Pretenţii. Decizia nr. 555/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. G. M.

Judecător G. D. S.

Grefier M. B.

Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant S. M. CAREI, cu sediul în Carei, bld. 25 Octombrie, nr. 25, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 659/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă K. N., în reprezentarea minorului K. A., cu dom. în Carei, .. 7A/4, jud. Satu M., având ca obiect pretenții.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 26.10.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de 02.11.2015, ulterior la data de azi.

INSTANȚA

deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 659/14 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Carie în dosar nr. unic de mai sus, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. M. CAREI, prin reprezentanții săi legali, în contradictoriu cu pârâta K. A. - CNP_ prin K. N.- mama minorei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Minora K. A., născut la data de 16.01.2010, a fost internată în cadrul Secției Pediatrie a Spitalului M. Carei, în perioada 13.04._12, în urma unei intoxicații cu soluție chimică (fila 4 dosar fond).

În art. 213 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, actualizată, se prevede în mod expres la alin. 1 lit. a că „beneficiază de asigurare, fără plata contribuției toți copii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenții de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni (…)”.

În acest sens, instanța de fond a constatat că minora beneficiază de asigurare fără plata contribuției și astfel nu datorează cheltuielile de spitalizare pentru perioada internării.

Ca un corolar al celor arătate mai sus, instanța de fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 659/2015 a declarat apel reclamantul S. M. CAREI solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În susținerea apelului arată că a formulat o acțiune prin care urmărea, în contradictoriu cu pârâta-intimată, obligarea acesteia la achitarea sumei de 835 lei, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, precum și a penalităților de întârziere calculate la zi, acordate minorei K. A.. Aceasta a fost adusă la S. M. Carei de mama sa K. N., care prin fapta sa, aceea de a lăsa la îndemâna copilului medicamente, a adus daune sănătății fiicei sale.

Art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/ 2006 - privind reforma în domeniul sănătății cu modificările și completările ulterioare, prevede că: „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medical acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate”.

Art. 313 alin. (2) prevede că „furnizorii de servicii care acordă asistența medical prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuala această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperate cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective”.

În lumina acestor reglementări dispoziția legală de mai sus se interpretează în sensul că ea reprezintă sediul de reglementare al unei acțiuni civile directe și exclusive pe care o are furnizorul de servicii medicale împotriva persoanei vinovate de săvârșirea unui fapt ilicit ce a provocat daune sănătății altei persoane (prin acțiune sau inacțiune), ori de câte ori furnizorul are pretenții legate de cheltuielile de spitalizare, în speță fiind vorba de vinovăția părinților care au lăsat la îndemâna copilului medicamente ce pot periclita sănătatea acestuia.

Motivarea primei instanțe, bazată pe art. 213 alin. 1 lit. a din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, prin care minorii beneficiază de asigurare fără plata contribuției, este aplicabilă în sensul prestării serviciilor medicale minorilor, care fără culpa cuiva, au nevoie de îngrijire medicală, această reglementare necesitând o interpretare în corelare cu art. 313 alin. 1 din aceeași lege.

Totodată prin prezentarea la sediul prestatorului de servicii medicale, a unei persoane ce solicită îngrijire medicală pentru ea sau pentru altă persoană, se prezumă a fi o cerere de acordare a serviciilor medicale, iar în art. 237 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, sunt enumerate serviciile medicale care nu sunt suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, printre care și cele la cerere, lit. j. Legiuitorul nu face distincție între persoanele asigurate și cele neasigurate, între minori sau majori, astfel unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).

Apelantul consideră că textul de lege invocat în cererea de chemare în judecată, - art. 237 alin. (1) lit. i din Legea nr. 95/2006 -, care spune că asistența medicală la cerere nu este suportată din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, este aplicabil în această situație.

Pentru toate aceste considerente, reanalizându-se probele administrate la dosarul cauzei, apelantul solicită admiterea căii de atac promovate, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii formulată în fond împotriva pârâtei-intimate K. N..

În drept, invocă dispozițiile art. 470 C.proc.civ., precum și textele de lege evocate în cererea de apel.

Intimata, legal citată, nu formulează întâmpinare.

Criticile aduse sentinței apelate sunt fondate.

Conform foii de observație clinică generală, minora K. A., născută la 16.01.2010, a fost internată de urgență în perioada 13 aprilie 2012 – 17 aprilie 2012, la secția de pediatrie a Spitalului M. Carei, adusă fiind de mama sa – intimata K. NIKOLETTE. Minora a avut nevoie de tratament de urgență ca urmare a intoxicației accidentale cu soluție Triumf de curățare a aragazului. (foaie de observație clinică fila 4). Pe durata spitalizării i s-au acordat îngrijiri medicale constând în medicație, materiale sanitare, analize de laborator, etc., costul acestora situându-se la valoarea de 835 lei, conform decontului de cheltuieli și notei de plată emise de către apelant. Acesta din urmă, în temeiul dispozițiilor în materie din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în vederea recuperării sumei de bani menționate, a comunicat intimatei înștiințarea nr. 2028/21.03.2014 prin care o informează că trebuie să suporte contravaloarea serviciilor medicale prestate, cuantumul acestora și locul plății. Printr-o „notificare” comunicată apelantului prin intermediul unui cabinet de avocat, intimata arată că nu este de acord cu restituirea sumei de bani întrucât nu o datorează având în vedere că fiica sa care a fost beneficiarul serviciilor medicale fiind minoră, potrivit legislației în vigoare, tratamentul este suportat de către Casa de Asigurări. Prin cererea de chemare în judecată, apelantul solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor menționate invocând ca temei juridic dispozițiile în materie ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Potrivit dispozițiilor art. 213 alin. 1 lit. a) din actul normativ menționat, astfel cum a fost modificat și republicat, Casa de Asigurări de Sănătate suportă costul serviciilor medicale acordate de urgență. De asemenea, potrivit art. 224 alin. 1 lit. a) din același act normativ, toți copiii până la vârsta de 18 ani beneficiază de asigurare fără plata contribuției. Aceste dispoziții legale trebuie coroborate, însă, cu cele ale art. 320 care, în aliniatul 1 dispune că „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.” Iar în aliniatul 2 „Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.”

