Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 619/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 619/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 2281/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 619/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. T.
Judecător V. C. D.
Judecător M. B.
Grefier L. A.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea S. F. V. împotriva Deciziei civile nr. 86/7.II.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarea S. F. V., asistată de av. B. E. și reprezentanta intimatei, d-na av. I. I.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- La data de 15.11.2013 intimata a depus la dosar întâmpinare;
- Contestatoarea nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, după care;
Reprezentanta contestatoarei depune la dosar chitanța nr._ din 21.11.2013 pentru suma de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei reprezentând taxele judiciare de timbru și chitanța nr._ din 20.11.2013 pentru suma de 700 lei reprezentând onorariu avocațial. De asemenea depune la dosar dovada datei la care recurenta a luat cunoștință de hotărârea pronunțată în recurs.
Instanța procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării către reprezentanta recurentei.
Reprezentanta contestatoarei arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării.
Reprezentanta intimatei depune la dosar chitanța nr. 54 din 21.11.2013 pentru suma de 800 lei reprezentând onorariu avocațial.
La întrebarea instanței reprezentantele părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe excepția de tardivitate invocată prin întâmpinare și pe fond în dezbateri.
Reprezentanta contestatoarei învederează instanței faptul că se poate formula contestație în anulare în termen de 15 zile de la data la care partea a luat cunoștință de hotărâre și în mod greșit intimata apreciază că aceasta e data pronunțării.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției de tardivitate. Arată că data pronunțării deciziei este 7.02.2013, astfel că la această dată contestatoarea a luat cunoștință de soluție având în vedere faptul că hotărârile irevocabile nu se comunică.
Reprezentanta contestatoarei arată că, pe fond, solicită admiterea contestației, anularea în parte a deciziei atacate și pe cale de consecință să se dispună reluarea judecării cauzei cu privire la recursul formulat de contestatoare. Se arată că din fila 386 aflată la dosarul instanței de fond rezultă că hotărârea a fost comunicată la data de 19.06.2012, așa încât în mod greșit instanța de recurs a respins ca tardiv recursul formulat de contestatoare.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea contestației cu cheltuieli de judecată. Arată că instanța de control judiciar nu poate fi acuzată de lipsa de diligență din partea recurentei. În ceea ce privește cheltuielile de judecată arată că se solicită plata unei sume de 10.000 Euro datorită faptului că contestatoarea trăiește în Germania. De asemenea arată că recurenta avea avocat ales astfel că nu se justifica deplasarea acesteia la termenele de judecată acordate, aceasta s-a prezentat la termenele de judecată deoarece avea și alte probleme.
Arată că în mod corect au fost apreciate și cheltuielile de judecată.
Reprezentanta contestatoarei arată că în fața instanței de recurs au solicitat efectuarea unei adrese la poștă pentru a comunica data la care hotărârea a fost comunicată contestatoarei dar această probă a fost respinsă.
Solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Prin contestația în anulare formulată de contestatoarea S. F. V. împotriva deciziei civile nr. 86/07.02.2013 a Tribunalului Sibiu pronunțată în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata Ș. T. s-a solicitat anularea în parte a deciziei atacate și reluarea judecării recursului formulat de contestatoare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că în mod greșit s-a admis excepția tardivității recursului și s-a respins în consecință recursul ca tardiv declarat, datorită unei greșeli materiale din partea instanței care a omis să verifice data certă a comunicării sentinței la reședința sa din Germania, motiv de contestație în anulare prev. de art. 318 Cod procedură civilă.
Precizează că din recomandata cu nr. RN95163363RO din 19.06.2012 cu care i-a fost expediată sentința civilă nr. 3789/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul menționat, nu reiese în mod clar (nu este lizibilă ștampila poștei) data la care a ajuns în Germania și i-a fost comunicată. Deși a solicitat instanței de recurs să trimită o adresă Oficiului Poștal nr. 1 Sibiu pentru a comunica data de comunicare a hotărârii conform borderoului său, cererea a fost respinsă și în mod greșit s-a considerat data de 19.06.2012 ca data comunicării hotărârii. Arată că data certă a comunicării hotărârii atacate cu recurs este 27.06.2012 pe care o dovedește cu adresa emisă de poșta germană la 11.02.2013 tradusă în limba română și legalizată. Așa fiind contestația se impune a fi admisă de principiu cu consecința reluării judecării recursului în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice și obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în proces.
Anexează răspunsul primit de la poșta germană.
