Obligaţie de a face. Decizia nr. 238/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 9526/306/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 238
Ședința publică de la 14 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. H.
Judecător V. C. D.
Grefier O. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului civil privind pe apelant K. K.- D., apelant K. E. și pe intimat D. M., intimat D. M., intimat T. A., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică de la data de 30.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.10.2013 și ulterior la data de 14.10.2013 când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.1489 din data de 4.03.2013, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții K. K.-D. și K. E. în contradictoriu cu pârâții D. M., D. M. și T. A.. S-a mai dispus obligarea reclamanților să plătească pârâților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub dosar nr._, reclamanții K. K.-D. și K. E. au solicitat în contradictoriu cu pârâții D. M., D. M. și T. A., ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților să își dea consimțământul la eliberarea autorizației de construcție pentru realizarea unei terase, la apartamentul proprietatea reclamanților, situat în Cisnădie, ., jud. Sibiu, înscris în CF nr._ Cisnădie nr. top. 1274/II/I, 1275/II/I, iar în caz contrar, sentința să țină loc de astfel de consimțământ; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că reclamanții sunt proprietarii imobilului identificat anterior și coproprietari alături de pârâți asupra pârâților asupra părților comune indivize. Pentru sporirea confortului, reclamanții doresc să construiască o terasă la apartamentul lor, întocmind în acest sens o documentație, care nu afectează în nici un fel apartamentele pârâților, urmând ca terasa să fie edificată la nivelul apartamentului și nu a solului. Deși pârâții au fost notificați să se prezinte la un notar pentru a-și exprima consimțământul, aceștia nu s-au prezentat.
În probațiune, s-a solicitat, admis și administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 14, 15 NCPC, art. 274 C..
Pârâții D. M., D. M. și T. A. au formulat întâmpinare(f. 21), prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamanților, ca fiind neîntemeiată, motivat de faptul că aceștia nu au făcut dovada că au obținut un certificat de urbanism și nici că au întocmit o documentație, în conformitate cu dispozițiile legale în materie. Prin edificare unei terase deasupra curții comune s-ar aduce atingere dreptului de proprietate al pârâților, prin aceea că s-ar face imposibilă pătrunderea în curte cu vehicule mai înalte, cum ar fi salvare, pompieri și s-ar obstrucționa lumina. curții comune.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115, 274 C., art. 44 Constituție.
În considerentele sentinței prima instanță a reținut că, potrivit evidențelor de carte funciară, reclamanții sunt proprietarii imobilului-apartament situat administrativ în Cisnădie, ., jud. Sibiu, înscris în CF nr._ Cisnădie nr. top. 1274/II/I, 1275/II/I.
Pârâții D. M. și D. M. sunt titularii atributelor dreptului de proprietate asupra imobilului-apartament, situat administrativ la aceeași adresă ca și reclamanții, înscris în CF nr. 9933 Cisnădie nr. top. 1274III/III/I, 1275/II/III/I.
Pârâtul T. A. deține, alături de soția sa, în proprietate imobilul-apartament înscris în CF nr. 7968 Cisnădie nr. top. 1274II/II, 1275/II/II.
Toate părțile dețin în coproprietate părțile comune indivize, din care parte și terenul clădit și neclădit.
Prin prezenta acțiune, reclamanții au solicitat, așa cum s-a reținut mai sus, obligarea pârâților să-și dea consimțământul la edificarea de către reclamanți a unei terase la nivelul proprietății lor, iar în caz contrar, hotărârea să țină loc de un astfel de consimțământ.
În vederea autorizării lucrărilor de construcție, una dintre etape este obținerea certificatului de urbanism, act de informare emis de administrația publică locală.
Potrivit Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, certificatul urbanism este actul de informare emis de administrația publică locală prin care face cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic si tehnic al terenurilor si construcțiilor existente la data solicitării, stabilește cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele si acordurile legale, necesare in vederea autorizării.
Reclamanții au formulat cerere către Primăria orașului Cisnădie, în urma căreia li s-a eliberat certificatul de urbanism nr. 190/26.04.2012, prin care li s-a comunicat cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele si acordurile legale, necesare in vederea autorizării.
Executarea lucrărilor de construcții se poate face numai pe baza proiectului tehnic si a detaliilor de execuție.
Proiectul pentru autorizarea executarea lucrărilor de construire (PAC) este elaborat de colective tehnice de specialitate, și constituie o componentă esențială a procesului de autorizare, alături de certificatul de urbanism și acordurile și avizele stabilite de autoritatea emitentă a autorizației de construire.
Reclamanții au solicitat pârâților, ca și coproprietari pe teren, să-și dea acordul la edificarea unei terase, însă, fără a întocmi o documentație tehnică în acest sens, care să cuprindă toate elementele de identificare a construcției ce se dorește a se edifica.
Reclamanții au recunoscut că schița desen depusă la dosar a fost obținută pe de internet.
