Pretenţii. Decizia nr. 552/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. G. M.

Judecător G. D. S.

Grefier M. B.

Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant S. I., cu dom. ales în Satu M., .. 16, jud. Satu M. împotriva sentinței civile nr. 1554/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. M., cu dom. ales la C.. Av. T. L., în Satu M., .. 3/1, jud. Satu M., C. V., C. D. M., ambii dom. în B., .. 122, jud. Satu M., având ca obiect pretenții.

Prin serviciul de registratură a instanței, la data de la data de 04.11.2015, apelantul a depus concluzii scrise.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 26.10.2015, când susținerile părților prezente au fost consemnate în acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de 02.11.2015, ulterior la data de azi;

INSTANȚA

deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1554/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul S. I. domiciliat în B., ., județul Satu M., reprezentat prin av. Ștefen C. împotriva pârâților C. V. și D. M. și A. M., toți domiciliați în B., .. 122, județul Satu M. și a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți C. V. și D. M., cu domiciliul de mai sus împotriva reclamantului pârât S. I. cu domiciliul de mai sus și în consecință:

S-a constatat nulitatea absolută a actului întitulat convenție–tranzacție pentru preîntâmpinarea unui proces de partaj întocmit între părți de av. Gerenyi I. P. la data de 28.11.2008 .

Reclamantul pârât a fost obligat la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către pârâții reclamanți și 2618 lei către pârâta A. M..

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin actul intitulat convenție și partaj pentru preîntâmpinarea unui proces de partaj, la data de 28.11.2008 reclamantul s-a obligat ca în schimbul sumei de 30.000 euro pe care s-a obligat să-i încaseze în trei rate de la pârâții C. V. ȘI D., A. M., să renunțe la toate drepturile, inclusiv la dreptul de a formula o acțiune cu privire la imobilul înscris în CF 1912 nedef. B. cu nr. cad._ în suprafață de 4316 mp și căruia îi corespunde în natură teren în suprafață de 4116 mp, curți, construcții de 200 mp și casa de locuit cu anexe gospodărești de 210 mp moștenite după defuncții S. M. și S. I.. S-a mai arătat că prețul urma să fie achitat în următoarea modalitate: 1) 10% la data semnării convenției; 2) 25% în termen de 6 luni de la îndeplinirea obligației prevăzute la art. 1; 3) iar în cazul neîndeplinirii condițiilor și termenelor de mai sus se va achita întreaga sumă menționată la art. 2 în maxim de 12 luni.

Prin întâmpinare și cerere reconvențională (fila 105 dosar fond) pârâții C. V. și D. au solicitat respingerea acțiunii promovate ca neîntemeiată și pe calea acțiunii reconvenționale să se constate nulitatea absolută a actului intitulat convenție-tranzacție pentru preîntâmpinarea unui proces de partaj la data de 28.11.2008. În motivare au arătat că imobilul care face obiectul prezentului dosar, cota de 1/2 parte li se cuvine în calitate de moștenitor, deși această cotă nu a făcut obiectul masei succesorale și nici nu a invocat reclamantul niciodată că această cotă îi aparține cu titlu de moștenire. Au mai arătat că au fost induși în eroare de avocat care le-a dat actul gata scris pentru toată suma și banii integral pentru acest imobil au fost achitați în prezența avocaților Gerenyi și pentru care s-au întocmit două chitanțe și s-au predat și animale. De asemenea, au arătat că actului în sine îi lipsește cauza conform art. 948 cod civil și că acest imobil nefăcând obiectul masei succesorale nu a fost niciodată în patrimoniul tatălui său .

Reclamantul audiat la interogator în ședința publică din 11.09.2014 a arătat că nu știe dacă pârâții C. au cumpărat imobilul din B. în anul 2001 și că la data vânzării era o casă de chirpici, curte și grădină, susținând că erau construcții noi. Recunoaște că imobilul era al tatălui său și că nu se afla în patrimoniul acestuia la data decesului și că a dat o împuternicire specială avocatului Gerenyi pentru rezolvarea acestei situații.

Pârâții C. audiați în cauză cu aceeași ocazie, au recunoscut că au semnat o convenție cu reclamantul la data de 28.11.2008 în calitate de debitori, pentru imobilul casă și teren din B., . suma de_ euro și că ei au respectat întocmi clauzele contractului, nefiind vorba de suma de_ euro, avocatul Gerenyi șantajându-i cu închisoarea la data perfectării convenției.

Potrivit extrasului CF_ B. nr top_ provenit prin conversia de pe hârtie a CF 1912 B. și căruia îi corespunde în natură, arabil, curți, construcții și anexe în suprafață de 4316 mp, rezultă că pârâții C. sunt proprietari asupra acestor imobile cu titlu juridic construire în cotă de 1/1 parte - fila 44 din dosar fond.