Prin întâmpinare intimata Ș. T. invoca excepția tardivității contestației în anulare și solicită respingerea în consecință a acesteia, cu cheltuieli de judecată, pe considerentul că decizia contestată a fost pronunțată la data de 07.02.2013, dată la care contestatoarea a luat cunoștință de ea, întrucât hotărârile din recurs nu se comunică prin poștă și a avut apărare calificată, iar în speță termenul de contestație este de 15 zile conform art. 319 alin. 2 Cod procedură civilă.
În ce privește motivul contestației în anulare invocat susține că contestatoarea trebuia să facă dovada datei comunicării sentinței atacate cu recurs, așa încât nu poate fi învinuită instanța de greșeală materială.
Cu referire la rejudecarea recursului solicită a se avea în vedere că în mod corect instanța de fond a stabilit cota parte ce-i revenea din costul lucrărilor de redimensionare a instalației de gaz comună exterioară, iar cheltuielile de judecată pretinse pentru deplasare sunt nejustificate, având avocat care a reprezentat-o în proces și a venit în țară motivat de alte interese personale.
Analizând mai întâi excepția tardivității contestației în anulare invocată de intimată, Tribunalul constată că decizia civilă nr. 86/07.02.2013 nu a fost comunicată contestatoarei așa încât este în termenul legal de 15 zile prev. de art. 319 al. 2 Cod procedură civilă pentru formularea contestației, drept pentru care excepția va fi respinsă ca nefondată.
Verificând contestația în anulare se reține ca întemeiat motivul prev. de art. 318 teza I Cod procedură civilă constând în greșeala materială a instanței de recurs care a pronunțat decizia atacată, dat fiind că a luat în considerare la calculul termenului de recurs data expedierii prin poștă a sentinței către recurentă la 19.06.2012 și nu data când a fost comunicată destinatarei la 27.06.2012, așa cum s-a dovedit în prezenta cale de atac. Este știut că pentru comunicarea trimiterilor poștale este necesară o perioadă de timp și în nici un caz data expedierii nu poate fi aceiași cu data comunicării, mai ales că în speță este vorba de un alt stat (Germania). În cazul în care data comunicării nu era lizibilă, instanța trebuia să pună în vedere recurentei să facă dovada acesteia. Văzând că recursul declarat de S. F. V. a fost înregistrat la data de 09.07.2012, se constată că, raportat la data comunicării sentinței atacate în 27.06.2012, a fost formulat în termenul legal de 15 zile prev. de art. 301 Cod procedură civilă, instanța de recurs fiind în eroare când a admis excepția tardivității invocată de recurenta pârâtă Ș. T. și a respins în consecință recursul reclamantei Stauss F. V., fără a intra în cercetarea fondului. Având în vedere că soluția pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale ce se încadrează în motivul prev. de art. 318 prima teză din Codul de procedură civilă, urmează a se admite contestația în anulare și respingând excepția tardivității recursului acesteia se va anula în parte decizia civilă nr. 86/07.02.2013 în ce privește respingerea recursului său ca tardiv, menținându-se celelalte dispoziții.
Având în vedere că recursul contestatoarei este în stare de rejudecare în fond, instanța procedând în consecință la rejudecare constată că:
Prin sentința civilă nr. 3789/17.05.2012 a Judecătoriei Sibiu s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Stauss F. V. în contradictoriu cu pârâta Ș. T. și în consecință aceasta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1379,86 lei pretenții și 6381 lei cheltuieli de judecată parțiale. S-au respins celelalte pretenții ale reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că despăgubirile solicitate prin acțiune de reclamantă în sumă de 2866,25 lei reprezentând costul lucrărilor de redimensionare a rețelei exterioare de alimentare cu gaz metan a imobilului situat în Cisnădie, .. 2 și în sumă de 71,40 lei cheltuieli de notificare sunt întemeiate doar în parte pentru următoarele considerente:
Conform copiei în extenso a CF 734 Cisnădie, extrasului CF 5413 Cisnădie nr. top 147/1/II, 148/1/II, 149/1/II, 150/1/II și concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic D. C., părțile sunt proprietarele unor apartamente din cele 5 situate în imobilul din Cisnădie .. 2, reclamanta deținând apartamentul transcris în CF individual 5413 Cisnădie nr. top 147/1/II, 148/1/II, 149/1/II, 150/1/II, iar pârâta fiind proprietara a 2 apartamente din același imobil, celelalte 2 apartamente aparținând numitului L. I.. (filele 25-28, 339-347 ale dosarului)
Potrivit mențiunilor din CF colectivă 734 Cisnădie, branșamentele pentru utilități, deci inclusiv racordul la rețeaua de alimentare cu gaz metan a imobilului, fac parte din părțile comune indivize.
