Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 275/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 275/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 11784/85/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 275/2013
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător C. E. G.
Judecător D. T. L.
Grefier S. E.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare privind pe contestator B. V. A. și pe intimat O. O., intimat T. (fost B.) N., având ca obiect acțiune în declararea simulației împotriva deciziei civile nr. 788 din 4.10.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. P. N. pentru contestatoarea B. V. A., av. R. M. pentru contestatorul T. N. și av. I. D. pentru intimatul O. O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentanții părților arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Se prezintă în instanță dl. T. O. care depune la dosar procură de reprezentare pentru contestatorul B. N..
Tribunalul, nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea și combaterea contestației.
Reprezentantul contestatoarei B. V. A., av. P. N., susține contestația în anulare așa cum a fost formulată, întemeiată pe disp. art. 317 al.1 pct.1 C.p.c., solicitând a se admite, a se anula decizia civilă nr. 788/2012 a Tribunalului Sibiu întrucât nu a fost respectată procedura de citare în acest mod fiind-i părții încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.
Arată că la primul termen de judecată, respectiv 13.09.2012 procedura de citare cu contestatoarea nu a fost îndeplinită legal. Din procesul verbal întocmit de agentul procedural nu rezultă că citația ar fi fost predată contestatoarei, nu este identificată persoana care primește citația, fiind încălcate disp. art. 100 al.1 și 3 C.p.c. La termenul din 27.09.2012, când se formulează cerere de abținere de un membru al completului de judecată, în mod greșit se apreciază că B. V. ar avea termen în cunoștință. Pentru termenul din 13.09.2012 deși s-au formulat anterior recursuri de către părți și întâmpinare de către reclamantul O., acestea nu au fost comunicate intervenientei B., deși există dispoziții imperative în acest sens.
Reprezentantul contestatorului T.(B.) N., av. R. M., arată că achiesează concluziilor puse de reprezentantul contestatoarei B. V. A.. Arată că instanța de recurs a soluționat cauza deși procedura de citare cu contestatorul nu a fost îndeplinită.
Solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, anularea hotărârii pronunțate în recurs și rejudecând cauza, solicită respingerea acțiunii.
Reprezentantul intimatului O. O., av. I. D., cu privire la contestația formulată de B. V. solicită respingerea ca inadmisibilă motivele invocate neincluzându-se în cele prev. de art. 371 al.1 C.p.c. Arată că 60% din critici sunt critici de fond dar acestea azi nu se mai susțin. De asemenea arată că procesul nu s-a judecat în data de 13 septembrie 2012, când contestatoarea B. V. a depus cerere de amânare pentru apărare și chitanță reprezentând taxă de timbru ci ulterior astfel că aceasta nu poate susține că nu avea cunoștință de proces.
Cu privire la contestația formulată de T. N. solicită de asemenea a se respinge criticile acestuia fiind forțate. Se susține că nu s-au făcut comunicările în termen legal dar arată că această susținere nu se încadrează în prev. art. 317 C.p.c. Se arată în contestație că au fost încălcate prev. art. 6 din CEDO fără însă a se avea în vedere că se judecă o contestație nu cauza pe fond.
Solicită respingerea ambelor contestații în anulare.
Cu cheltuieli de judecată în ambele dosar conexate.
TRIBUNALUL
Constată că prin contestația în anulare înregistrată la această instanță sub nr._ contestatoarea B. V. A. a solicitat anularea dec.civ. nr. 788/2011 a Tribunalului Sibiu, în baza art. 317 al.1 pct.1 c.pr.civ. deoarece nu a fost respectată procedura de citare, fiindu-i încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, motiv pentru care solicită rejudecarea recursului. În motivarea contestației arată că nu se poate considera că s-a procedat la comunicarea că ea a recursului și întâmpinării formulate de O. O., pentru termenul din 13.09.2012 procedura cu ea nu a fost legal îndeplinită pentru că nu s-a făcut mențiunea calității în care destinatara B. V. a primit actul, iar la rubrica privind actul de identitate nu este indicat acest act, iar rubrica privind semnătura, nu cuprinde semnătura sa. La acel termen instanța trebuia să dispună citarea ei din nou pentru termenul următor și nu să considere că are termen în cunoștință.