Art. 320 precitat reglementează un caz particular, special, de răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie a celor care, prin fapta lor ilicită, au determinat cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale, furnizorul de servicii medicale având o acțiune directă pentru repararea prejudiciului astfel cauzat, împotriva persoanei vinovate. Se poate observa că textul citat nu face distincție după cum este vorba de o îngrijire medicală acordată în situații de urgență sau dacă este vorba de un minor. Aceasta nu însemnă că se înlătură gratuitatea reglementată prin art. 213 alin. 1 lit. i) și art. 224 alin. 1 lit. a), ci doar că ori de câte ori a fost necesară prestarea unui serviciu medical la cerere, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite și prejudiciabile, autorul faptei – și nu minorul – trebuie să suporte consecințele păgubitoare ale acesteia, chiar dacă autorul este părintele minorului, cum este cazul în prezenta cauză.

Textele de lege speciale se completează cu cele generale, ale Codului civil, în ceea ce privește condițiile angajării răspunderii, respectiv cu ale art. 1357 NCC potrivit cărora „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.” Pentru a se reține o atare răspundere, rezultă că trebuie îndeplinite, cumulativ, cele patru condiții și anume existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre acestea precum și a culpei autorului.

În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite toate aceste cerințe. Astfel, raportat la prejudiciu, apelantul a probat atât existența acestuia cât și caracterul cert și nereparat, respectiv suma de 835 lei constând în contravaloarea serviciilor medicale prestate. În ceea ce privește fapta ilicită, instanța reține că aceasta constă în aceea că intimata a lăsat la îndemâna copilului o substanță chimică periculoasă, respectiv soluția de curățat aragazul, substanță care a fost ingerată de acesta din urmă și care i-a provocat leziuni și i-a alterat grav starea de sănătate, fiind necesară internarea și acordarea de asistență medicală de urgență. În consecință, cheltuielile ocazionate apelantului sunt în raport de cauzalitate cu fapta intimatei. Instanța apreciază că este îndeplinită și condiția culpei întrucât intimata nu a dat dovadă de prudență și diligență atunci când a depozitat substanța toxică. Potrivit jurisprudenței, este în culpă persoana care nu a dat dovadă de prudența și diligența cu care ar fi lucrat, în acele împrejurări, un om cu o capacitate medie, normală, considerându-se că este imprudent și neglijent cel care, deși cu o capacitate și diligență medie ar fi putut să prevadă urmările negative ale conduitei sale, nu a procedat cu prudență și nu a depus eforturi să prevadă aceste urmări. Din probele administrate în cauză rezultă că minora s-a intoxicat cu soluția de curățat acasă, fiind adusă la urgență de mama sa, intimata din prezenta cauză. Deși, atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin înștiințarea comunicată de către apelant și prin răspunsul la întâmpinare și actele medicale se reține că s-a ingerat o substanță chimică ce a fost lăsată la îndemâna copilului acasă, intimata nu contestă această susținere și nici nu aduce nicio probă în combaterea ei, acceptând situația de fapt reținută. Singura apărare pe care o face în cauză este aceea de a invoca dispozițiile legale potrivit cărora minorii beneficiază de gratuite la acordarea asistenței medicale. Pe de altă parte, instanța mai reține că, în cauză, ar fi îndeplinite și cerințele art. 1372 NCC, intimata fiind în culpă și în ceea ce privește îndeplinirea obligației de supraveghere a minorului, culpă prezumată în temeiul dispoziției legale menționat, ipoteză în care nu s-a făcut dovada că intimata nu a putut împiedica ingerarea de către minoră a medicamentelor.

În consecință, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 320 din Legea nr. 95/2006 și, în consecință, apelul va fi admis ca fondat, cu schimbarea în tot a sentinței apelate, conform dispozitivului.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul civil declarat de apelantul-reclamantaS. M. CAREI, având C.U.I._, cu sediul în Carei, bld. 25 Octombrie, nr. 25, județul Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 659/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtăK. N., cu domiciliul în Carei, .. 7A/4, județul Satu M..

Schimbă în tot sentința în sensul că admite acțiunea în răspundere civilă delictuală și obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 835 lei cu titlu de despăgubiri, precum și dobânda legală aferentă sumei, de la data de 17 aprilie 2012 la zi, actualizate cu indicele de devalorizare a leului până la data plății efective.

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată la 5 noiembrie 2015, prim mijlocirea grefei instanței.

Red. G.D. S.. – 11.11.2015

Tehnored_NM / 12.11.2015

4 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -S. M. CAREI, în Carei, bld. 25 Octombrie, nr. 25, jud. Satu M.

-Ș. V., în Resighea, nr. 21, jud. Satu M.

Jud.fond: C. A. S.