Uzucapiune. Decizia nr. 490/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 490/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 761/787/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 490/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. G.
Judecător D. T. L.
Judecător G. C.
Grefier S. E.
Pe rol fiind judecarea recursului civil privind pe recurent S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și pe intimat P. I., intimat C. I., intimat C. I., intimat C. E., intimat ., având ca obiect succesiune împotriva sentinței civile nr. 57 din 4.02.2013 pronunțată de Judecătoria Avrig.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. C. F. pentru intimatul reclamant P. I., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantul intimatului reclamant depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Arată că în mod corect prima instanță a reținut faptul că părinții reclamantului au folosit imobilele în litigiu de peste 60 ani, posesia fiind ulterior preluată de reclamant. Posesia reclamantului a întrunit toate condițiile necesare pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. De asemenea arată că de la data întabulării dreptului de proprietate al proprietarilor tabulari în CF și până la data promovării acțiunii au trecut mai mult de 100 ani.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 57/2013 a Judecătoriei Avrig s-a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu; s-a admi acțiunea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu în contradictoriu cu pârâtul reconvențional P. I., s-a constatat că după defuncții C. I., CAMPIAN I. și C. E., născ. Cârpătorea, succesiunea este vacantă, aceasta revenind în integralitate pârâtului S. R.; s-a constatat că din masa succesorală rămasă după defunctul C. I. face parte și imobilul înscris în CF_ Boița (provenit prin conversia pe hârtie a CF 59 Boița), nr. top. 4314, în suprafață de 1346 mp.; s-a constatat că din masa succesorală rămasă după defunctul CAMPIAN I. face parte și imobilul înscris în CF_ Boița (provenit prin conversia pe hârtie a CF 2063 Boița), nr. top. 4307, în suprafață de 1602 mp.; s-a constatat că din masa succesorală rămasă după defuncta C. E., născ. Cârpătorea face parte și imobilul înscris în CF_ Boița (provenit prin conversia pe hârtie a CF 655 Boița), nr. top. 813/2, în suprafață de 540 mp.; s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al Statului R. în cartea funciară, cu titlu de moștenire vacantă; s-a constatat că reclamantul P. I. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF_ Boița (provenit prin conversia pe hârtie a CF 59 Boița), nr. top. 4314, în suprafață de 1346 mp, CF_ Boița (provenit prin conversia pe hârtie a CF 2063 Boița), nr. top. 4307, în suprafață de 1602 mp și CF_ Boița (provenit prin conversia pe hârtie a CF 655 Boița), nr. top. 813/2, în suprafață de 540 mp, în valoare totală de 1.400 lei, prin efectul uzucapiunii; s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilelor înscrise CF_ Boița (provenit prin conversia pe hârtie a CF 59 Boița), nr. top. 4314, în suprafață de 1346 mp, CF_ Boița (provenit prin conversia pe hârtie a CF 2063 Boița), nr. top. 4307, în suprafață de 1602 mp și CF_ Boița (provenit prin conversia pe hârtie a CF 655 Boița), nr. top. 813/2, în suprafață de 540 mp, cu titlu de uzucapiune; s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta ., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că întrucât Decretul Lege nr. 115/1938 a intrat în vigoare numai în 12 iulie 1947, față de succesiunea în timp a legilor din materia uzucapiunii rezultă că pentru uzucapiunile începute înainte de . actului normativ amintit, acestea își vor produce efectele în baza dispozițiilor Codului civil. În acest sens, s-a pronunțat și ÎCCJ a României prin decizia nr. 86/2007 pronunțată în interesul legii, potrivit cu care, în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938.
Potrivit art. 1847 C.civ., pentru a fi utilă dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, posesia exercitată trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Posesia reclamantului și a antecesorilor săi întrunește toate aceste calități, după cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, acesta folosind imobilul netulburat, cunoscut ca adevărat proprietar, continuu din anul 1960 iar anterior, posesia a fost exercitată de către antecesorii săi.
Așadar, s-a împlinit termenul de 30 ani prevăzut de art. 1890 C.civ. pentru uzucapiunea lungă, iar reclamantul P. I. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor. Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, în prezent, prevederile Codului civil cu privire la uzucapiune au devenit aplicabile în întreaga țară în măsura în care prescripția achizitivă s-a împlinit sau își urmează cursul după data de 24 iunie 1996, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 7/1996
În temeiul art.111 C.pr.civ. raportat la art. 1890 C.civ., s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului identificat cu ocazia expertizei prin constatarea efectelor uzucapiunii intervenite în persoana reclamanților.
