Pretenţii. Sentința nr. 808/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 808/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 11959/85/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 808/2013
Ședința publică de la 21 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Grefier S. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamant B. I., reclamant G. D., reclamant M. N., reclamant P. D., reclamant L. G., reclamant C. V.-M., reclamant A. I., reclamant P. M., reclamant B. L., reclamant D. M., reclamant D. R. C., reclamant D. N. A., reclamant D. N., reclamant M. L., reclamant S. L., reclamant D. P., reclamant G. M., reclamant G. V. și pe pârât M. A. NAȚIONALE, pârât D. A., pârât S. R. PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect pretenții.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 13 iunie 2013 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, alături de încheierea de amânare ulteriore a pronunțării din data de 20 iunie 2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanții B. I., G. D., M. N., P. D., L. G., C. V.-M., A. I., P. M., B. L., D. M., D. R. C., D. N. A., D. N., M. L., S. L., D. P., G. M., G. V., au chemat în judecată pârâții M. A. Naționale, D. A. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata de despăgubiri morale și materiale, în cuantum de 170.000 euro pt. B. I.; 175.000 euro pt. G. D., 165.000 euro pt. M. N., 130.000 euro pt. P. D., 130.000 euro pt. L. G., 185.000 euro pt. C. V.-M., 140.000 euro pt. A. I., 170.000 euro pt. P. M., 130.000 euro pt. B. L., 175.000 euro pt. reclamanții D., 140.000 euro pt. D. N., 175.000 euro pt. M. L., 155.000 euro pt. S. L., 155.000 euro pt. D. P. și 150.000 euro pt. reclamantele G., reprezentând daune morale pentru privare de libertate și pentru încălcarea integrității și sănătății.
În motivarea acțiunii se arată în esență, că reclamanții sunt foști sau actuali angajați ai Ministerului de Interne, care în perioada evenimentelor din decembrie 1989 au fost reținuți în mod abuziv de către cadre militare ai Ministerului A. Naționale, fără nici o bază legală și fără vreun mandat de arestare. De la un moment dat, pârâtul D. A., la acel moment comandantul garnizoanei Sibiu, a început să se manifeste ca un coordonator al unităților militare din Sibiu, a dat ordin acestora să iese în stradă, înarmați cu muniție de exercițiu și de război. Condițiile în care au fost reținuți erau mai grele decât cele din arest, fiind similare cu cele dintr-un lagăr de război, au fost ținuți legați la mâini, răniți, bătuți, fără nici un ajutor medical, au fost în permanență insultați, jigniți, amenințați că în scurt timp vor fi împușcați, erau păziți de militari cu mitraliere, ceea făcea să crească încărcătura nervoasă și frica. Unii dintre reclamanți au fost loviți și au suferit leziuni corporale. Pentru suferințele fizice și psihice îndurate, reclamanții solicită daune morale și materiale din petitul acțiunii, câte 5000 euro pentru fiecare zi de privare de libertate. Reclamanții susțin că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prev. de art. 998 și urm. c.civ., fiind evident că există un prejudiciu rezultat din săvârșirea cu vinovăție a unei fapte ilicite și că există o legătură de cauzalitate între fapta astfel produsă și prejudiciul cauzat.
În drept se invocă disp. art. 998 și urm. C.civ., art. 1000 al.3 c.civ., 274 c.pr.civ.
Pârâtul D. A. a solicitat prin întâmpinare (f.237) respingerea acțiunii, cu motivarea, în esență, că este neîntemeiată și nelegală.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat, de asemenea, prin întâmpinare(f. 278) respingerii acțiunii, invocând mai întâi excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât nu există un raport de prepușenie între acest pârât și pârâții persoane fizice, apoi excepția netimbrării acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Pe de altă parte, în urma evenimentelor petrecute cu peste 20 de ani în urmă, S. R. a acordat măsuri reparatorii victimelor printr-o . de acte normative elaborate în scop reparatoriu, iar reclamanții nu au nici un temei legal să obțină despăgubirile pe care le-au solicitat.
Pârâtul M. A. naționale a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii, invocând pe cale de excepție prescripția dreptului material la acțiune, excepția netimbrării și excepția prescripției dreptului la acțiune. Pe fond se solicită respingerea acțiunii pentru neîndeplinirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale și a celor speciale privind răspunderea comitentului pentru fapta prepusului. În speță, acest pârât este chemat în judecată în calitate de comitent, chemat în judecată să răspundă pentru faptele prepusului său, pârâtul D. A.. Nu sunt îndeplinite în cauză condițiile generale ale răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, nu există fapta prepusului, toți reclamanții arătând că au fost supuși la rele tratamente de militari și civili, și nicidecum de pârâtul D. A..
La termenul de judecată din c1.03.2013 instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de pârâți prin întâmpinările formulate, respingându-le, cu motivarea reținută în încheierea de ședință(f. 343).
