Acţiune în constatare. Hotărâre din 11-11-2013, Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 4406/257/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 301
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător C. H.
Grefier M. T.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de către reclamanții S. H. W. și S. M. împotriva sentinței civile nr. 572 din ll.o3.2013 pronunțată de Judecătoria Mediaș, în contradictoriu cu intimații M. Ș. și M. R., având ca obiect - acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședința publică, și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin serviciul registratură al instanței reprezentanta apelanților reclamanți, av. S. I. C., a depus cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă la care a anexat chitanță reprezentând taxă judiciară de 550 lei și timbru judiciar de 5 lei, împuternicire avocațială.
Nefiind alte cereri formulate și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța găsește cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 572/11.03.2013, pronunțată de Judecătoria Mediaș, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții S. H. W. și S. M. în contradictoriu cu pârâții M. Ș. și M. R..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Mediaș la data de 27.11.2012, reclamanții S. W. și S. M. au chemat în judecată pe pârâții M. Ș. și M. R. solicitând instanței următoarele:
- Să se constate că între reclamanți în calitate de cumpărători și pârâți în calitate
de vânzători a intervenit o convenție valabilă de vânzare cumpărare cu privire la imobilul situat în Mediaș .. 164 înscris în CF_ Mediaș top. 5191/10/6/3/II
- Obligarea pârâților a se prezenta la notar în vederea încheierii contractului
autentic de vânzare cumpărare iar în caz de refuz prezenta hotărâre să țină loc de act apt întabulare
- Înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară
- Cheltuieli de judecată în caz de opunere a pârâților
În susținerea cererii s-a arătat că imobilul în litigiu cuprinde două apartamente identificate distinct în CF respectiv apartament nr. 1 înscris în CF_ C1-U2 Mediaș top. 5191/10/6/3/I și . în CF_ C1-U1 Mediaș top. 5191/10/6/3/II.
În anul 1999 apartamentul nr. 1 era proprietatea lui Kartman M. și M. iar apartamentul nr. 2 proprietatea pârâților.
Proprietarii acestor apartamente l-au împuternicit pe numitul Mesaros V. să încheie contractele de vânzare cumpărare pentru cele două apartamente.
Pentru apartamentul nr. 1 mandatarul M. V. a încheiat la BNP A. M. contractul autentic nr. 533/18.06.1999.
Pentru apartamentul proprietatea pârâților contractul autentic nu s-a mai încheiat, deși s-a plătit prețul de_ DM de către reclamanți.
Susțin reclamanții că din anul 2001 se află în posesia imobilului și că pârâții nu s-au prezentat la notar pentru a încheia actul autentic.
În drept sunt invocate prevederile art. 1073, 22,24 din DL 115/1938 art. 47 din LG 7/1996.
La cerere s-au anexat: copie extras carte funciară imobil, procură specială de împuternicire a mandatarului M. V. de către pârâți să vândă imobilul, contract vânzare cumpărare apartament nr. 1, acte stare civilă reclamanți.
Pârâții au fost citați la adresa indicată de reclamanți unde s-a constatat că aceștia nu mai locuiesc și astfel în temeiul art. 95 alin. 2 cpc instanța a dispus efectuarea procedurii de citare prin publicitate.
Analizând actele și probele dosarului, instanța a apreciat neîntemeiată cererea pentru următoarele:
Potrivit extrasului de carte funciară fila 6 dosar, proprietarii imobilului în litigiu, identificat în CF_ C1- U1 Mediaș top. 5191/10/6/3/II sunt pârâții M. Ș. și R..
Susținerile reclamanților în sensul încheierii contractului de vânzare cumpărare cu pârâții pentru acest imobil nu au fost dovedite în cauză.
Astfel pârâții au mandatat pe numitul M. V. prin procura autentică nr. 532/18.06.1999 fila 8 dosar să vândă în numele lor imobilul în litigiu și să îndeplinească orice formalitate pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare.