Pârâta A. M. prin avocatul său prin notele de ședință depuse la 174 din dosar fond, a arătat că S. I. senior le-a vândut pârâților C. V. și D. prin contract autentic de vânzare cumpărare sub nr. 2601/29 iunie 2001 la notar public P. E. cota de 10/16 părți din imobilul din CF 533 B. cu nr. cad 2355, 2356 și că la decesul tatălui său în data de 09.06.2005, acesta nu mai avea nici un bun în patrimoniu. A mai arătat că la data somației emisă de către av. Gerenyi către ea, s-a prezentat la acesta împreună cu pârâții și atunci a observat că există o neregularitate vis a vis de contractul de vânzare cumpărare autentic și că acesta i-a obligat să semneze prezenta convenție. Abia după ce s-a inițiat acest litigiu a aflat de la avocatul său ales că reclamantul S. I. junior a avut intabulată cota de 3/16 părți din imobilul din CF 533 și le-a spus co-pârâților că în masa succesorală după tatăl său S. I. senior cota de 31/16 părți din imobil nu mai există, fiind înstrăinată către co-pârâți.

Din depoziția martorului Ștrenc T. (fila 172) în ședința publică din 6 nov. 2014 instanța de fond a reținut că pârâții C. au cumpărat în anul 2001 imobilul casă mică veche împreună cu anexele gospodărești și care au fost ulterior demolate în anul 2007 și pe locul acestora s-a construit o construcție nouă cu mansardă. A mai arătat că știe că în prezent reclamantul solicită bani de la pârâți pentru cota lui din acest teren, deși acesta a primit de la tatăl său alte case și terenuri pe care le-a înstrăinat. L-a văzut pe pârât în mai multe rânduri că a tăiat porci pe care i-a tranșat și i-a dus avocatului Gerenyi pentru a rezolva și lămuri această tranzacție încheiată între părți.

Martora R. M. A. audiată în ședință publică din 16 aprilie 2015, a arătat că fiind vecină cunoaște familia Șepși și că imobilul din B. de pe . o construcție bătrânească din chirpici și pe care familia C. a dobândit-o prin cumpărare aproximativ în anul 1991 sau mai exact după revoluție pe care au demolat-o și a construit o casă nouă. A mai arătat că familia C. locuiește în acest imobil nou de aproximativ 10 ani și aceștia l-au întreținut pe Șepsi I. circa 7 ani de zile înaintea de a muri, perioadă când s-a aflat și în spital. Fiul lui Șepși I. a primit un loc de casă și alte terenuri de la tatăl său pe care acesta le-a înstrăinat, precum și bani care i-a primit de la C. și pe care i-a cheltuit la scurt timp, având un accident de circulație .

Instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 948 Cod civil incident la data promovării acțiunii, prevăd că condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită. Dispozițiile art. 966 Cod civil prevăd că obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect.

Ori, din probatoriul administrat în cauză, interogatoriul părților, precum și depozițiile pertinente ale martorilor audiați, instanța de fond a reținut că între părți s-a perfectat convenția descrisă mai sus la data de 28 nov. 2008 prin care pârâții reclamanți C. s-au obligat să achite reclamantului S. suma arătată în cuprinsul convenției, în rate, convenție semnată de pârâții la îndemnul și sugestia avocatului reclamantului care i-a amenințat cu fapte penale, fiind în eroare asupra cauzei, crezând că datorează suma de bani acestuia, aspecte pe care instanța de fond le-a apreciat ca nefondate și nedovedite, conform art. 948 pct. 4 și art. 966 Cod civil, convenției în sine lipsindu-i cauza, iar acțiunea promovată pe o cauză falsă sau nelicită nu produce nici un efect deși imobilul care face obiectul litigiului a fost dobândit de pârâți prin cumpărare cu act autentic, astfel cum rezultă din copia extrasului CF_ B. provenit prin din conversia de pe hârtie a CF 1912 B. cu nr. top_ și pe care aceștia s-au construit imobilul casă conform autorizației de construcție nr. 20/2007. Pe de altă parte pârâții au făcut dovada cu certificatul de moștenitor anexat nr. 1001 din 19 aug. 1994 după defuncta S. M. decedată la data de 21.02.1994 cu privire la cotele moștenite de reclamantul S. I. sen., în calitate de soț, S. junior în calitate de fiu, precum și cea moștenită de fiica pârâtă A. M..

Față de acest considerente și textele invocate mai sus ca fiind incidente, instanța de fond a apreciat acțiunea reclamantului ca nefondată și nedovedită și a respins-o și în baza art. 119 C.poc.civ. a admis acțiunea reconvențională ca fondată, constatând nulitatea absolută a actului întitulat convenție–tranzacție pentru preîntâmpinarea unui proces de partaj întocmit între părți de av. Gerenyi I. P. la data de 28.11.2008. În baza art. 274 C.proc.civ. instanța de fond a obligat partea căzută în pretenții să plătească cheltuieli de judecată, în speță reclamantul fiind în culpă procesuală a fost obligat să plătească pârâților reclamanți și pârâtei A. cheltuieli de judecată, conform dispozitivului Sentinței civile nr. 1554/2015.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. I. solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată.