Prin contestația în anulare înregistrată sub nr._ contestatorul T. N. a solicitat anularea aceleiași decizii nr. 788/2012 a Tribunalului Sibiu în baza art. 317 al.1 pct.1 c.rp.civ., rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii intimatului. În motivare se arată că el este plecat de mai multă vreme din România, la instanța de fond a fost citat prin publicitate și nu a fost prezent la nici un termen de judecată. Soția sa a promovat recurs împotriva sentinței Judecătoriei Mediaș, și în numele său, angajând apărător, fără să existe un mandat în acest sens, el neavând cunoștință de acest dosar. La primul termen de judecată din 13.09.2012 a fost trimisă o citație pentru el la adresa din Mediaș la care nu mai locuiește de la momentul divorțului de fosta sa soție, B. V.. Citația a fost returnată instanței, însă aceasta, probabil din eroare, a dat termen în continuare ca și cum ar fi fost prezent. Această eroare procedurală a avut ca și consecință imposibilitatea sa de a-și realiza apărările necesare. Contestatorul invocă apoi motive privind fondul cauzei.
Dosarul nr._ a fost conexat la dos._ .
Analizând decizia atacată prin prisma dispozițiilor legale și a motivelor invocate, instanța constată că contestația în anulare este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cond. prev. de art. 317al.1 pct.1 c.pr.civ.
Astfel, potrivit art. 317 c.pr.civ. pot fi atacate cu contestație în anulare hotărârile irevocabile atunci când procedura de citare nu a fost legal îndeplinită în ziua judecății sau când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu privire la contestația în anulare formulată de contestatorul T. N., reținem că la instanța de fond numita B. V. A. a comunicat instanței că fostul ei soț, B. N., redevenit „T.” prin sentința de divorț, nu mai locuiește în Mediaș, . . plecat în străinătate, fără a putea indica unde anume. În aceste condiții, în mod corect și legal, instanța a dispus citarea acestuia prin afișare la ușa instanței și la ultimul domiciliu cunoscut, potrivit art. 95 al. 2 c.pr.civ. Ulterior, B. V. A. a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului. Pârâtul T. a continuat să fie citat legal pe parcursul procesului prin afișare la ușa instanței, prin publicitate și la ultima adresă de domiciliu. În aceeași modalitate procedurală i s-a comunicat și sentința civilă nr. 403/2012 a Judecătoriei Mediaș.
La instanța de recurs pârâtul T. a fost citat la ultimul domiciliu cunoscut și prin afișare la ușa instanței, atât pentru termenul din 13.09.3012 cât și pentru termenul din 27.09.2012, care a fost și ultimul termen de judecată. codul de procedură civilă român aplicabil la data la care a fost soluționat recursul nu prevede o altă modalitate de citare a părților în situația în care nu li se cunoaște domiciliul. Art. 95 c.pr.civ. prevede că dacă reclamantul învederează instanței că deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a putut afla domiciliul pârâtului, se va dispune citarea prin publicitate, iar aceasta se face afișându-se citația la ușa instanței, și doar dacă președintele tribunalului sau completul de judecată apreciază necesar, se va dispune publicarea citației în Monitorul oficial sau într-un ziar mai răspândit. În speță, dacă intervenienta a arătat că pârâtul nu mai locuiește în Mediaș și, nu numai atât, dar este plecat în străinătate, instanța nu avea altă posibilitate legală de citare decât aceea prin afișare la ușa instanței. Dacă fosta soție nu cunoștea adresa din străinătate, reclamantul, care se află în relații din cele mai proaste cu pârâtul, nu avea cum să cunoască domiciliul din străinătate al acestuia. În consecință, în mod corect a fost citat contestatorul prin publicitate, în modalitatea mai sus arătată, la ambele termene de la instanța de recurs. În aceste condiții, nu are nici o relevanță împrejurarea că contestatorul, așa cum susține, nu a mandatat pe cineva să declare sau nu recurs în numele. Este eronată susținerea contestatorului că instanța de recurs a dat termen în continuare ca și cum ar fi fost prezent, pentru că din actele dosarului rezultă că instanța a dat un nou termen de judecată, pentru care s-a dispus citarea din nou la ultimul domiciliu cunoscut, dar și prin afișare la ușa instanței. Contestatorului nu i s-a acordat termen în cunoștință, conf. art. 153 c.pr.civ., ca și cum ar fi fost prezent la instanță la termenul de judecată din 13.09.2012, ci, așa cum am arătat, a fost citat legal, aș cum prevăd dispozițiile legale arătate mai sus.
