Contestaţie la executare. Decizia nr. 561/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 561/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 14150/306/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 561/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător D. T. L.
Judecător D. R. L.
Grefier S. E.
Pe rol fiind judecarea recursului civil privind pe recurent C. L. DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 și pe intimat B. E. JUDECĂTORESC M. V., intimat A. M., intimat C. P., având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile nr. 1739 din 8.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Cauza se soluționează în completul de mai sus, față de împrejurarea că d-na judecător C. E. G. se află în delegație, ca urmare s-a procedat la includerea în componența completului de judecată a d-nei judecător D. R. L. din planificarea de permanență pe luna octombrie 2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata A. M., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost depusă la dosar, prin registratura instanței, la data de 24 octombrie 2013, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 97 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Intimata A. M. depune la dosar procesul verbal de ședință din 27.09.2013 al Primăriei mun. Sibiu – C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul în recurs.
Intimata A. M. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală. Arată că între ea și recurentă s-a stins conflictul ca urmare a faptului că a primit terenul.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 1739/2013 a Judecătoriei Sibiu s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea C. L. DE APLICARE A LEGII 18/1991 în contradictoriu cu intimatele A. M. și C. P., și în consecință, s-au anulat în parte actele și formele de executare începute în dosarul execuțional nr. 395/2012 al B. M. V., pentru suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată; au fost menținute în rest actele și formele de executare din dosarul nr. 395/2012; a fost obligată contestatoarea la plata parțială a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, în favoarea intimatelor.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că cererea de executare silită a fost adresată de către intimate la B. M. V. la data de 06. 11. 2012, iar anterior acestei cereri, intimatele s-au adresat la data de 11. 07. 2012, 16. 08. 2012 și 18. 08. 2012 Comisiei Locale pentru punerea în executare a titlului executoriu, cererea fiind parțial soluționată prin achitarea de către contestatoare a cheltuielilor de judecată.
Conform art. 371 ind. 1 C. pr. Civ. „ obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe…se aduce la îndeplinire de bună voie. În cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită…”
Din actele dosarului instanța reține că prin sent. civ. 1419/2007 a Judecătoriei Sibiu, definitivă și irevocabilă, C. L. de Aplicare a Legii 18/1991 a fost obligată să pună în posesie intimatele cu suprafața de teren de 1, 24 ha pe amplasamentul denumit „ Drumul Sibiului”, iar C. Județeană a fost obligată la emiterea titlului de proprietate.
Această sentință nu a fost dusă la îndeplinire, intimatele fiind nevoite să promoveze o nouă acțiune de obligare a pârâtei să le pună în posesie pe teren conform sent. civ. 1419/2007, pronunțându-se sent. civ. 4137/2012 a Judecătoriei Sibiu, prezentul titlu executoriu ce face obiectul prezentei contestații la executare.
Prin urmare, nu se poate reține apărarea contestatoarei că aceasta nu se face vinovată de întârzierea în executarea hotărârii judecătorești și că nu se poate reține refuzul acesteia în îndeplinirea obligațiilor, întrucât aceasta folosește aceleași argumente pe care le-a expus și în cadrul judecății de fond, aspecte analizate de către instanță și înlăturate ca apărări nefondate, în considerente reținându-se refuzul comisiei de a pune în executare sent. civ. 1417/2007, constituind o ingerință în dreptul de proprietate al reclamantelor, întrucât dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești este unul din aspectele dreptului de acces liber la justiție, refuz care se menține și pentru punerea în executare a sent. civ. 4137/2012. Ori, plata cheltuielilor de judecată nu face dovada executării de bună-voie a sent. civ. 4137/2012, care a fost pronunțată pentru punerea în aplicare a sent. 1419/2007, reclamantele nefiind puse în posesie asupra terenului de mai bine de 5 ani, deși au două titluri executorii, titluri care au aceeași forță obligatorie, indiferent de calitatea debitorului.
În ceea ce privește actele de executare, instanța constată că această executare silită a fost încuviințată prin încheierea nr. 4980/2012 a Judecătoriei Sibiu, emițându-se somație la data de 20. 11 2012 pentru executarea titlului executoriu sent. civ. 4137/2012 a Judecătoriei Sibiu, punerea în posesie a intimatelor, plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei și plata cheltuielilor de executare de 3140, 34 lei.
La data de 25. 10. 2012 contestatoarea a achitat cheltuielile de judecată, această obligație stingându-se prin plată. Cu privire la cheltuielile de executare, instanța constată că potrivit Ordinului 2550/2006, modif. prin Ord. 2561/2012, onorariile executorilor judecătorești la punerea în posesie este cuprins pentru persoanele fizice între 60-2200 lei și pentru persoane juridice între 60-5200 lei. În prezentul dosar execuțional, onorariul executorului judecătoresc este de 2480 lei ( f 13), nefiind orientat spre limita maximă, astfel că nu se impune reducerea acestuia, contestatoarea neaducând nici un argument convingător care ar impune un onorariu mai mic.