Instanța a reținut că în cursul anului 2006, pârâta Ș. T. a efectuat doar lucrări de modificare a instalației de utilizare interioară de alimentare cu gaz metan în apartamentele proprietatea sa, prin montarea a două centrale termice și a două mașini de gătit conform proiectelor avizate de furnizorul de gaze naturale E.ON Gaz România S.A., însă deși în proiect s-a stabilit și redimensionarea instalației exterioare comună apartamentelor, pârâta nu a realizat și această lucrare.
Starea de fapt de mai sus rezultă din răspunsurile la interogatoriu ale pârâtei, coroborate cu cele comunicate instanței de către S.C. E.ON Gaz Distribuție S.A. Regiunea Sud – Sucursala Sibiu, în dosarul nr._/306/2009 al Judecătoriei Sibiu, prin care s-a admis cererea de asigurare de dovezi pentru stabilirea situației instalației de utilizare comună prin care imobilul este branșat la sistemul de distribuție a gazelor naturale, înainte de lucrările efectuate de reclamantă în 2009, documentația depusă la dosar de către pârâtă privind lucrările de modificare a instalației de alimentare cu gaz metan din spațiul locativ proprietatea sa efectuate de aceasta dar și din concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză. (filele 37-69, 112, 113, 339-347 ale dosarului de față, filele 14, 15 ale dosarului nr._/306/2009 acvirat).
În aceste condiții, în anul 2009, când reclamanta a solicitat la rândul său acordul pentru modificarea instalației de utilizare interioară de alimentare cu gaz în apartamentul proprietatea sa, în proiectul întocmit de aceasta pentru separarea consumului de gaz din această locuință și suplimentarea debitului de gaz pentru receptorii centrală termică și mașină de gătit, s-a prevăzut și redimensionarea instalației exterioare comune prin înlocuirea conductei existente de 1” cu conductă de 2”.(filele 202-221, 339-347)
Prin urmare, întrucât redimensionarea instalației comune exterioare nu s-a efectuat încă din anul 2006 când a fost cuprinsă în proiectul întocmit de pârâta Ș. T., această lucrare a fost efectuată în cursul anului 2009 de către reclamanta S. F. V., pe cheltuiala acesteia, în valoare de 2867,03 lei conform măsurătorilor și aprecierii expertului tehnic în lucrarea efectuată de acesta în cauză, coroborată cu situația de lucrări, factura și chitanța de la filele 11-17 ale dosarului)
Potrivit art. 480 din Codicele civil și dispozițiilor Legii 351/2004, precum și doctrinei și practicii judiciare în materie, în cazul coproprietății forțate, cum există în speță asupra instalației de utilizare comună pentru alimentarea cu gaz metan a celor 5 apartamente din imobil, toți coproprietarii trebuie să suporte lucrările de reparații și întreținere a acestui bun indiviz.
Din concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză a rezultat că lucrările efectuate de reclamantă se impuneau pentru o normală funcționare a instalația de utilizare comună pentru alimentarea cu gaz metan a întregului imobil, în raport de toate aparatele de consum montate în imobil la acel moment, deci și în apartamentele proprietatea pârâtei, iar aceste lucrări de redimensionare a instalației exterioare de utilizare efectuată de reclamantă asigură un plus de confort și permit modernizarea în viitor și a sistemului de încălzire pentru celelalte două apartamente, proprietatea numitului L. I..
În consecință, ținând seama de debitul instalat aprobat de către operatorul de distribuție pentru fiecare apartament din imobil în funcție de care expertul a stabilit valoarea asociată fiecărui apartament din costul lucrărilor efectuate de reclamantă, în baza textelor de lege mai sus menționate se va admite doar în parte acțiunea reclamantei, pârâta Ș. T. fiind obligată la plata către aceasta a sumei 1379,86 lei, restul pretențiilor reclamantei față de pârâtă urmând a se respinge ca neîntemeiate.
Reclamanta se impune să suporte partea corespunzătoare cotei sale de 768,29 lei iar diferența de 718,89 lei poate fi recuperată de reclamant de la proprietarul vecin L. I..
În baza art. 274 Cpr.civ., pârâta aflată în culpă procesuală în măsura admiterii cererii reclamantei, a fost obligată la plata către aceasta și a sumei de 6381 lei cheltuieli de judecată parțiale reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli de notificare, cheltuieli de transport, cheltuieli pentru xerocopierea înscrisurilor depuse la dosar, conform chitanțelor de la filele 77, 267, 274-280, 282-284, 286-300, 305, 306 ale dosarului.
