Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 78/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. D. S.

Judecător R. G. M.

Grefier M. B.

Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant C. P., dom. în Valea Seacă, nr. 44, jud. S. M., împotriva sentinței civile nr. 33/13.01.2015 pronunțată de Judecătoria S. M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S. M., cu sediul în S. M., .. 38, jud. S. M., având ca obiect ordonanță președințială.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 23.02.2015, când susținerile părților prezente au fost consemnate în acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 33/13.01.2015 pronunțată de Judecătoria S. M. în dosar nr. unic de mai sus, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul C. P., în contradictoriu cu pârâta A. S. M.; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Hotărârea de Consiliu nr. 2/19.05.2014 (fila 45 dosar fond), pârâta A. S. M., a dispus suspendarea dreptului reclamantului de exercitare a vânătorii conform prevederilor din Statut, pentru o perioadă de 6 luni, pentru motivul că, în data de 18.04.2014 s-a sustras controlului pe care l-au desfășurat ing.D. D., în calitate de salariat al A. S. M. și Kornis R., în calitate de gospodar al grupei de vânătoare care gospodărește Fondul Cinegetic 12 Batarci.

Prin adresa nr. 388/22.05.2014 (fila 11 dosar fond) A. a comunicat reclamantului hotărârea de suspendare a dreptului de exercitare a vânătorii.

Împotriva actului nr. 388/22.05.2014, reclamantul, a formulat o cerere de anulare, învederând, printre altele, că la data de 18.04.2014, în jurul orelor 8:00, s-ar fi aflat în vizită la prietenul său C. A., în localitatea Valea Seacă, astfel încât nu se putea afla în același timp și în locul în care este acuzat că s-ar fi sustras controlului.

La dosarul de fond s-a depus precizarea cererii principale, prin care se confirmă că cererea de anulare vizează Hotărârea nr. 2/19.05.2014 de suspendare a exercitării dreptului de a vâna, precum și Hotărârea din data de 14.11.2014 de excludere a reclamantului din asociație.

Potrivit art. 996 alin. (1) C.proc.civ. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, poate să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Analizând cererea formulată de reclamant prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.

Din conținutul normei legale rezultă că ordonanța președințială este admisibilă atunci când sunt îndeplinite condițiile aparenței dreptului, caracterului provizoriu al măsurii, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.

Potrivit art. 5 din Statutul Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi S. M., calitatea de membru se poate obține prin examen sau înscriere și presupune recunoașterea și respectarea Statutului Asociației, dovada calității făcându-se cu carnetul de membru vizat anual.

Calitatea de membru al A. încetează prin renunțare, radiere sau excludere, iar în cazul nerespectării dispozițiilor legale în domeniul cinegetic și al pescuitului sportiv, ale Statutului, ale normelor de comportare și etică, ori în cazul săvârșirii unor fapte care aduc daune asociației, putând fi luate una dintre măsurile prevăzute la art. 11 lit. a.)-c.) din Statut, printre care suspendarea dreptului de exercitare a vânătorii sau pescuitului.

Instanța de fond a analizat elementele probatorii care conferă reclamantului aparența unui drept de natura celui care poate justifica luarea măsurii solicitate de reclamant.

Astfel, s-a reținut că este adevărat că reclamantul deținea calitatea de membru al A. S. M., însă dreptul de a vâna decurgând din această calitate i-a fost suspendat în temeiul constatărilor efectuate de reprezentanți ai asociației, raportat la refuzul reclamantului de a se supune controlului în data de 18.04.2014, ulterior reclamantul fiind exclus din asociație ca urmare a nerespectării obligației de predare a carnetului de membru, corelativă sancțiunii inițial aplicate.

Constatarea faptei de sustragere de la control, precum și aplicarea sancțiunii suspendării dreptului de a exercita vânătoarea îmbracă forma unor înscrisuri întocmite în temeiul dispozițiilor statutare ale asociației.

Temeinicia sau legalitatea acestor acte juridice sancționatoare constituie chestiuni de fond care exced cadrului procesual limitat al ordonanței președințiale.

Instanța de fond a constatat că reclamantul nu a administrat nici o probă în măsură să combată aparența de drept creată prin emiterea actelor de control și a hotărârii de suspendare a dreptului de exercitare a vânătorii, declarația autentică a numitului C. A. nefiind o probă aptă să înlăture prezumția de temeinicie a acestora.

Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că Hotărârea Consiliului A. constituie un act de sancționare născut în puterea unui Statut căruia reclamantul i se supune – în calitatea sa de membru, dobândită prin semnarea aderării la asociație – astfel încât simpla declarație a unei persoane, formulată în condiții care exclud contradictorialitatea, nu poate constitui o probă a cărei putere să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a actului sancționator.

În ceea ce privește excluderea reclamantului din asociație, aceasta se întemeiază pe dispozițiile statutare care, potrivit art. 11 alin. (6) (fila 20 dosar fond), stabilesc că „pe perioada suspendării, carnetul de membru vânător se depune și se păstrează la asociație; în situația refuzului de a depune carnetul de membru, cel în cauză este exclus fără îndeplinirea altor formalități.”

Raportat la aceste argumente, instanța de fond a conchis că reclamantul nu a reușit să facă dovada existenței aparenței de drept în favoarea sa.

Neîndeplinirea uneia dintre condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, face superfluă analiza celorlalte condiții, însă – sumar – instanța de fond s supus analizei și argumentele prezentate de reclamant sub aspectul acestora.

În privința caracterului provizoriu al măsurii, instanța de fond a observat că cererea de ordonanță președințială nu îndeplinește această condiție.

Deși, în aparență, caracterul provizoriu al măsurii ar rezulta din solicitarea repunerii în calitatea de membru, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei S. M., admiterea cererii ar depăși natura unei măsuri provizorii.

Astfel, admiterea cererii pentru repunerea reclamantului în calitatea de vânător și membru al asociației presupune reluarea de către acesta a tuturor drepturilor conferite de această calitate, pentru toată perioada în care urmează să se deruleze judecata în fond a cererii principale.

Termenul provizoriu – cu antonimul definitiv – caracterizează specificul procedurii ordonanței președințiale și se conturează sub două semnificații. Dacă sub aspectul înțelesului de – durată limitată temporar – cererea ar putea fi apreciată ca provizorie, raportat la solicitarea de repunere în calitatea de membru, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, în privința celei de a doua semnificații, potrivit căreia caracterul provizoriu al măsurii se referă la conținutul reversibil al măsurii luate, instanța de fond a constatat că exercitarea drepturilor și obligațiilor decurgând din calitatea de membru al asociației nu presupune reversibilitate.

În aceeași ordine de idei, strâns legată de caracterul vremelnic al măsurii este condiția neprejudecarea fondului.

Hotărârea de sancționare constituie un act unilateral al organizației în cadrul căreia reclamantul a avut calitatea de membru, iar efectele ei se produc din momentul comunicării ei. O suspendare ulterioară a efectelor produse de actul sancționator (prin admiterea cererii de repunere a reclamantului în calitatea de membru al asociației) ar echivala cu o repunere a acestuia în situația anterioară, situație care nu se încadrează în ipotezele reglementate de art. 996 alin. (1) teza ultimă C.proc.civ.

În ceea ce privește existența unor cazuri grabnice, instanța de fond a analizat dacă luarea acestei măsuri este justificată pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere.

Dreptului reclamantului decurgând din calitatea de membru al asociației pârâte îi corespund și obligații corelative, a căror nerespectare a dus la sancționarea acestuia.

Așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor statutului asociației, pierderea calității de membru al asociației nu determină și pierderea calității de vânător, calitate pe care acesta și-o poate exercita prin aderarea la alte forme asociative care să îi permită reclamantului exercitarea acestei activități.

Împrejurarea că reclamantul a plătit cotizația anuală la asociația pârâtă nu a fost dovedită de către acesta, iar pe de altă parte, chiar dacă o astfel de dovadă ar fi fost făcută, împrejurarea în sine nu prezintă relevanță sub aspectul analizat.

Potrivit art. 11 alin. (7) din Statut, sancțiunile se aplică independent de răspunderea penală, administrativă, civilă sau contravențională și nu îl exonerează, în cazul suspendării, pe cel în cauză de plata cotizației și de îndeplinirea altor obligații față de organizație.

De altfel, instanța de fond a reținut că plata cotizației nu poate fi asimilată unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, în eventualitatea redobândirii de către reclamant a calității de membru al asociației, existând posibilitatea valorificării acesteia în condițiile prevăzute de lege și statut.