Pentru considerentele arătate și în baza art. 402 raportat la art. 404 C. pr. Civ., instanța a constatat că este întemeiată în parte contestația la executare. În baza art. 276 C. pr. Civ. a fost obligată contestatoarea la plata parțială a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 lei, în favoarea intimatelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea C. L. de fond funciar Sibiu, care a solicitat schimbarea acesteia, în sensul admiterii contestației la executare așa cum a fost formulată. În motivarea recursului se arată că nu s-a opus punerii în executare a sentinței ce constituie titlu executoriu, aspect care poate fi observat în procesele-verbale ale comisiei din care reiese că s-au început demersurile în vederea solicitării de teren de la ADS. Suprafața de teren care a fost reconstituită intimatelor face parte din domeniul public al statului, fiind în administrarea Institutului de Montanologie C., iar contestatoarea a solicitat în repetate rânduri acestuia să facă demersurile necesare pentru a se realiza punerea în posesie, una din condiții fiind aceea ca terenul să treacă din domeniul public în cel privat. Mai arată recurenta că numai dacă nu și-ar fi îndeplinit de bună voie obligația, intimatele puteau să ceară executarea silită, ori acestea nu s-au adresat mai întâi comisiei locale și numai în situația unui refuz să fi pornit executarea silită. Ceea ce contestă în cauză sunt cheltuielile de executare, pe care nu le datorează, tocmai pentru că creditoarele aveau posibilitatea să se adreseze direct debitoarei pentru executarea obligațiilor stabilite prin titlurile executorii. Solicită, în subsidiar, reducerea acestor cheltuieli considerând că sunt nelegale, în raport de cele prevăzute în anexa la statutul uniunii naționale a executorilor judecătorești.
Recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Hotărârea judecătorească ce constituie titlu executori a rămas irevocabilă la data de 25.06.2012, și practic, de la acea dată trebuia pusă în executare de către contestatoare. Este adevărat că chiar și mai înainte de data pronunțării sentinței contestatoarea a început demersurile pentru trecea terenului din domeniul public în cel privat, însă acest aspect a fost avut în vedere de instanța care a pronunțat acea sentință, instanță care a apreciat că comisia locală nu și-a îndeplinit în mod culpabil obligația de punere în posesie a reclamantelor, deoarece a demarat cu foarte mare întârziere operațiunile necesare trecerii terenului din domeniul public al statului în cel privat. După rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 4137/2012 contestatoarea nu a mai efectuat demersuri pentru punerea în posesie a intimatelor, astfel că acestea s-au adresat executorului judecătoresc la 6.11.2012 pentru punerea în executare silită. Singura obligație pe care contestatoarea a îndeplinit-o mai înainte de înregistrarea cererii de executare silită, este cea de plată a cheltuielilor de judecată de 200 lei. Cu privire la punerea în posesie asupra terenului de 1,24 ha în locul numit „Dealul Sibiului”, la cererea intimatelor le-a răspuns că nu pot fi puse în posesie pe acel teren și că urmează să le ofere unul în compensare, ceea ce denotă faptul că contestatoarea a refuzat în continuare să pună în executare dispozițiile hotărârii judecătorești.
În aceste condiții, intimatele s-au văzut nevoite să apeleze la serviciile executorului judecătoresc pentru punerea în executare a titlului executoriu, ceea ce a presupus efectuarea cheltuielilor de executare silită.
În ce privește cuantumul acestor cheltuieli, instanța de fond a reținut corect că se încadrează în limitele prev. de Ordinul 2550/2006 modificat prin Ordinul 2561/2012, contestatoarea fiind persoană juridică, limita maximă a onorariului executorului în acest caz fiind de 5200 lei, ori onorariul executorului a fost stabilit la suma de 2480 lei. Ca urmare, nu a fost stabilit nelegal cuantumul cheltuielilor de executare, astfel încât nu se impune reducerea acestuia.
Față de aceste împrejurări, instanța constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, potrivit art. 312 c.pr.civ. va respinge recursul și o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea C. L. Sibiu de Aplicare a Legii 18/91 împotriva sentinței civile nr. 1739/2013 a Judecătoriei Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 31 octombrie 2013.
Președinte, G. C. | Judecător, D. T. L. | Judecător, D. R. L. |
Grefier, S. E. |
red.D.T.L.03.12.2013
j.f.D.G.
tehn.S.E.03.12.2013
2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 447/2013. Tribunalul SIBIU | Acţiune în constatare. Decizia nr. 367/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