În cauză au fost audiați patru martori(f. 383, 416, 457, 510), s-a luat interogatoriul părților, s-u depus ordonanțe de punere în libertate, rezoluția procurorului din 1.03.2010, plângerea formulată împotriva acesteia și soluția pronunțată în această plângere(f. 86 verso, 291-302, 87-236), copiile unor acte emise în acea perioadă de M. A. naționale și de D. A.(f. 332 verso-333), instanța reține următoarele.
În decembrie 1989 de la Sibiu, reclamanții erau lucrători de miliție și securitate, mai puțin reclamantul B. L., care nu avea această calitate, și reclamanții D. și G., care sunt moștenitori ai unor foști lucrători de miliție, D. L.-L., respectiv G. V., decedați la momentul introducerii prezentei acțiuni.
În contextul evenimentelor petrecute la Sibiu în decembrie 1989 reclamanții au ajuns în bazinul de înot al unității militare_ din Sibiu, al cărei comandant era colonelul D. A., pârâtul din cauză.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că într-adevăr, cele peste 500 persoane reținute la bazin nu au beneficiat de condiții normale de cazare și masă. Au stat sub supravegherea militarilor, care aveau armele îndreptate spre ei, aveau voie la singura toaletă existentă doar însoțiți, li s-a dat de mâncare din marmite, cu gamela, s-au odihnit stând pe jos. Li s-a asigurat asistență medicală în limita posibilităților, de către medicul unității militare. Condițiile de igienă erau proaste. Trebuie subliniat că martorii audiați au fost ei înșiși reținuți la bazin și 3 dintre ei sunt reclamanți în alte dosare cu același obiect ca cel de față, astfel că declarațiile lor coincid intereselor reclamanților, având tendința de a fi subiective.
Pe măsură ce au fost anchetați de comisia de anchetă formată și din procurori (f. 50-72), reclamanții au fost eliberați, constatându-se că „nu există probe că ar fi săvârșit infracțiuni împotriva poporului în timpul acțiunilor revoluționare de răsturnare a dictaturii ceaușiste”. Astfel se explică numărul zilelor de privare de libertate diferite de la reclamant la reclamant. Este evident că în acele condiții, reclamanților li s-au produs suferințe fizice și psihice.
Prin rezoluția din 1.03.2010 a Parchetului de pe lângă ÎCCJ – Secția Parchetelor militare s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D. A. pentru participație improprie la infracțiunea de omor deosebit de grav, omor, distrugere calificată, neglijență în serviciu, și încetarea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, deoarece s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Soluția a rămas definitivă prin respingerea plângerii formulate împotriva acesteia, prin sentința nr.17/10.05.2011 a Tribunalului M. Teritorial București(f.291).
Pentru existența răspunderii civile delictuale, în cond. art. 998, 999 c.civ., trebuie să fie întrunite mai multe condiții: să existe un prejudiciu, o faptă ilicită și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și vinovăția celui care a săvârșit-o, prin aceasta înțelegându-se și simpla „neglijență „ sau „imprudență” a celui ce a produs prejudiciul. Trebuie de asemenea, precizat că răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie are un caracter strict personal.
În cauză singurul lucru dovedit este faptul că reclamanții au suferit fizic și psihic ca urmare a tratamentului la care au fost supuși în cadrul U.M._.
În ce privește fapta ilicită, din probele administrate în cauză nu rezultă ca pârâtul D. A. să fi săvârșit o astfel de faptă.
Fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. Sub acest aspect reținem că nimeni nu l-a văzut pe pârât agresând vreuna din persoanele reținute, nici fizic și nici verbal. Împrejurarea că o singură dată a fost prezent la bazin și pe un ton ferm le-a spus persoanelor reținute că dacă mișcă vor fi împușcați, nu constituie o faptă ilicită, în condițiile în care lucrătorii de miliție refugiați în unitatea militară erau percepuți de revoluționari ca exponenți ai organelor de represiune. Martori audiați în cauza penală din rândul manifestanților, au arătat că au fost atacați de lucrători de miliție(f. 95-97).
De altfel, în ancheta penală s-a reținut că exista o stare de confuzie generală, că se trăgeau focuri de armă și nu s-au descoperit nici până în prezent cine a tras, apoi înșiși reclamanții arată la interogatoriu că exista o ură a revoluționarilor împotriva cadrelor de miliție și securitate, motiv pentru care au fost nevoiți să se retragă la unitatea militară.