În susținerea apelului arată că înainte de a formula critici asupra soluției date pe fond de către instanța de judecata, dorește să înceapă cu argumente de ordin procedural privind nelegalitatea administrării probelor de către instanța de fond, toate probele solicitate și administrate în favoarea pârâților fiind lovite de nulitate și urmând a fi înlăturate de la dosarul cauzei pentru următoarele considerente:

Prin răspunsul la întâmpinare și întâmpinarea la cererea reconvențională formulată de pârâții C. V. și C. D. M., apelantul arată că a invocat în primul rând decăderea din dreptul de a formula apărări și a propune probe, respectiv din dreptul de a formula pretenții față de reclamantul pârât datorită neformulării în termenul legal a întâmpinării și a cererii reconventionale. Nedepunerea întâmpinării în termenul legal, respectiv prima zi de înfățișare potrivit vechiului cod de procedura (art. 115-118), respectiv în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecata potrivit Noului Cod de procedură civilă, atrage sancțiunea sus-menționată.

Cu privire la cererea reconvențională, apelantul susține că situația este identică având în vedere dispozițiile art. 119 V.Cod de procedură civilă, respectiv art. 209 alin. 4 NCPC.

Apelantul menționează că pârâții au depus întâmpinarea și cererea reconvențională la termenul din 27.02.2014, la al 8-lea termen de judecată, deși aveau termen în cunoștința de la primul termen de judecată, respectiv din data de 22.02.2013. De asemenea, pârâta A. M. nu a formulat apărări în cauză.

Cu privire la cererea reconvențională având ca obiect constatarea nulității absolute a actului intitulat convenție-tranzacție pentru preîntâmpinarea unui proces de partaj încheiat de S. I. prin mandatar Gerenyi I. P. la data de 28._, apelantul arată că a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material, constatarea nulității absolute a unui act juridic cu caracter patrimonial care s-a executat chiar și parțial de către cel care o invocă este supusă prescripției generale de 3 ani de la data la care a luat la cunoștință de existența actului, în mod evident pârâții luând la cunoștință încă din anul 2008 de acest act juridic semnându-l personal.

Apelantul susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, deși făceau inutilă cercetarea fondului acțiunii reconvenționale și în caz de admitere atrăgeau soluția respingerii acțiunii reconvenționale, astfel că reiterează aceleași excepții și le invocă și în fața instanței de apel.

Cu privire la fondul cauzei, apelantul arată, în primul rând, că motivarea instanței de fond este confuză și contradictorie, deoarece instanța a apreciat că susținerile pârâților reclamanți reconvenționali sunt nefondate și nedovedite, dar cu toate acestea respinge acțiunea reclamantului. În continuare nu se înțelege absolut nimic din argumentația instanței de fond în privința constatării nulității absolute a actului intitulat convenție-tranzacție pentru preîntâmpinarea unui proces de partaj încheiat la data de 28.11.2008.

Apelantul susține că din probele administrate în cauza și în special din cele susținute chiar de către pârâții C. rezultă foarte clar că nu sunt incidente dispozițiile art. 948 și art. 966 din Vechiul Cod Civil, respectiv că nu ar exista cauza sau ar exista o cauză ilicită sau falsă. Din contră, apelantul apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 969 și art. 970 din Vechiul Cod civil, respectiv art. 1073 și urm. Cod civil

Convenția-tranzacție pentru preîntâmpinarea unui proces de partaj încheiată la data de 28.11.2008 de către av. Gerenyi I. P. în calitate de mandatar al apelantului reclamant este un act perfect legal, având în vedere procura specială nr. 5444/03.10.2008 încheiată la Biroul Notarilor Publici P..

De asemenea, pârâții au semnat în perfectă cunoștință de cauză, neexistând nici o eroare obstacol sau obligație fără cauză. Tranzacția reprezenta acordul de voință al părților semnatare și rezultă că apelantul în calitate de moștenitor al defuncților S. M. născuta S. și S. I. sen., părinții săi, respectiv părinții pârâtei A. M. și respectiv bunicii pârâtei C. D. M., renunță la orice pretenție în schimbul sumei de 30.000 euro cu privire la imobilul menționat în contract, suma reprezentând 50% din valoarea imobilului.

Convenția-tranzacție nu cuprinde nici o mențiune cu privire la cotele care îi reveneau fiecăruia, iar suma de 30.000 euro a reprezentat rezultatul negocierilor părților având în vedere că în urma decesului mamei sale S. M., născută S. din 1994, apelantul a fost lăsat străin de moștenire, pârâta A. M. (sora sa) declarând că este singura moștenitoare, astfel că, de asemenea în mod nelegal în cursul anului 2001 a vândut acest imobil pârâților C. V. și C. D. M. (fiica și ginerele), respectiv nepoată, încălcând rezerva succesorală a apelantului, motiv pentru care putea ataca în instanță și acest act fraudulos de înstrăinare alături de actele de moștenire obținute fraudulos. În aceeași ordine de idei valoarea imobilului casa construcții, curți și terenuri, la data semnării tranzacției era mult peste 60.000 euro, respectiv în jur de_.000 euro, tocmai de aceea rezultatul negocierilor părților a fost consemnat ca preț al tranzacției 30.000 euro.

Apelantul arată că toate aceste aspecte au fost discutate în cadrul negocierilor purtate în vederea încheierii tranzacției și bineînțeles nu puteau fi trecute în cuprinsul acesteia, fiind însumate sub expresia „renunțăm la orice pretenție" fără să enumere câte acțiuni în justiție și ce pretenții formulează prin acestea.

