Contestaţie la executare. Decizia nr. 174/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 2991/306/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 174
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător C. H.
Judecător D. R. L.
Grefier M. M.
Pe rol fiind judecarea recursului civil privind pe recurentul M. M. O. în contradictoriu cu intimata . și executor judecătoresc M. V.. împotriva sentinței civile nr. 6386/2012 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimată c.j. S. D. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar de către M. O., copia chitanței din 08.03.2012 prin care face dovada cheltuielilor privind onorariu avocat.
Reprezentanta intimatei c.j. S. D. I., arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat, instanța găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei intimatei.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Invocă faptul că în întâmpinare a dezvoltat pe larg motivele pentru care consideră neîntemeiat recursul. In contestația la executare, contestatorul nu a invocat vicii ale actelor de executare silită sau alte motive care să ducă la anularea acestora .Consideră că apărările recurentului sunt nedovedite, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 02.05.2012 sub nr. _ , la Judecătoria Sibiu, contestatorul M. M. O. a solicitat instanței, ca, in contradictoriu cu intimata . să se dispună anularea încheierii prin care s-a admis cererea de investire cu formula executorie a ordonanței nr.269/12.01.2010 pronunțata de Judecătoria Sibiu, anularea formelor de executare silita începute în dosarul execuțional nr.13/2012 al B.E.J M. V.; suspendarea executării silite începute in dosarul execuțional nr.13/2012 B.E.J M. V. pana la soluționarea prezentei contestații la executare; cu cheltuieli de judecata.
În motivare, contestatoarea a arătat faptul că la cererea creditoarei . s-a pornit executarea silita împotriva sa pentru suma de_,02 lei, suma compusa din 45.502,28 lei reprezentând debit si 6329,74 lei cheltuieli de executare silita. Prin ordonanța nr.269/12.01.2010 pronunțata de Judecătoria Sibiu ce reprezintă titlul executoriu s-a admis cererea formulata de creditoarea .. Sibiu fiind obligat la plata sumei de_,99 lei reprezentând debit restant,_,99 lei daune interese moratorii si 44 lei cheltuieli de judecata.
In primul rând, cererea de investire cu formula executorie a ordonanței de admitere a somației de plata nu este admisibila daca aceasta nu a fost comunicata prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire potrivit prevederilor art.6 alin.4 din OG nr._.
Mai mult ordonanța de plata a fost data in lipsa sa, intrucat procedura de citare nu a fost legal îndeplinita si nici ordonanța de plata nu mi s-a comunicat corespunzător, aceasta in afara faptului ca, suma pretinsa de creditoare nu are caracterul unei creanțe certe, lichide si exigibile pentru a deveni incidente in cauza dispozițiile OG nr.5/2001.
În materia somației de plata, practica judiciara a statuat ca pentru a fi admisibila cererea, creanța pretinsa trebuie sa fie certa, lichida si exigibila, ceea ce înseamnă a existenta sa este neîndoielnica, respectiv nu este contestata de debitor in ceea e privește existenta si cuantumul valoric al acesteia.
În măsura in care este necesara administrarea de probe pentru a se stabili existenta sau cuantumul unei creanțe, emiterea unei somații de plata nu este posibila, debitorul trebuind sa aleagă calea acțiunii de drept comun, creanță contestat de către debitor.
In speța, semnătura de pe factura, la rubrica "semnătura de primire" nu înseamnă neapărat acceptarea plații, debitorul emițând creditoarei un refuz pentru pretențiile nejustificate ale acesteia intrucat creditoarea nu si-a îndeplinit obligațiile contractuale, aceasta neexecutând corespunzător contractul.
Mai mult, în dosarul execuțional nr.13/2012 s-au solicitat de către creditoare cheltuieli executare foarte mari si, mai mult decât atât sunt nedovedite. executorul judecătoresc nu a făcut dovada achitării de către creditoare a tuturor cheltuielilor de executare silita solicitate. Onorariul executorului judecătoresc in cuantum de 6329,74 lei contravine Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.
In plus, se solicita si onorar pentru formarea dosarului, menționându-se că cererile de executare silita ar fi fost făcute de executor, lucru infirmat de copia cererii de executare silita aflata in dosarul execuțional unde se poate observa ca aceasta a fost făcuta personal de parte așa incat nu se justifica si acest onorariu, neexistând nici o dovada legala a achitării onorariului executorului judecătoresc in cuantum de 6329,74 lei.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru de 204 lei si timbru judiciar de 5,3 lei.
În probațiunea au fost depuse de către contestatoare, în fotocopie, înscrisuri (f 12-17).