Reclamanții nu au produs dovada existenței vreunui contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată, cu excepția unui înscris fila 17 dosar prin care mandatarul declară că pârâții ar fi vândut imobilul în litigiu reclamanților în anul 2001 luna martie și că el ar fi predat acestora cheile.
Audiat fiind în cauză, martorul M. V. a declarat că a fost mandatat de către pârâți să vândă apartamentul în litigiu însă nu a dorit să se complice și ulterior ar fi auzit, după ce pârâții i-au cerut să le predea cheile apartamentului că aceștia ar fi vândut apartamentul, însă nu are cunoștințe despre existența vreunui înscris care să confirme vânzarea apartamentului nr. 2.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții solicitând schimbarea ei în tot în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului s-a arătat, în fapt, că instanța de fond nu a apreciat în mod corect probele administrate. S-a dovedit cu înscrisurile atașate că M. V. a fost mandatat de pârâți să vândă cele două apartamente din Mediaș, .. 164. Prețul vânzării ambelor apartamente a fost stabilit la suma de_ DM, care a fost și plătit și s-a procedat și la predarea locuinței. D. fiind faptul că părțile și-au executat cu anticipație clauzele contractuale, apelanții consideră că instanța de fond era îndreptățită să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Vânzarea celor două apartamente a fost condiționată una de cealaltă, motiv pentru care și prețul s-a stabilit în comun pentru ambele imobile și s-a plătit în două tranșe: 5000 DM și 10000DM către S. M. prin virament bancar în Germania în contul lui O. S., ginerele intimaților M..
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282-298 Cod pr. civilă, 1073, 1077 Cod civil, 22 și 24 din D-l 115/1938 și 47 din Legea nr. 7/1996.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi neîntemeiat pentru considerentele ce urmează:
Așa cum a reținut și prima instanță, reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate pentru executarea silită a antecontractului de vânzare-cumpărare și, mai apoi, prestație tabulară. Reclamanții invocă în susținerea acțiunii lor înscrisul de fa fila 17 din dosarul de fond, pe care îl consideră a fi antecontractul de vânzare-cumpărare pentru apartamentul ce face obiectul acțiunii. Redând conținutul acestuia: ” Subsemnatul M. Vasille, domiciliat (..), în calitate de mandatar al numiților M. Ș. și M. R., ambii domiciliați în (..), în baza procurii notariale autentificată sub nr. 532/28.06.1999 de către BNP D. H., prin prezenta adeveresc că mandanții mei au vândut soților S. H. W. și S. M., în martie 2001, imobilul situat administrativ în Mediaș, .. 164B, . cf 11.014 Mediaș nr. top/. 5191/10/6/3/II, drept pentru care la cererea mandanților mei, M. Ș. și M. R. am predat cumpărătorilor cheile imobilului,” arătăm că acesta nu îndeplinește condițiile de validitate pentru a putea fi executat silit. Antecontractul de vânzare-cumpărare este un contract prin care părțile se obligă să încheie în viitor un contract de vânzare-cumpărare. El trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate ale acestui contact, anume: consimțământ valabil exprimat, capacitatea părților, condițiile legate de obiect (lucrul vândut și prețul) și cauza licită.
Antecontractului de vânzare-cumpărare invocat de reclamanți îi lipsește prețul. În plus, declarația mandatarului M. V., dată în fața primei instanțe, nu susține în nici un fel promisiunea de vânzare în forma înscrisului de la fila 17, așa încât în mod corect a reținut prima instanță că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii formulate.
Pentru toate aceste considerente de fapt și în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge apelul și va păstra ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți S. H. W. și S. M. împotriva sentinței civile nr. 572/2013 a Judecătoriei Mediaș, pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi. 11.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. C. D. C. H.
GREFIER,
M. T.
Red. V.C.D./06.01.2014
Tehnored. M.T/09.01.2014
8 ex.
J.F. M. B.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 327/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 212/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