În temeiul principiului disponibilității părților în procesul civil, instanța de fond nu a acordat cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.

Împotriva Sentinței civile nr. 33/2015, reclamantul C. P., prin avocat, a declarat apel, solicitând în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., admiterea căii de atac promovate, iar pe cale de consecință schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond, prin admiterea cererii de ordonanță președințială, astfel cum a fost formulată.

În motivare, apelantul reclamant arată că hotărârea atacată este netemeinică, în principal, pe următoarele considerente, în opinia sa, cererea de ordonanță președințială întrunind condițiile cumulative prevăzute de art. 996 alin. 1 C.proc.civ.

În mod corect, instanța de fond reține existența a patru condiții de admisibilitate ale unei ordonanțe președințiale.

În acest sens, ca o primă condiție analizată de instanța de fond, cererea pentru emiterea ordonanței președințiale trebuie să aibă o aparență de drept, aparență care trebuie să rezulte din probele aflate la dosar.

Argumentul apelantului în susținerea aparenței de drept, consideră că este mai mult decât întemeiată și derivă din declarația autentică a d-lui C. A., la care apelantul reclamant C. P. s-a aflat în vizită la data efectuării controlului de către organele abilitate din cadrul A. S. M..

În acest sens, declarația autentificată sub nr. 2295/03.06.2014 de către BNP P. P., face dovada că reclamantul la data de 18.04.2014 în jurul orelor 08:00, s-a aflat la domiciliul d-lui C., din localitatea Păulești și nu Valea Seacă, astfel cum a fost reținut de instanța de fond, sens în care, în opinia apelantului, a făcut dovada faptului că susținerile reprezentanților A. sunt nefondate.

De asemenea, apelantul arată că a solicitat ca, în calitate de martor în dosarul de fond, să fie audiată această persoană, dar în cazul în care se consideră a fi necesară, poate administra această probă și în fața instanței de apel, în această procedură.

Totodată, fiind una dintre probele esențiale pe care în opinia sa se va dezbate legalitatea sau nelegelitatea actelor contestate, apelantul a înțeles să se prevaleze de această probă doar pentru dezbaterea fondului cauzei, apreciind că, cele relatate în declarația autentică a d-lui C., fac aparența de drept, condiție esențială pentru admiterea acțiunii.

Apelantul consideră că nu are nici o relevanță motivarea în ceea ce privește excluderea reclamantului din asociație, deoarece, în cazul în care se dorește dezbaterea acestui subiect, trebuie să învedereze că obligația de a depune carnetul de membru îi revenea reclamantului, în cazul în care nu contesta decizia de suspendare, ori în cazul în care se contestă această decizie, așa cum a argumentat, contestația era suspensivă spre executare, aspect ce implicit nu obligă reclamantul pentru predarea carnetului de membru, aspecte prevăzute în art. 11 alin. 2 din Statut.

Trecând mai departe, apelantul arată că instanța de fond a concluzionat această excludere doar în baza susținerilor avocatului pârâtei, fără a exista alte dovezi în acest sens.

Comunicarea din 14.11.2014, înmânată reclamantului, prevede că în baza art. 6 alin. 4 lit. h, s-a dispus excluderea din asociația de vânători a reclamantului. Art. 6 alin. 4 lit. h prevede că, excluderea din asociație operează în cazul în care: „refuză să se legitimeze la cererea personalului cu atribuții legale (...)”, în speță, tocmai pentru aceeași faptă reținută cu ocazia suspendării reclamantului din calitatea de membru al A. S. M..

Apelantul considerăm că aparența de drept poate fi concluzionată chiar și din actele aflate la dosarul de fond, sens în care susținerile instanței de fond sunt netemeinice.

În hotărârea atacată, se analizează condiția provizorie a măsurii, sens în care instanța de fond consideră că admiterea în principiu a cererii de ordonanță ar depăși natura unei măsuri provizorii.

Apelantul consideră că instanța de fond în mod greșit a reținut că cererea sa nu întrunește această condiție, deoarece a solicitat-o tocmai până la soluționarea pe fond a cererii principale, aspect ce i-ar fi conferit reclamantului dreptul de a vâna până la sfârșitul sezonului de vânătoare 2014-2015.