Prin întâmpinarea formulata in cauza intimatul a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că prin ordonanța nr.269/12.01.2010, pronunțata in dosarul nr.l_ al Judecătoriei Sibiu, instanța a admis somația de plata formulata de catre societate si a fost obligat pe contestatorul MAGADAN O. la plata sumei de 22.718,99 lei cu titlu de debit restant, 22.718,99 lei cu titlu de penalități de întârziere, 44 lei cheltuieli de judecata.
Aceasta ordonanța i-a fost comunicata contestatorului MAGADAN O. in data de 26.02.2010, conform confirmării de primire aflate la dosarul nr._/306/2009 al Judecătoriei Sibiu.
In data de 9.03.2010 contestatorul MAGADAN O. a formulat cerere in anulare împotriva ordonanței menționate, invocând diverse excepții, inclusiv excepția, de neconstituționalitate a dispozițiilor O.G. nr.5/2001, excepție care a dus la suspendarea judecării cererii in anulare aproximativ 1 an jumate.
In 03.11.2011 instanță a respins cererea in anulare ca netememica, si nelegala, ordonanța nr.2691/12.01.2010 devenind astfel definitiva si irevocabila.
Investirea cu formula executorie a ordonanței nr. 269/12._ s-a făcut cu respectarea art.9 alin.2 din O.G. nr.5/2001 "La cererea creditorului...ordonanța împotriva căreia a fost introdusa cerere in anulare, care a fost insa respinsa prin hotărâre rămasa irevocabila...va fi investita cu formula executorie, potrivit dispozițiilor Codului de procedura civila. Astfel investita, ordonanța constituie titlu executoriu."
Contestatorul invoca, in mod obsesiv, aceleași apărări de fond pe care le-a invocat si in dosarul având ca obiect cerere in anulare, nearătând insa care sunt neregularitățile actelor de executare silita întocmite in dosarul execuțional nr. 13/2012 al B. M. V..
Conform art.399 C.p.civ., pe calea contestației la executare nu se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu emis de o instanța judecătoreasca si nu se poate cere anularea acestuia.
Pe aceasta cale nu se poate modifica sau anula o hotărâre judecătoreasca pusa in executare, instanța fiind limitata sa cerceteze doar daca actele de executare au fost realizate cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silita.
Cu privire la cheltuielile de executare solicitate in dosarul nr. 13/2012 al B. M. V., suma pentru care s-a început executarea silita a fost 45.502,28 lei, iar onorariul stabilit a fost de 5.642 lei (4.550,22+1.091,78 TVA), încadrându-se in limita de 10% prevăzuta de lege.
Restul de 687,74 lei sunt cheltuieli de executare silita, detaliate in procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silita din data de 20.02.2012, care constituie titlu executoriu, cheltuieli de executare stabilite in limitele prevăzute in anexa Ordinului ministrului justiției nr.2550/C/2006.
Mai mult, aceste cheltuieli de executare sunt pretinse pentru întreaga activitatea executionala finalizata cu recuperarea debitului si nu doar pentru emiterea somației, asa cum insinuează contestatorul.
In ce privește susținerea ca intimata nu a avansat integral cheltuielile de executare silita, menționam ca potrivit art.37 alin.3 din Legea nr.188/2000 "Executorii judecătorești nu pot condiționa punerea in executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipata a onorariului", iar art.371 ind.7, alin.2 C.pr.civ. stabilește "Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt in sarcina debitorului urmărit.." de asemenea, "debitorul va fi ținut sa suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare si pana la data realizării obligație stabilite in titlu executoriu prin executare voluntara".
În drept au fost invocate art. 115, 274, 371 ind.7, 399 si urm, C. pr. Civ., O.G. nr.5/2001. Legea nr. 188/2000, Ordinul ministrului justiției nr.2550/C/2006 etc.
În cauza s-a depus de către B. M. V. copie de pe întreg dosarul execuțional cu nr. 13/2012.
Prin încheierea de ședința din data de 17.04.2012 a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite începute în dosarul execuțional nr. 13/2012 al B. M. V..
Prin încheierea de ședință din data de 08.05.2012 contestatorul prin reprezentant a arătat că înțelege să solicite și anularea încheierii de încuviințare a executării silite.
Prin sentința civilă nr.6386 din 2012 Judecătoria Sibiu a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. M. O. în contradictoriu cu intimata . și în consecință a anulat în parte actele de executare întocmite de către executorul judecătoresc M. V. în dosar execuțional nr.13/2012 în ceea ce privește procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 20.02.2012, în sensul că reduce onorariul executorului judecătoresc de la suma de 5.642 lei la suma de 4.550,22 lei.