Susține că pârâții în deplină cunoștință de cauză au semnat tranzacția și chiar au respectat la început angajamentul luat prin aceasta achitând în tranșe o parte din obligații conform chitanțelor de la dosar (în total achitând 10.000 euro). Ulterior au refuzat să achite ratele la termenele și în condițiile pe care și le-au asumat personal, astfel că potrivit pct. III.3 trebuiau să achite întreaga suma de 30.000 euro în termen de 12 luni (acest articol funcționând ca o clauză penală pentru nerespectarea clauzelor contractuale).

În aceste împrejurări, apelantul consideră că apărările și pretențiile pârâților sunt total nefondate și neprocedurale, solicitând a nu fi luate în considerare și admiterea prezentului apel astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.

În drept, invocă prevederile art. 480 C.proc.civ.

Prin întâmpinare, intimații C. V. și C. D. M. solicită respingerea apelului. Cu cheltuieli de judecată.

Intimații învederează că așa cum au dovedit, ei nu au moștenit imobilul casă și teren (și deci nu au cules singuri toată moștenirea cum afirmă apelantul), ci au dobândit proprietatea prin cumpărare în 2001, dată de la care folosesc imobilul numai ei. Apelantul-reclamant ȘEPȘI I. nu a folosit acest imobil. Aserțiunile apelantului privind succesiunea după părinții săi sunt nesincere și contrazise de probele administrate.

Așa cum au arătat și au dovedit cu martorii audiați în cauză, la data cumpărării casa se compunea din două camere din pământ bătut și o cameră în spate din vaioage alternativ cu cărămidă țigănească. Casa a fost în stare avansată de degradare, motiv pentru care intimații au construit prin eforturi proprii, pe etape, casa actuală (din temelii) după care au introdus apă și gaz. Susțin că au fost cumpărători de bună credință, au cumpărat imobilul încheind act autentic în fața notarului și au achitat tot prețul.

Intimații menționează că niciodată în timpul vieții antecesorului reclamantului - Șepși I. sen. -, apelantul reclamant nu a ridicat nici o pretenție și nu au fost discuții după încheierea actului autentic și nici după moartea lui Șepși I. sen., respectiv în 2005. În toamna anului 2008, au fost somați și amenințați de av. Gerenyi I. P. să se prezinte la el și să semneze convenția-tranzacție, pretinzând că apelantul reclamant are cotă de proprietate din imobil cu titlu moștenire. Până la acea dată intimații susțin că nu au avut cunoștință că apelantul are cotă de moștenire, cu atât mai mult cu cât sora sa a afirmat că el a fost escontentat pentru partea de moștenire după mama sa. Discuția s-a purtat cu privire la faptul că, cotă de 1/2parte din imobil a făcut obiectul unei moșteniri după mama sa culese și de reclamant. Din copia certificatului de moștenitor depusă la dosar rezultă că apelantul reclamant a moștenit după mama sa cota de 3/16 parte și deci nu a avut niciodată cota de proprietate de 1/2 parte. Pe de altă parte, intimații arată că au dobândit dreptul de proprietate cu titlu vânzare cumpărare, nu moștenire cum se susține de apelantul reclamant în acțiune și cum este inserat în convenție. La data somării casa actuală era finisată interior și exterior.

Apelantul reclamant nu a avut niciodată cotă de proprietate de 1/2 din imobil cum se susține de către el în acțiune și cum este inserat în convenție. C. lui după mama sa a fost de 3/8 din cota de 1/2 parte. Imobilul nu a intrat în masa succesorală rămasă după tatăl său, deoarece tatăl său a înstrăinat imobilul intimaților în 2001 și deci nu a existat în patrimoniul acestuia la data decesului.

Intimații menționează că av. Gerenyi sen. care a frecventat des casa familiei părinților intimatei pârâte din Satu M. - fiind fost coleg de clasă și prieten cu tatăl vitreg al acesteia -, le-a spus că nu trebuie să meargă să consulte nici un avocat, să aibă încredere că fiul său este corect. Intimații au înțeles că pentru a preîntâmpina un proces cu privire la intabularea dreptului lor de proprietate, cu atât mai mult cu cât construiseră casa actuală și aveau și credit ipotecar, să îi plătească pentru cota lui de moștenire din moștenirea de 1/2 parte culeasă din moștenirea după mama sa. Avocatul le-a dat actul gata scris și i-a pus să semneze fără să se citească, spunând că trebuie să aibă încredere în el și tatăl său. El le-a spus că au de plătit 10.000 de euro pentru numitul ȘEPȘI I. pentru cota moștenită. Intimații au predat suma de 5000 de euro, întrucât le-a făcut chitanță doar pentru 3000 euro i-au cerut să le facă chitanță pentru toți banii. Atunci le-a mai întocmit o chitanță pe ceilalți 2000 euro. Ulterior în 29 mai 2009 au achitat restul. Totodată au mai predat celor doi și 5 porci și păsări.