În opinia apelantului, cererea sa are un caracter provizoriu, orientarea instanței de fond fiind una eronată, în ceea ce privește caracterul provizoriu al cererii.

Apelantul menționează că este adevărat că cererea sa, aparent ar prejudicia fondul cauzei, însă, această condiție trebuie corelată cu restul efectelor care le creează actele întocmite de către pârâtă, sens în care învederează că inițial reclamantul a fost doar suspendat din drepturile ce decurg din statului A., ulterior ajungând la expirarea termenului de suspendare, fiind exclus tot în baza aceleași dispoziții statutare.

Drepturile sale ce decurg din calitatea de membru al A. au fost vădit încălcate de reprezentanții pârâtei, iar tocmai efectele care le produc aceste acte sunt ireversibile. Problema privind neprejudicierea fondului s-ar putea ridica în oricare acțiune promovată în baza unei ordonanțe președințiale.

Raportându-se la natura cererii sale prin care a solicitat această măsură până la judecare în fond a cauzei, apelantul consideră că admiterea prezentei cereri nu ar prejudicia fondul cauzei, sens în care și această condiție, în opinia sa este întrunită raportat la cererea introductivă.

Cu privire la condiția privind existența unor cazuri grabnice, sens în care instanța va analiza dacă luarea acestei măsuri este justificată pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, apelantul arată că este evident că prin acțiunile pârâtei, reclamantului i-au fost grav prejudiciate drepturile care i le conferă statutul A. și calitatea de membru al acestei asociații.

Instanța de fond a reținut fără existența unor probe la dosarul cauzei, faptul că, reclamantul apelant nu a respectat dispozițiile statutare care au dus la sancționarea acestuia.

Apelantul consideră că această orientare a instanței de fond este una greșită, la fel și ceea ce privește plata cotizației, deoarece plata cotizației care a avut loc în luna ianuarie, pe care o va dovedi prin chitanța aferentă, îi conferă toate atributele ce reies din calitatea de membru în baza statutului asociației. Aceste drepturi, în mod ipotetic, în cazul în care i se va admite acțiunea de fond, nu-i vor putea fi reparate sub nici o formă reclamantului, evident că acesta a pierdut dreptul de a vâna pe întreg sezonul de vânătoare 2014-2015 în ceea ce privește exercitarea vânătorii pe fondul de vânătoare 12 Batarci.

Tocmai pentru reducerea efectelor nejustificate ale actelor contestate, apelantul menționează că a înaintat această ordonanță președințială, fiind tocmai în situația unui caz grabnic, iar luarea acestei măsuri este justificată pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere.

Raportat la toate aceste considerente, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Prin întâmpinare (filele 24-25), intimata pârâtă A. S. M., prin avocat, solicită respingerea apelului formulat de C. P., ca neîntemeiat; de asemenea, solicită cheltuieli de judecată.

În motivare, în fapt, arată că este adevărat că la data de 19.05.2014, Consiliul A. S. M. a dispus suspendarea dreptului de exercitare a vânătorii pe seama apelantului pentru o durată de 6 luni.

Anterior pronunțării acestei hotărâri, în cadrul ședinței de Consiliu din data de 19.05.2014, apelantul a fost invitat să dea relații cu privire la evenimentul petrecut în data de 18.04.2014.

Apelantul și-a expus punctul de vedere, după care având în vedere cele constatate de persoanele cu atribuții de control din cadrul A. S. M., respectiv directorul și gospodarul grupei de vânătoare Batarci, Consiliul A. S. M. a hotărât sancționarea apelantului.

Apelantul „a uitat” să arate instanței faptul că odată ce a confirmat primirea hotărârii Consiliului A. S. M., ca măsură complementară, acesta avea obligația să predea carnetul de membru vânător la sediul asociației.

Apelantul nu și-a îndeplinit această obligație statutară, lucru ce a atras o altă măsură disciplinară – excluderea din asociație. Prin urmare nu este vorba despre o dublă sancționare, ci despre două sancțiuni distincte ce au derivat din nerespectarea a două dispoziții statutare.