Intimata a fost obligată să plătească contestatorului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecata a fost respinsă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr. 269/12.01.2010 a Judecătoriei Sibiu a fost a admisă cererea de emitere a somației de plată formulată de către intimata . împotriva contestatorului M. O., ocazie cu care a fost obligat contestatorul la plata sumei de_,99 lei, debit restant, suma de_,99 lei cu titlu de daune interese moratorii și suma de 44 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva ordonanței nr. 269/12.01.2010 a Judecătoriei Sibiu contestatorul a formula cerere în anulare, ocazie cu care a fost pronunțată sentința civilă nr. 7839/03.11.2011 a Judecătoriei Sibiu prin care a fost respinsă cererea în anulare a contestatorului, sentința rămânând irevocabilă la data de 03.11.2011.
La data de 08.11.2011 intimata a solicitat investirea cu formulă executorie a ordonanței nr. 269/12.01.2010 a Judecătoriei Sibiu, ocazie cu care prin încheierea din camera de consiliu din data de 09.11.201 a Judecătoriei Sibiu s-a dispus învestirea cu formulă executorie a ordonanței având în vedere faptul că aceasta a rămas irevocabilă la data de 03.11.2011.
La data de 20.01.2012 intimata s-a adresat cu cerere la B.E.J. M. V. în vederea punerii în executare a ordonanței nr. 269/12.01.2010 a Judecătoriei Sibiu, astfel că s-a fost format dosarul execuțional nr. 13/2012 și în urma solicitării de încuviințare a executării silite a fost pronunțată încheierea civilă nr. 527/C/2012 prin care s-a încuviințat începerea execuției silite pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor titlului executoriu ordonanța nr. 269/12.01.2010 a Judecătoriei Sibiu, precum și pentru recuperarea cheltuielilor de executare.
Astfel, executorul judecătoresc a emis somația din data de 20.02.2012, somație ce a fost comunicată contestatorului la data de 27.02.2012. La aceeași dată a fost emis și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită stabilindu-se cuantumul cheltuielilor de executare la suma de 6329,74 lei și au fost emise și adrese de înființare a popririi.
În primul rând în privința apărărilor de fond formulate de către contestator, și anume legat de nelegala citare cu ocazia soluționării ordonanței de plată ce a format obiectul dosarului nr._/306/2009 al Judecătoriei Sibiu, faptul că creanța nu era certă, lichidă și exigibilă, precum și invocarea executării necorespunzătoare, instanța constată că acesta nu pot fi invocate pe cale contestației la executare atâta timp cât contestatorul a uzat de calea de atac împotriva somație de plată emise, și anume calea cererii în anulare.
Astfel, art. 10 din OG nr. 5/2001 stabilește că „Cel interesat poate face contestație la executare, potrivit dispozițiilor Codului pe procedură civilă.
Prin contestația la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului”.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei instanța constată faptul că executarea silită a început în baza unui titlul executoriu și au fost respectate dispozițiile legale aplicabile în materie, motivele invocate de către contestatoare neavând nici un suport legal, cu excepția apărărilor privind onorariul executorului judecătoresc.
Astfel, faptul că în cuprinsul somației nr. 13/2012 este trecut numele contestatorului ca fiind M. O. și nu M. M. O., nu poate atrage decât cel mult o nulitate relativă, a cărei vătămare nu a fost dovedită în prezenta cauză, cu atât mai mult cât contestatorul recunoaște că este vorba despre una și aceeași persoană. Mai mult contestația la executare a fost formulată de către contestator sub numele de M. O. pentru ca numai după aproximativ o lună de zile contestatorul să formuleze o precizare la acțiune și să invoce și acest motiv de neregularitate.
În privința adresei la care s-au comunicat actele de executare către contestator, instanța constată că acestea au fost comunicate la adresa de domiciliu a acestuia, fapt ce reiese din chiar copia cărții de identitate depusă la dosar, fila 89.
Nu pot fi primite nici apărările conform cărora somația emisă de către executorul judecătoresc cuprinde vicii de procedură, deoarece la emiterea acesteia au fost respectate dispozițiile art. 387 C.p.c.
Verificând onorariul executorului raportat la dispozițiile Ordinului nr. 2550/C2006 cu modificări, instanța constată că prezenta contestație este întemeiată în parte.
În privința apărărilor privind faptul că nu s-a făcut dovada achitării de către intimată a onorariului executorului judecătoresc, instanța constată că potrivit art. 37 alin. 3 din Legea nr.188/2000 "Executorii judecătorești nu pot condiționa punerea in executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipata a onorariului", iar art. 371 ind. 7, alin.2 C.p.c. stabilește "Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt in sarcina debitorului urmărit.." de asemenea, "debitorul va fi ținut sa suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare si până la data realizării obligație stabilite in titlu executoriu prin executare voluntară".