Astfel, în condițiile în care reclamanții nu sunt în măsură a prezenta documentația tehnică a construcției, instanța constată că refuzul pârâților de a-și da consimțământul nu reprezintă un abuz de drept. Aceștia sunt îndreptățiți să cunoască locul de amplasare a terasei, înălțimea la care se dorește a fi identificată, pentru a se putea aprecia dacă, prin edificarea ei, sunt afectate atributele dreptului de coproprietate, respectiv dacă mai este posibilă pătrunderea în curtea comună de vehicule înalte, dacă este sau nu afectată lumina pe care o au apartamentele pârâților.
Față de aceste considerente, constatând că reclamanții nu au probat cele susținute prin acțiunea formulată, în condițiile legii, instanța a dispus respingerea acesteia, ca fiind neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 C.; instanța i-a obligat pe reclamanți să plătească pârâților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-a arătat, în fapt, că necesitatea edificării unei terase de către reclamanți este dată de dorința de îmbunătățire a confortului locuinței și că terasa așa cum se dorește a fi realizată nu afectează nicidecum drepturile pârâților. Ea urmează a fi construită la nivelul apartamentului reclamanților și nu la nivelul solului. Pentru a se dovedi că nu este nicidecum afectat dreptul de proprietate al pârâților s-a cerut efectuarea unei cercetări locale.
Hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât se bazează pe un abuz de drept din partea pârâților, care au refuzat nejustificat să își dea acordul al edificarea terasei. Prin aceasta s-a adus și o atingere dreptului de proprietate al reclamanților. Documentația nu a fost realizată întrucât ea urmează a fi extrem de laborioasă, datorită faptului că imobilul este încadrat unei zone istorice a orașului și trebuie să respecte toate cerințele decurgând din această situație.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 15, 555 cod civil ale Legii nr. 50/1991 modificată, precum și ale art. 294, 298, 274 Cod pr. civilă.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată arătând, în esență, că reclamanții nu au prezentat nici un proiect tehnic și detaliile de execuție, depunând niște planuri imaginare. Chiar și din acestea se observă că dreptul de proprietate al intimaților va fi afectat, atât prin ocuparea unei porțiuni de teren, cât și din perspectiva luminozității.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi nefondat pentru considerentele ce urmează:
Instanța de fond a respins acțiunea reclamanților pentru unicul considerent că aceștia nu au depus la dosarul cauzei un proiect tehnic, așa cum îl cer dispozițiile legale, pentru a se putea verifica dacă solicitarea lor este îndreptățită sau nu. Apelanții au recunoscut că „documentația” depusă a fost preluată de pe internet și că aceasta nu reprezenta fidel ceea ce urmează a fi edificat, motivând însă prin aceea că, fiind o lucrare mai elaborată, ea nu s+ar justifica, probabil și datorită costurilor, să fie efectuată decât dacă pârâții își dau un acord de principiu în acest sens.
Și în opinia tribunalului refuzul intimaților, dat în aceste condiții, nu poate fi apreciat ca abuziv. Nu se poate pretinde pârâților intimați să își dea un acord de principiu asupra unor lucrări ce urmează a fi făcute pe proprietatea comună sau afectând (sau nu) părțile de proprietate comună sau individuală (cu referire la gardul de umbrire al curții și apartamentelor, de pildă), în lipsa unui proiect realizat efectiv pentru lucrarea pentru care se solicită consimțământul. Pe cale de consecință, nici instanța nu este în măsura, în aceste condiții, să cenzureze refuzul pârâților. Cu alte cuvinte, refuzul lor poate fi abuziv sau nu, dar acest aspect nu poate fi verificat decât prin raportare la un proiect care să vizeze exact lucrarea ce se dorește a fi făcută.
Instanța de apel a considerat neutilă soluționării cauzei cererea de probațiune privind efectuarea unei cercetări locale, întrucât în lipsa unui proiect instanța nu era în măsură să facă aprecieri cu privire la o lucrare ce se va efectua, dar nu se cunoaște cu exactitate cum.
Așa cum au arătat și intimații, va trebui să se verifice în ce măsură lucrarea ce se dorește a fi realizată afectează spațiul comun indiviz, din perspectiva ocupării, al esteticii, al luminozității etc.
Pentru aceste considerente de fart și în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge apelul reclamanților și va păstra ca legală sentința primei instanțe.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod pr. civilă, reținând culpa procesuală a apelanților, tribunalul îi va obliga la plata către intimați a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții K. K.-D. și K. E. împotriva sentinței civile nr. 1489/2013 a Judecătoriei Sibiu, pe care o păstreaz.
Obligă apelanții K. K.-D. și K. E. să plătească suma de 1000 lei intimatilor D. M., D. M. și T. A. cu titlul de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2013.
Președinte, Judecător,
C. H. V. C. D.
Grefier,
O. C.
Red. V.C.D/ 19.11.2013
Tehn. O.C/ 20.11.2013
7ex./ 5 .
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 230/2013. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 422/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