Ca atare și în situația în care valoarea cotei de 1/2 parte din imobil ar fi de 30.000 euro cum a afirmat av.Gerenyi - dar nu este fiindcă nici întregul imobil teren și casa veche nu valora atât, intimații susțin că au plătit pentru întreaga sa cotă așa cum rezultă din cele două chitanțe și din procesul-verbal din 29 mai 2009 depuse de la dosar (în care scrie că s-a îndeplinit obligația) la care s-au adăugat și animalele predate. Toate aceste aspecte le-au dovedit cu copia somațiilor trimise, cu copia chitanțelor, copia procesului verbal și cu cei doi martori audiați. Martorii au arătat că, casa veche a trebuit demolată fiindcă era foarte veche și casa actuală a fost construită de intimații pârâți, că apelantul reclamant a primit bunuri de valoare însemnată (terenuri și bani) de la părinții săi.

Astfel fiind, intimații pârâți susțin că nu datorează nici o sumă apelantului reclamant și de altfel și suma achitată ca urmare a amenințărilor este peste valoarea ce i s-ar fi cuvenit.

Referitor la cererea reconvențională, intimații susțin că este întemeiată. Învederează că actul convenție-tranzacție din 28 nov.2008 nu s-a încheiat de apelantul reclamant și intimații pârâți, ci de av. Gerenyi în numele lui, ori acesta nu avea mandat valabil, respectiv procură pentru a încheia acest act. Ba mai mult, se vorbește în act că este în discuție o moștenire asupra căreia el ar avea cotă de 1/2parte, ceea ce nu este adevărat, deoarece imobilul nu a făcut parte din masa succesorală rămasă după tatăl său, nefiind în patrimoniul acestuia la data decesului. Actului îi lipsește condiția prevăzută în art. 948 Cod civil, respectiv cauza.

Cauza reprezintă a patra și ultima din condițiile de fond ale actului civil - enumerate expres de art. 948 Cod civil. Același cod în art. 966 adaugă, „obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect."

Cauza trebuie să existe să fie reală, licită și morală (art. 968 Cod civil).

Intimații susțin că au semnat actul fiind în eroare asupra cauzei actului juridic. Ca urmare a amenințării și expunerii avocatului Gerenyi, au semnat crezând - în mod eronat - că datorează sumă de bani reclamantului. În realitate această obligație n-a existat niciodată pentru că nici o parte din imobilul situat în B., .. 122 nu putea face parte din masa succesorală după Șepși I. nefiind în patrimoniul său la data decesului.

Astfel fiind, este clar că eram în prezența unei erori obstacol.

Eroarea obstacol este acea eroare, care prin gravitatea sa împiedică formarea actului juridic. Ea este distructivă de voință deoarece în cazul contractelor face ca voințele individuale ale părților să nici nu se poată întâlni. Sancțiunea ce intervine în cazul unei erori obstacol este nulitatea absolută a actului juridic încheiat.

Este evident că actul denumit „Convenție tranzacție pentru preîntâmpinarea unui proces de partaj" este esențialmente viciat, pentru că reclamantul nu a avut niciodată vreun drept de proprietate asupra unei cote de 1/2parte din imobilul înscris în CF nr. 533 B..

În drept, invocă art. 115 C.proc.civ.

Prin întâmpinare, intimata A. M. solicită respingerea apelului.

În motivare arată că, prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 2601/29 iunie 2001 încheiat de notarul public P. E., tatăl său S. losif senior Ie-a vândut copârâților C. V. și C. D. MIHALA cota lui de proprietate din imobilul înscris în CF nr. 533 B. nr. cad. 2355, 2356 - cota de 10/16 părți.

La data decesului tatălui său S. I. senior - 09.06.2005 - acesta nu mai avea nici un bun imobil în patrimoniul său. El a dispus de bunurile sale în timpul vieții sale, înstrăinându-le.

În contractul autentic de vânzare-cumpărare, în care figurau drept vânzători A. M. și tatăl acesteia S. losif senior, s-a strecurat o eroare determinată, probabil, de identitatea de nume a tatălui său S. losif senior și a fratelui acesteia S. losif junior. Deși fratele intimatei avea și el intabulat un drept de proprietate asupra unei cote de 3/16 părți, așa cum avea și intimata intabulat un drept de proprietate asupra unei cote de 3/16 părți din imobilul înscris în CF nr. 533 B., intimata susține că nu a cunoscut acest fapt.

Intimata susține că nu a cunoscut - la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarial P.-Ressler - faptul că și fratele său are un drept de proprietate asupra unei cote de 3/16 părți din imobil, având convingerea că acel act s-a încheiat în condiții de deplină legalitate.

De asemenea, intimata susține că a știut de la părinți că fratelui său i s-au dat bani pentru ca el să își cumpere o casă în B., că tatăl lor i-a dat două terenuri amplasate în B., iar fratele intimatei Ie-a vândut, însușindu-și banii obținuți din vânzare. Părinții săi i-au spus că, față de el, ei și-au îndeplinit pe deplin obligațiile, gratificându-l din timpul vieții, substanțial. Tatăl intimatei l-a escontentat prin terenurile pe care i Ie-a dat, terenuri pe care el Ie-a vândut.

Intimata arată că doar după moartea tatălui său S. losif senior și doar în momentul în care avocatul Gereny I. P. a somat-o și i-a somat pe copârâți, a aflat că ar exista o neregularitate vis-a-vis de contractul autentic de vânzare-cumpărare. Au fost somați și amenințați că în contra sa și a copârâților se va face plângere penală pentru fals și înșelăciune, fapte pedepsite de legea penală cu închisoare de pânp la 5 ani, respectiv, până la 15 ani.