Prin urmare, apărarea formulată nu are nici un fundament, raportul dintre executorul judecătoresc și intimată cu privire la modul de plată a onorariului execuțional producând efecte numai în privința lor, debitorul fiind cel care în final este obligat la suportarea cheltuielilor de executare.
În privința cuantumului onorariului judecătoresc, instanța constată că executorul nu a respectat dispozițiile Ordinului 2550/C/2006 modificat de Ordinul nr. 2561/2012 calculând un onorariu peste limitele admise de dispozițiile legale.
Astfel, potrivit pct. 3 lit. a din anexa Ordinului nr. 2550/C/2006 modificat onorariul la care este îndreptățit executorul este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, și anume onorariu de 4550,22 lei (10% din suma de_,28 lei).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul contestator M. M. O. solicitând modificarea în parte, în sensul admiterii în totalitate a contestației formulate și precizate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurentul a arătat că somația de plată pusă în executare nu putea fi investită cu titlu executoriu întrucât nu i s-a comunicat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, așa cum prevede art.6 alin. 4 din O.U.G. nr.5 din 2001. Recurentul susține că ordonanța nu i-a fost comunicată, deși în calitate de debitor avea acest drept. Mai arată că scrisoarea de comunicare a fost trimisă pe numele Magadan O., in loc de Magadan M. O., cum era corect.
Recurentul mai susțin că și în cursul procesului finalizat cu emiterea ordonanței de plată citarea sa a fost greșită, el nu a fost prezent, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
Întrucât nu a fost citat legal în cursul judecății în fond, în cadrul somației de plată, recurentul susține că poate formula apărări de fond și în cadrul contestației la executare, iar sub acest aspect, recurentul invocă inexistența și întinderea creanței executate. Se mai susține că semnarea facturii la rubrica semnătura de primire nu înseamnă neapărat acceptarea la plată, recurentul arătând că a emis un refuz al pretențiilor nejustificate întrucât creditoarea nu și-a îndeplinit obligațiile, serviciile sale neîndeplinind cerințele calitative, dimensiunile etc. De asemnea, penalitățile solicitat nu puteau fi solicitate pe calea somației pentru că reprezintă 182,5% pe an, contravenind dispozițiilor legale privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Nu în ultimul rând se contestă și cuantumul foarte mare al cheltuielilor de executare raportat la munca efectuată, dar și la faptul că acest onorariu nu a fost plătit anterior executării de către creditor.
Intimatul B. M. V. a invocat excepția lipsei sale procesuale pasive în cadrul contestației la executare, iar pe fond a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că recursul este neîntemeiat și va fi respins, pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt și a respectat dispozițiile legale atunci când a admis numai în parte contestația la executare, numai sub aspectul cuantumului cheltuielilor de executare.
Niciunul dintre motivele de recurs nu este întemeiat.
Recurentul susține că nu i s-a comunicat legal somația de plată, însă acest fapt este nereal, contestatorul fiind cel care a exercitat acțiune în anulare împotriva acestei somații de plată. Acțiunea în anulare a fost soluționată prin sentința civilă nr.7839 din 2011 a Judecătoriei Sibiu și a fost respinsă, reținându-se că emiterea somației a fost făcută cu respectarea cerințelor legale. În cadrul contestației recurentul nu a invocat nelegala citare, mai ales că citarea s-a făcut la adresa indicată de el la încheierea contractului încheiat cu creditorul.
Având în vedere că somația de plată a fost atacată cu acțiune în anulare, în cadrul contestației la executare nu se mai pot invoca apărări de fond.
În acest sens, în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din OG nr. 5/2001 alin.2 care prevede că „prin contestația la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului”.
În ceea ce privește cheltuielile de executare instanța de fond a admis contestația și a redus aceste cheltuieli la un cuantum rezonabil și cu respectarea maximelor legale, deci nici sub acest aspect recursul nu este întemeiat.
Pentru toate aceste motive, în baza art.312 Cod proc.civ. se va respinge recursul și se va menține sentința atacată.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul contestator M. M. O. împotriva sentinței civile nr. 6386/2012 a Judecătoriei Sibiu, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. D. C. H. D. L.
Grefier,
M. M.
Red. C.H. 11.04.2013
C..M.M. 17.04.2013
2.ex.
J.F. A. D. Jud. Sibiu
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 75/2013. Tribunalul... | Partaj judiciar. Hotărâre din 18-03-2013, Tribunalul SIBIU → |
|---|