Starea de fapt care a generat aplicarea acestei sancțiuni de către Consiliul A. S. M., constă în aceea că potrivit art. 6 alin. 4 lit. h din Statut, apelantul s-a sustras în fondul cinegetic controlului efectuat de către conducerea A. S. M.. În concret, directorul A. S. M. împreună cu gospodarul grupei Batarci, aflați în control pe fondul de vânătoare Batarci au observat trei persoane, identificate ca fiind apelantul și alți doi colegi de grupă. În momentul în care s-au apropiat de aceste persoane în scopul de a le legitima și de a le cere să-și justifice prezența în fondul de vânătoare, acestea au fugit, lăsând în urma lor doar mașina de teren.

Faptul că aveau asupra lor arma de vânătoare ori că au executat foc cu aceasta nu prezintă relevanță în ceea ce privește abaterea statutară constatată și care constă în simplul fapt al sustragerii de la control.

Verificările legate de un potențial braconaj nu cad în sarcina A. S. M., ci în sarcina IPJ S. M., prin serviciul specializat.

Aserțiunile potrivit cărora sancționarea celor trei membri ai A. S. M. ar reprezenta o răzbunare a conducerii A. S. M., relativ la conduita apelantului din perioada alegerii noului director reprezintă simple fabulații, fără nici un suport probator.

Judecătoria S. M. a respins cererea formulată de către apelant ca fiind neîntemeiată, soluție pe care intimata o apreciază ca fiind legală și temeinică, în mod corect prima instanță apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele specifice unei cereri de ordonanță președințială, respectiv nu a existat o aparență de drept în favoarea apelantului, cererea nu a avut un caracter vremelnic, o eventuală admitere a cererii sale echivalând cu o prejudecare a fondului problemei.

Prima instanță a avut în vedere și faptul că apelantul nu și-a pierdut calitatea de vânător în urma acțiunilor sale nestatutare, ci doar calitatea de membru al A. S. M.. Acest aspect intimata îl consideră extrem de important în soluționarea prezentei cauze, deoarece așa cum arăta și în fața primei instanțe, apelantul avea și are posibilitatea să își satisfacă această pasiune oriunde dorește, mai puțin în cadrul și organizarea asociației intimate. Astfel, dreptul său de a vâna nu este în nici un fel vătămat.

În drept, invocă art. 205 și urm. C.proc.civ., art. 6 alin. 4 lit h și art. 11 alin. 1 lit. b din Statutul A. S. M., art. 996 și urm. C.proc.civ.

Apelul nu este fondat.

În mod corect judecătoria a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale.

Astfel, aparența de drept nu poate fi susținută prin declarația dată în formă autentificată a unei persoane chemate ca martor în procesul în care se dezbate cauza în fond, în caz contrar încălcându-se chiar condiția de neprejudecare a fondului dreptului pretins. Pe de altă parte, așa cum s-a apreciat de către judecătorul de primă instanță, aparența de drept este în favoarea pârâtei care invocă dispoziții statutare, aplicabile reclamantului, în susținerea măsurii dispuse față de acesta.

În ceea ce urgența, relativ la argumentele apelantului, apreciem că nici această condiție nu este îndeplinită cât timp nu s-a adus atingere dreptului de a practica vânătoarea, nu i s-a ridicat permisul de vânător, astfel că reclamantul apelant nu este în situația de a pierde sezonul de vânătoare. Mai mult, chiar expirarea duratei sezonului nu echivalează cu cazul grabnic ce ar justifica păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, obținerea unor foloase materiale nefiind de esența practicării unui „hobby”, iar sezoanele de vânătoare se succed cu periodicitate.

În consecință, în baza art.480 C.proc.civ., instanța va respinge apelul ca nefondat.

În aplicarea art.453 C.proc.civ. se constată că intimata nu a făcut dovada achitării vreunor cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant C. P., CNP_, dom. în Valea Seacă, nr. 44, jud. S. M., împotriva sentinței civile nr. 33/13.01.2015 pronunțată de Judecătoria S. M., în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S. M., cu sediul în S. M., .. 38, jud. S. M., RO_, RNPJ 772/A/1997.

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată la 24 februarie 2015, prin mijlocirea grefei instanței.

Red. G.D. S. – 25.02.2015

Tehnored_NM / 26.02.2015

4 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -C. P., în .. 44, jud. S. M.

-A. S. M., în S. M., .. 38, .. S. M.;

Jud.fond: A. S.