Din declarația dată în dosarul penal de martorul S. a rezultat că acesta a fost însărcinat să organizeze paza persoanelor reținute la bazin(f. 195)
Din cercetări a rezultat că în rândul militarilor și nu numai, s-a creat o puternică tensiune psihică generată de zvonurile care se refereau la acțiunile „elementelor teroriste” (f. 297, 298 verso), ceea ce explică declarația unuia dintre martorii audiați în cauză, că persoanele reținute la bazin erau considerate „teroriști”. De asemenea, în sentința nr. 17/2011 s-a reținut că rezoluția de scoatere de sub urmărire penală este temeinic motivată în fapt și în drept, pe baza unui probatoriu amplu și corect documentat, ori în rezoluție s-a reținut că colonelul D. A. nu a ordonat militarilor din subordine să facă uz de armă împotriva cadrelor de miliție și securitate.
Situația concretă la momentul evenimentelor din decembrie 1989 poate fi asimilată cu o stare de necesitate, ceea ce înlătură răspunderea civilă delictuală.
Însă așa cum am reținut, nu există o faptă ilicită proprie a pârâtului D. A., în sensul celor pretinse de reclamanți. De altfel, în acțiune reclamanții nu indică concret în ce a constat fapta ilicită a acestui pârât, ci atât în acțiune, cât și în răspunsurile la interogatoriu îl consideră pe acesta generic vinovat pentru suferințele lor, pentru simplul motiv că îndeplinea funcția de comandant al garnizoanei Sibiu. Unul dintre martorii audiați, P. G., care îndeplinea funcția de locțiitor al comandantului miliției județene Sibiu, a arătat că pârâtul D. a spus că are împuternicire de la Guvern să se tragă în cazul în care ar fi mișcat vreunul din prizonieri.
Nu există nici o dovadă că pârâtul D. ar fi acționat în acest fel din proprie inițiativă, iar măsurile luate de acesta se încadrau, în condițiile date, în apărarea intereselor întregului popor și nu al unui grup restrâns de persoane.
De asemenea, nu există nici o dovadă că pârâtul a ordonat ca persoanele reținute în unitatea militară să fie tratate inuman, iar în condițiile speciale determinate de evenimentele din decembrie 1989, faptul că nu au fost cazați și hrăniți normal, nu i se poate imputa acestui pârât și nici celorlalți pârâți în cauză. Pe de altă parte, U.M._ este o unitate militară, nu o unitate de cazare pentru persoane, nefiind dotată cu toate cele necesare în acest scop.
Din cele reținute mai sus rezultă că în sarcina pârâtului D. A. nu poate fi reținută nici o culpă pentru suferințele suportate de reclamanți, astfel nici elementul vinovăției din componența răspunderii civile delictuale nu este îndeplinit.
Neexistând faptă ilicită și nici vinovăție, nu există nici raport de cauzalitate între presupusa faptă și prejudiciu.
În consecință acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâtului D. A. este neîntemeiată.
În ce privește răspunderea civilă a pârâtului M. A. Naționale, în calitate de comitent, pentru fapta prepusului său, pârâtul D. A., fost cadru militar, în condițiile art. 1000 al.3 c.civ., aceasta presupune existența răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a prepusului, ori așa cum am arătat, nu există o astfel de răspundere civilă delictuală în sarcina pârâtului D. A.. Ca urmare, acțiunea civilă formulată de reclamanți este neîntemeiată și în contradictoriu cu pârâtul M. A. Naționale.
Raportat la pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, constatăm că nu se poate antrena o răspundere obiectivă a statului pentru prejudiciul suferit de reclamanți. Răspunderea obiectivă are ca temei ideea de garanție, ori împrejurările concrete de la momentul producerii prejudiciului nu sunt de natură a atrage o astfel de răspundere în sarcina statului.
Față de aceste împrejurări instanța constată că acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții chemați în judecată este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții:
- B. I., dom. în T., . jud. Sibiu;
- G. D., dom. în Sibiu, . jud. Sibiu;
- M. N., dom. în Sibiu, . .> - P. D., dom. în Sibiu, ..32;
- L. G., dom. în . jud. Sibiu
- C. V.-M., dom. în Sibiu, str. .. 14A .> - A. I., dom. în Sibiu, . .> - P. M., dom. în Sibiu, . .> - B. L., dom. în Sibiu, .;
- D. M., D. R. C., D. N. A., toți domiciliați în Sibiu, .;
- D. N., dom. în Șelimbăr, . .> - M. L., dom. în ., .. A.;
- S. L., dom. în Sibiu, ..10 .;
- D. P., dom. în Sibiu, . .;
- G. M., G. V., dom. în Sibiu, .;
În contradictoriu cu pârâții M. A. Naționale, cu sediu în București, . sector 5 cod poștal_, D. A., dom. în Sibiu, .; Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, cod. Poștal_.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.06.2013.
Președinte
D. T. L.
Grefier
S. E.
red.D.T.L.22.07.2013
tehn.S.E.22.07.2013
23 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 240/2013. Tribunalul SIBIU | Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 275/2013.... → |
|---|