De asemenea, arată că s-a prezentat împreuna cu copârâții la biroul domnului avocat Gereny I. P., care, pretinzând că apelantul reclamant S. I. junior ar avea un drept de proprietate asupra unei cote de 1/2 parte din imobilul intabulat în CF nr. 533 B., i-a determinat să semneze înscrisul sub semnătură privata denumit „Convenție-Tranzacție pentru preîntâmpinarea unui proces de partaj".

Intimata consideră că s-a profitat de faptul că nici aceasta și nici copârâții nu știu să citească un extras de carte funciară, că nu au cunoștințele juridice minimale care să le permită să înțeleagă semnificația unui act juridic, precum și de faptul că nu au apelat la serviciile unui avocat, încrezându-se în susținerile domnului avocat Gereny Zoitan, prezent și el la discuții alături de domnul avocat Gereny I. P., care a pretins că fratele intimatei ar avea un drept de proprietate asupra unei cote de 1/2 parte din imobil, în calitatea lui de moștenitor al părinților lor. Intimata menționează că a avut o mare încredere în domnul avocat Gereny Z., pentru că se cunoaște cu soțul său din școala generală și s-a comportat față de ei ca și când le-ar fi un bun prieten.)

În ceea ce privește cererea reconvenționala formulată de copârâții C. V. și C. D. M., intimata consideră că aceasta este fondată. Actul denumit „Covenție-Tranzacție pentru preîntâmpinarea unui proces de partaj" este esențialmente viciat, pentru că apelantul reclamant S. I. junior nu a avut niciodată vreun drept de proprietate asupra unei cote de 1/2 parte din imobilul înscris în CF nr. 533 B.. El a avut un drept de proprietate asupra unei cote de 3/16 părți.

De asemenea, consideră că în mod corect instanța de fond a admis cererea reconvențională a copârâților, care au solicitat a se constata nulitatea absolută a convenției încheiate în data de 28.11.2008. Suma de 30.000 euro inserată în art. Il din convenție reprezintă contravaloare unei cote de 1/2 parte din acest imobil. S. I. junior, având o cotă de 3/16 părți din imobil, nu era îndrituit a pretinde contravaloarea unei cote de 1/2 parte din acesta.

Intimata menționează că nici nu a înțeles că ar avea o astfel de pretenție; s-a făcut vorbire doar de suma de 10.000 euro.

Apelul este fondat.

Cu privire la nulitatea probelor administrate la prima instanță și a cererii reconvenționale tribunalul apreciază că nu suntem în prezența unei astfel de sancțiuni. În ceea ce privește probele, propunerea, încuviințarea și administrarea lor după prima zi de înfățișare nu se sancționează cu nulitatea absolută, ci, eventual, instanța poate să decadă pârâtul din acest drept. Cu toate acestea, în temeiul dispozițiilor art. 136 din vechiul cod, aplicabil prezentei cauze, instanța poate încuviința probele dacă nevoia administrării acestora rezultă din dezbateri. În ceea ce privește prezentul litigiu, acesta nu putea fi soluționat decât cu administrarea probelor încuviințate, nevoia lor rezultând din dezbateri.

În ceea ce privește cererea reconvențională, depunerea acesteia după prima zi de înfățișare nu atrage sancțiunea nulității absolute, o atare sancțiune nefiind prevăzută de lege. Poate atrage, însă, judecarea ei separată dar numai dacă cererea principală este în stare de judecată și judecarea împreună ar pricinui întârzierea. În caz contrar, potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 1 C.proc.civ. vechi, cererea reconvențională se judecă odată cu cererea principală. În prezentul litigiu, nu numai că nu s-a pricinuit nicio întârziere dar cele două cereri, dat fiind obiectul lor, nu puteau fi judecate decât împreună pentru a nu se crea posibilitatea pronunțării unor soluții contradictorii.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiunea în constatarea nulității absolute a convenției, aceasta este neîntemeiată întrucât, indiferent dacă actul juridic se referă la plata unei sume de bani ori la un bun, atunci când se solicită constatarea nulității absolute iar motivele invocate sunt dintre acelea care atrag o astfel de consecință juridică, dreptul material la acțiune este imprescriptibil extinctiv, acțiunea putând fi promovată oricând de către cei interesați.

Pe fondul litigiului, criticile aduse sentinței apelate sunt fondate.

La data de 28.11.2008, între apelant, în calitate de creditor pe de o parte și intimați, în calitate de debitori pe de altă parte, a fost încheiată o convenție denumită „tranzacție pentru preîntâmpinarea unui proces de partaj”. Prin această tranzacție debitorii s-au obligat ca, pentru a preîntâmpina „un proces de partaj cu privire la imobilul situat în . c.f. nr. 1912 nedef. nr. cadastral 3336, în suprafață de 4316 mp. căruia în natură îi corespunde arabil în suprafață de 4116 mp, curți construcții de 200 mp. și casă de locuit cu anexe gospodărești de 210 mp toate moștenite după defuncții S. M. născ. S. și S. I. sr. Sunt de acord să plătească suma de 30.000 (treizeci de mii euro) reprezentând 50 % din valoarea imobilului, creditorului S. I.”. În schimbul acestei sume de bani, creditorul s-a obligat să renunțe la toate drepturile asupra imobilului în cauză, inclusiv la orice acțiune în justiție, recunoscându-i ca unici proprietari pe intimații C.. În aceiași convenție s-au stipulat și modalitățile, termenele și condițiile de plată. Această convenție a fost încheiată de către apelant prin mandatar cu procură specială, autentificată de Biroul Notarilor Publici „P.” conform încheierii de autentificare nr. 5444/03.10.2008.

