fost profund nedreptățit prin hotărârea instanței de recurs, fiind de părere că la această hotărâre se putea ajunge doar în urma unei grave erori materiale și de apreciere, motiv pentru care solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată.

Analizând contestația în anulare formulată ,tribunalul reține următoarele:

În urma exercitării recursului împotriva hotărârii primei instanțe de către intimata pârâtă . M. prin decizia civilă nr.818/2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. a fost admis recursul acesteia în contradictoriu cu reclamantul M. Ș. și s-a respins acțiunea acestuia din urmă .

Împotriva acestei decizii a promovat prezenta cale extraordinară de atac reclamantul invocând critici de judecată împotriva soluției instanței de recurs prin care a pierdut procesul ,critici care nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 317 -318 C.pr.civ .

Nu se poate reține omisiunea instanței de recurs să cerceteze vreunul din motivele de recurs din perspectiva contestatorului, în condițiile în care calea de atac exercitată a aparținut părții adverse .

Contestația în anulare formulată reprezintă de fapt o cale de atac împotriva unei decizii irevocabile prin care contestatorul a pierdut procesul ,ceea ce este inadmisibil .

Față de cele de mai sus tribunalul va respinge contestația în anulare.

Nu s-a solicitat cheltuieli de judecată de partea adversă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de către contestatorul-reclamant M. Ș., domiciliat în Satu M., ..45, . M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat D. loan P. din Satu M., ., Corp A parter, Birou nr.2, împotriva Deciziei civile nr.818/R/20.11.2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._/296/2012, în contradictoriu cu intimata-pârâtă .>, cu sediul în Satu M., ..13.