Trăsătura principală a uzucapiunii este retroactivitatea, efectele acesteia coborând în timp de la data împlinirii cursului prescripției până la data începerii posesiei. Astfel, relevant pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate nu este data împlinirii cursului prescripției achizitive, nici data promovării acțiunii în constatarea acestui drept, ci data începerii posesiei.
Având în vedere că efectele retroactive ale uzucapiunii coboară în timp până la data începerii posesiei, în raporturile cu terții, regula este că drepturile constituite de posesor în cursul uzucapiunii se vor consolida retroactiv, chiar din ziua constituirii lor, iar drepturile constituite de proprietar în favoarea terților, în aceleași condiții, sunt inopozabile posesorului uzucapant.
Efectul principal al uzucapiunii este dobândirea de către posesor a dreptului de proprietate asupra imobilului uzucapat, dublat și de un efect extinctiv, al stingerii drepturilor adevăratului proprietar asupra imobilului.
În consecință, în baza art. 20 din legea nr. 7/1996, instanța a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară asupra celor trei imobile în litigiu.
Pentru aceste motive, instanța a admis acțiunea formulată și precizată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul S. R., respingând pentru considerentele menționate acțiunea față de pârâta ..
A admis și acțiunea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional S. R..
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin mandatar DGFP a jud. Sibiu, care a solicitat modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamanților, cu motivarea că se impunea constatarea faptului că S. R. este proprietarul imobilelor în litigiu și ca urmare a constatării vacanței succesorale se impunea și întabularea în CF a dreptului de proprietate al Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice. Se invocă disp. art. 477 c.civ., 652 și urm. C.civ., recurentul face teoria succesiunii vacante, concluzionând că din analiza dispozițiilor legale în materie rezultă că amestecarea dreptului prescripției cu dreptul uzucapiunii de către legiuitor nu poate fi un argument pentru eliminarea disp. art. 480 și 1882 c.civ. Sentința mai este criticată și pentru faptul că, în opinia recurentului, a realizat o îmbogățire fără just temei și o pagubă pentru S. R.. Anterior consacrării legale a proprietății private a statului bunurile aparținând acestuia sau unităților administrativ-teritoriale nu puteau fi dobândite prin uzucapiune. Imobilul în litigiu intră în proprietatea privată a statului și nu poate fi valorificat decât în cond. OG 14/2007.
Recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Este adevărat că prevederile art. 477 C. civ sunt în sensul că toate averile vacante aparțin domeniului public, după cum, la fel de adevărat este că bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, ceea ce, raportat la speță, ar însemna printre altele, că un astfel de bun nu ar putea fi dobândit prin uzucapiune.
Recurentul omite însă, cu bună-știință, să arate că dispozițiile art. 25 din legea nr. 213/1998, prevăd în art. 25 că „În acceptiunea prezentei legi, prin sintagma domeniu public, cuprinsa in art. 477 din Codul civil, se intelege domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, dupa caz”.
Concluzia pe care o induce, indubitabil art. 25 susmenționat, raportat la art. 477 C. civ., este că la momentul actual, moștenirile vacante fac parte din domeniul privat al statului( cu excepția terenurilor intravilane prevăzute de art 26 din Legea nr. 18/1991, neaplicabil în speță). Ca urmare, imobilului în litigiu nu i se aplică regimul juridic ce guvernează proprietatea publică, cum susține recurentul și putea fi dobândit prin uzucapiune.
Toate celelalte argumente invocate de recurent în motivarea recursului, cu referire la calitatea de succesor a statului, unde se găsește uzucapiunea în codul civil și celelalte, sunt considerații pur teoretice, care nu au nici o aplicabilitate în cauză. Nu sunt aplicabile nici disp. OUG 14/2007, câtă vreme terenurile în litigiu nu au intrat rămas în patrimoniul statului, fiind îndeplinite, de către reclamanți, condițiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune. S., nefiind coproprietar cu reclamanții, nici nu era îndreptățit să primească vreo sultă, cum greșit susține recurentul și nici nu există vreo îmbogățire fără justă cauză a reclamanților, nefiind îndeplinite cond. art. 992 c.civ. pentru aceasta.
Față de aceste împrejurări, instanța constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, potrivit art. 312 c.pr.civ. va respinge recursul și o va menține. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor publice împotriva sent. civ. nr. 57/2013 a Judecătoriei Avrig, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.10. 2013.
Președinte, C. E. G. | Judecător, D. T. L. | Judecător, G. C. |
Grefier,
S. E.
red.D.T.L.28.10.2013
j.f.M.N.B.
tehn.S.E.28.10.2013
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 345/2013. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Sentința nr. 1538/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