Având în vedere că intimații debitori au achitat doar o parte din suma la care s-au obligat, apelantul creditor solicită obligarea acestora la plată. Pe de altă parte, prin acțiunea reconvențională, intimații au solicitat constatarea nulității absolute a convenției, nulitate determinată de eroarea-obstacol și lipsa cauzei. Prima instanță a admis cererea reconvențională și, pe cale de consecință a respins cererea principală.

Tribunalul apreciază ca fiind greșită soluția primei instanțe întrucât, din probele administrate în cauză, nu rezultă nici eroarea-obstacol și nici lipsa cauzei. Apelantul și intimata A. M. sunt copiii defuncților S. M. și S. I. sen., iar intimații C. sunt fiica și respectiv ginerele intimatei A.. Defuncta S. M. a decedat în anul 1994 și, potrivit certificatului de moștenitor (fila 101 fond) în masa succesorală rămasă după aceasta, a rămas cota de 1/2 din imobilul ce a constituit obiectul tranzacției, moștenitori acceptanți fiind S. I. sen., în cotă de 2/8 în calitate de soț supraviețuitor, apelantul și intimata A., în cotă de 3/8 fiecare, în calitate de descendenți. Ulterior, în anul 2001, întregul imobil este vândut de către S. I. sen. și A. M. intimaților C.. De menționat că, în acest contract, deși deținea o cotă de 3/16 din întregul imobil, apelantul nu a fost parte. Prin întâmpinare, intimata A. recunoaște această împrejurare dar afirmă că a fost în eroare declarând la notarul public că ar fi singura moștenitoare, întrucât nu a știut că și fratele său ar avea o cotă de proprietate, datorită identității de nume între fratele și tatăl său. Această din urmă susținere, însă, nu are nici un suport probator, a fost deschisă procedura succesorală notarială ce implică prezența celor cu vocație succesorală concretă, fiind emis un certificat de moștenitor în care la categoria moștenitorilor acceptanți este menționat și apelantul, cu cota corespunzătoare.

S. I. sen. a decedat la 10.06.2004. După decesul acestuia, apelantul, prin mai multe notificări comunicate prin intermediul Cabinetului de avocat Gereny I. P., i-a invitat pe intimați pentru soluționarea amiabilă a diferendului legat de imobilul din litigiu, inclusiv prin aducerea la cunoștința acestora a consecințelor eventualelor fapte penale ale acestora și care ar fi avut drept consecință excluderea sa de la succesiune. Tranzacția a cărei nulitate se solicită a fi constatată a fost încheiată ca urmare a acestor demersuri.

Intimații susțin că ar fi fost în eroare la data semnării convenției întrucât nu au știut că apelantul nu deține cota de 1/2 din imobil, ci doar 3/16 și că acesta ar fi profitat de neștiința lor în a citi un extras de carte funciară. Această susținere, care nici nu a fost probată, nu poate fi reținută ca fiind eroare-obstacol care să atragă nulitatea absolută întrucât, pentru a fi în prezența unei astfel de erori, distructive de voință, ar trebui ca aceasta să cadă asupra naturii actului juridic ce se încheie (error în negotium) ori asupra identității obiectului (error în corpore). Ori, în cauză, intimații au știut că este vorba de o tranzacție prin care doresc să se soluționeze amiabil diferendul pe care-l aveau cu apelantul (aceasta rezultă și din răspunsul la interogator prin care intimații afirmă că au știut că tranzacția se referă doar la 10.000 euro) și, pe de altă parte, având în vedere că în convenție imobilul și suma de bani sunt foarte detaliat identificate, nu poate fi vorba nici de error în corpore. Eventual, ar putea constitui o eroare viciu de consimțământ care ar atrage nulitatea relativă a tranzacție dar intimații nu au probat existența unei astfel de erori.

Deși se susține că au avut convingerea că actul se referă la suma de 10.000 euro, această susținere nu poate fi reținută întrucât, în înscrisul constatator al acesteia, se precizează expres suma în cifre și litere precum și modalitățile de plată care, însumate, evident au în vedere suma de 30.000 euro. Nu se poate reține nici eroarea asupra calității de moștenitor ori asupra cotei cuvenite deoarece cu minime diligențe, în ipoteza în care ar fi avut incertitudini cel puțin, intimații puteau cunoaște situația exactă. De altfel, într-una din invitațiile la negociere, apelantul face referire la o cotă de 3/8 din casa și terenul în litigiu.