Prin recursul declarat de reclamanta Stauss F. V. împotriva acestei hotărâri s-a solicitat modificarea ei în parte în sensul de a se obliga pârâta Ș. T. la plata contravalorii totale a lucrărilor de redimensionare a țevii de gaz și a notificării trimise prin executor judecătoresc, respectiv suma de 2937,65 lei precum și a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 9823,59 euro și 5467,95 lei, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivare arată că intimata pârâtă trebuie să suporte integral costul lucrărilor dat fiind că îi revenea această obligație de redimensionare a întregii instalații de gaz comună, impusă prin proiectul E-ON Gaz cu ocazia investițiilor voluptorii efectuate în apartamentul său. Neexecutarea lor a dus la imposibilitatea funcționării în parametrii normali a alimentării cu gaze și la punerea în pericol a siguranței utilizatorilor, iar față de aceste riscuri a fost nevoită să execute lucrarea pe cheltuială proprie.
Susține că pârâta a dat dovadă de rea credință, care trebuie sancționată în sensul de a suporta absolut toate cheltuielile de judecată pe care a fost obligată să le facă din vina acesteia. Ori dacă ar fi fost de bună credință trebuia să reacționeze de îndată ce a fost notificată pentru rezolvarea situației amiabil.
În drept invocă art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, art. 312 al. 3 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă prin întâmpinare s-a opus admiterii recursului considerând în esență că este neîntemeiat.
Analizând recursul față de motivele formulate și dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă Tribunalul constată că este nefondat.
Instanța de fond în mod corect și-a argumentat soluția având în vedere că racordul la rețeaua de alimentare cu gaz metan a imobilului în cauză, constând în țeava de gaz exterioară înlocuită de recurentă face parte din părțile comune indivize conform situației de C.F.. Ca urmare, indiferent de coproprietarul care mai devreme sau mai târziu ar fi făcut pe cheltuială proprie lucrarea de redimensionare a țevii comune de gaz, era îndreptățit să i se plătească cota parte aparținând celorlalți coproprietari, dat fiind situația juridică a acestei utilități.
În acest context nu se poate reține reaua credință a intimatei pârâte Ș. T. de a-i achita recurentei reclamante costul integral al lucrării așa cum a pretins, întrucât, chiar dacă necesitatea redimensionării țevii era menționată și în proiectul său pentru montarea centralelor termice în cele două apartamente deținute, lucrarea nu are natura unei obligații exclusive, ci este supusă regimului aplicabil proprietății comune asupra bunurilor aflate în indiviziune forțată.
Așadar, se constată că soluția de admitere în parte a acțiunii este temeinică și legală. D. consecință instanța de fond a procedat în mod justificat la obligarea intimatei pârâte să suporte cheltuieli parțiale de judecată în măsura admiterii cererii, luând în calcul nu numai taxele judiciare de timbru, onorarii de avocat, expert, contravaloare notificare, dar și cheltuieli de deplasare și copiere acte conform înscrisurilor de la f. 267, 274-280, 282-284, 286-300, 305 și 306 dosar fond, apreciate la suma totală de 6381 lei, dealtfel exorbitante față de valoarea obiectului pricinii și a pretențiilor admise.
Așa fiind, găsind nejustificate motivele de recurs, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă se va respinge în fond recursul declarat de recurenta reclamantă S. F. V..
Având în vedere însă soluția de admitere a contestației în anulare, în baza art. 274 Cod procedură civilă intimata va fi obligată să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată ocazionate în această cale de atac în sumă de 710,15 lei reprezentând onorariu avocat și taxe judiciare de timbru justificate cu actele de la f. 25-26 din dosarul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de tardivitate a formulării contestației în anulare invocată de intimată.
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea S. F. V. împotriva Deciziei civile nr. 86/7.II.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Respinge excepția tardivității formulării recursului de către recurenta S. F. V. invocată de intimată.
Anulează Decizia civilă nr. 86/7.II.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu și rejudecând respinge recursul declarat de recurenta S. F. V. împotriva sentinței civile nr. 3789/17.05.2012 pronunțate de către Judecătoria Sibiu pe care o menține.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 710,15 lei cheltuieli de judecată în calea de atac a contestației în anulare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.XI. 2013
Președinte, M. T. | Judecător, V. C. D. | Judecător, M. B. |
Grefier, L. A. |
RED. M.B./08.01.2014
Tehnored. L.A./09.01.2014
2 ex. /2014
J.F. A. L.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 984/2013. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 582/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