În ce privește susținerile referitoare la fondul cauzei, acestea nu pot fi analizate în cadrul contestației în anulare, cale de atac în care se analizează exclusiv dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile de admisibilitate a acesteia.
Față de aceste împrejurări, instanța constată că contestația în anulare formulată de contestatorul T. N. este neîntemeiată.
Cu privire la contestația în anulare formulată de intervenienta B. V. A., reținem că aceasta a fost legal citată la adresa indicată în recurs, a semnat dovada de comunicare a procedurii de citare din 28.05.2012, apoi la 12.09.2012 a depus în scris o cerere de amânare, însemnând că a fost legal citată și avea cunoștință despre proces. Potrivit art.153c.pr.civ. partea căreia i s-a înmânat sub semnătură de primire citația, se consideră că are termen în cunoștință, și nu va mai fi citată pentru termenele următoare. Potrivit art. 100 al.3 c.pr.civ., sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, arătările de la pct. 1,2,4,5,7,8, ori dovada de îndeplinire a procedurii de citare respectă și cuprinde toate aceste arătări. Astfel, în citație este indicată calitatea în care s-a primit actul, aceea de destinatar, respectiv s-a marcat cu un cerc „destinatar” la rubrica „Găsind pe ……” rubrică în care s-a consemnat numele B. A., iar în partea de jos a actului de procedură s-a scris la „calitatea în care a primit actul” aceea de „destinatar”. Faptul că nu s-a consemnat . nr. actului de identitate nu atrage nulitatea actului, conform dispozițiilor invocate mai sus. Cum recurenta a avut termenul în cunoștință, în mod corect nu a mai fost citată pentru termenul următor.
Împrejurarea că nu i s-a comunicat recursul formulat de recurentul O. O. ar atrage nulitatea actului doar dacă s-ar fi dovedit că contestatoarea a suferit o vătămare, potrivit art. 105 al. 2 c.pr.civ., care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Ori, recursul reclamantului O. a fost respins, deci, B. V., în calitate de intimată care nu a primit recursul, nu a suferit prin aceasta nici o vătămare. De asemenea, necomunicarea întâmpinării formulate de intimatul O. nu echivalează cu o lipsă de procedură, iar pe de altă parte, nici această împrejurare nu i-a produs vreo vătămare contestatoarei, câtă vreme hotărârea pronunțată nu a adus nici un element nou față de cele reținute în hotărârea atacată. Trebuie, de asemenea,precizat că recursul formulat de reclamantul O. privea doar plata cheltuielilor de judecată de către pârâtul T., nicidecum nu cuprinde vreo pretenție împotriva intervenientei B. V., deci, cu atât mai mult, nu i s-a adus acesteia vreo vătămare prin necomunicarea acestui recurs.
Față de aceste împrejurări, instanța constată că nu sunt îndeplinite cond art. 317 c.pr.civ. astfel încât cele două contestații în anulare sunt neîntemeiate, motiv pentru care vor fi respinse. Potrivit art. 274 c.pr.civ. contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată dovedite de intimatul O. O. în contestația de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestațiile în anulare formulate de contestatorii B. V. A. și T. N. împotriva deciziei civile nr. 788/2012 a Tribunalului Sibiu.
Obligă pe cei doi contestatori să plătească intimatului O. O. câte 1300 lei fiecare, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.04.2013
Președinte, G. C. | Judecător, C. E. G. | Judecător, D. T. L. |
Grefier, S. E. |
red.D.T.L. 21.05.2013
j.G./L./D.
tehn.S.E. 21.05.2013
2 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 808/2013. Tribunalul SIBIU | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 523/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