Nu se poate reține nici lipsa cauzei actului juridic astfel cum este motivată de către intimați, aceștia contrazicându-se. Pe de o parte afirmă că apelantul deținea doar cota de 3/16 din imobil și, pe de altă parte, în susținerea lipsei cauzei invocă faptul că acesta nu avea calitatea de moștenitor și nu avea nici un drept asupra imobilului. De asemenea, prin răspunsul la interogator afirmă că au înțeles să semneze tranzacția pentru suma de 10.000 Euro și, pe de altă parte, în susținerea lipsei cauzei afirmă că nu au știut că nu datorează nimic apelantului întrucât imobilul nu putea face parte din masa succesorală după defunctul S. I. senior, acesta înstrăinându-l anterior. Susținerile, însă, nu au relevanță întrucât în tranzacția încheiată se face referire nu numai la moștenirea după acest din urmă defunct, ci și la cea după S. M., după care, așa cum s-a reținut, apelantul a moștenit cota de 3/16 din imobil. Deși martorii audiați la propunerea intimaților declară că apelantul ar fi fost escontentat, aceasta se situează în timp anterior încheierii tranzacției și părțile puteau să o aibă în vedere cu atât mai mult cu cât intimații trebuiau să cunoască această împrejurare având în vedere că au gospodărit împreună cu defunctul S. I. senior.

În susținerea cererii în constatarea nulității absolute intimații mai invocă împrejurarea că vechea casă ce a aparținut antecesorilor a fost demolată și că, la data încheierii convenției, era deja construită o nouă casă, prin efortul propriu. Această susținere nu are relevanță întrucât la data la care au semnat convenția starea de fapt era aceiași cu cea invederată în prezenta cauză iar în înscrisul constatator este identificat imobilul în starea în care s-a găsit la acea dată. Suma de 30.000 Euro apare, de altfel, ca justificată având în vedere că apelantul creditor a înțeles să renunțe la orice drepturi și eventuale litigii cu privire la imobil, aceasta cu atât mai mult cu cât a fost vândut, în întregime, cu nesocotirea cotei de proprietate pe care a dobândit-o, prin moștenire, de la mama sa.

De altfel, toate împrejurările despre care intimații afirmă că nu le-au cunoscut și pe care le invocă în susținerea cererii, cu minime diligențe puteau fi cunoscute și, înainte de a semna un act juridic cu consecințe patrimoniale importante, trebuiau să depună nu numai minime diligențe, ci pe cele ale unui bonus pater familias.

În consecință, în mod greșit prima instanță a reținut eroarea obstacol și lipsa cauzei constatând pe cale de consecință, nulitatea absolută a convenției, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 954 și art. 966 C.civ. vechi sub imperiul cărora a fost încheiat actul juridic.

Menținând convenția, tribunalul apreciază ca fiind întemeiată cererea apelantului de obligare a intimaților la plata sumei datorate conform acesteia, însă numai în parte. Aceasta deoarece, potrivit înscrisurilor doveditoare depuse la dosar, la filele 6-7 și 114-115, intimații au achitat, în total, 10.000 euro. La pct. III alin. 3 din convenție se precizează că în cazul nerespectării condițiilor și termenelor de plată a primelor două tranșe din datorie, intimații vor achita întreaga sumă de la punctul II (30.000 euro). Instanța va reține că obligațiile respective au fost executate de către intimați întocmai, executare ce rezultă din aceleași înscrisuri: la 28.11.2008 a fost achitată suma de 3000 euro, la 05.12.2008 - 2000 euro și la 29.05.2009, conform procesului-verbal încheiat la acea dată, intimații C. „au îndeplinit obligația asumată conform pct. III,2 a convenției.” Chiar dacă în acest înscris nu se face referire la sumă, întrucât se face trimitere la punctul III alin. 2 este evident că este vorba de suma de 5000 euro. Ca atare, intimații mai au de achitat suma de 20.000 euro. Pentru această sumă, în temeiul dispozițiilor art. 969-970 C.civ. vechi va fi admisă cererea apelantului.

Din toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate și ale art. 296 alin. 1 C.proc.civ. vechi, apelul va fi admis conform dispozitivului.

Reținând culpa procesuală a intimaților, în temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., aceștia vor fi obligați să plătească apelantului suma de 6239 lei cheltuieli de judecată din care 2000 lei onorariu de avocat în apel probat cu chitanța depusă la dosar și 4239 lei taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul S. I., cu domiciliul ales în Satu M., .. 16, județul Satu M., în contradictoriu cu intimații A. M., cu domiciliul ales la Cabinet Av. T. L., în Satu M., .. 3/1, județul Satu M., C. V., C. D. M., ambii domiciliați în B., .. 122, județul Satu M., împotriva sentinței civile nr. 1554/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._ și, în consecință:

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului S. I. în contradictoriu cu pârâții A. M., C. V. și C. D. M. în sensul că obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 20.000 Euro, echivalentul în lei la data plății, cu titlu de pretenții.

Respinge acțiunea reconvențională a pârâților.

Obligă intimații să plătească apelantului suma de 6239 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Noiembrie 2015.

Red. R.G.M. – 03.12.2015

Tehnored_NM / 03.12.2015

6 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -S. I., la dom. ales din Satu M., .. 16, jud. Satu M. – la avocat

-A. M., la dom. ales din Satu M., .. 3/1, jud. Satu M.

-C. V., C. D. M., în B., .. 122,

județul Satu M.

Jud.fond: S. M.