Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 363/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 363/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 5562/306/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 363
Ședința publică de la 16 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător C. H.
Grefier M. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului declarat de către pârâta D. A. M. împotriva sentinței civile nr. 377 din 20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în contradictoriu cu intimatul D. P. M., având ca obiect - partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial - casat cu trimitere spre rejudecare.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 9 decembrie 2014 dată la carte cei prezenți au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr._/306/2010 reclamantul D. P. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. A. M. pronunțarea unei sentințe prin care:
- să se constate că apartamentul situat administrativ în Sibiu, ., . class="ListParagraph1"> nr. 41, înscris în CF 5340 Șelimbăr, nr. topografic 1108/13/1/1/1/1/1/1/1/1/1/4, a fost dobândit de părți în timpul căsătoriei prin contribuție egală;
- să se sisteze starea de devălmășie prin atribuirea acestuia pârâtei cu obligarea acesteia
să plătească sulta bănească reclamantului ;
- cu cheltuieli de judecata.
În fapt, s-a arătat că părțile au fost căsătorite, iar în timpul căsătoriei au dobândit apartamentul cu o contribuție egală de contribuție. Imobilul a fost dobândit în baza contratului de vânzare cumpărare, imobilul fiind în prezent în posesia pârâtei, reclamantul fiind plecat în Italia.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 36 C fam., art. 728 C civil, art. 673/1 C.proc.civ.
Pârâta D. A. M. a formulat cerere reconvențională, în baza art. 119 C.pr.civ. prin care a se constata ca reclamanta reconvenționala a avut o contribuție majoritară la dobândirea imobilului – de 85,70%, iar la sistarea de indiviziune și stabilirea cotelor e contribuție să se aibă în vedere aceste cote de contribuție, cu cheltuieli de judecata. În fapt, s-a relatat că la achiziționarea apartamentului au fost bani comuni în proporție de 28,57 %, restul banilor fiind primiți de la părinții ei.
În probațiune instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de părți în susținerea acțiunilor, respectiv: contracte de vânzare cumpărare 1872/2002, extras de carte funciară,
sentința civilă nr. 133/2008 pronunțată de Judecătoria Aiud, proba cu expertiza tehnică în construcții efectuată de expert R. L., proba testimonială cu martorii D. C. (f.85), S. A. (f. 84), G. M..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a apreciat că acțiunile formulate de părți sunt întemeiate în parte, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
Din sentința civilă nr. 133/2008 pronunțată de Judecătoria Aiud (file 5-6), rezultă că părțile au fost căsătorite în perioada 24.08._08.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit imobilul înscris în CF 5340 Șelimbăr, nr. topografic 1108/13/1/1/1/1/1/1/1/1/1/4, situat CF 5340 Șelimbăr, nr. topografic 1108/13/1/1/1/1/1/1/1/1/1/4, astfel cum rezulta din contractul de vânzare cumpărare 1872/ 18.09.2002 autentificat de BNP D. N. (fila 8 dosar).
Raportul de expertiză efectuat în cauză de d-na expert R. L. a stabilit pentru apartament valoarea de circulație de_ Euro.
Prin sentința civilă nr.2521/2012 Judecătoria Sibiu a admis acțiunea și, în parte, cererea reconvențională și, în baza art. 30 C.familiei, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul situat administrativ în Sibiu, ., ., înscris în CF 5340 Șelimbăr, nr. topografic 1108/13/1/1/1/1/1/1/1/1/1/4, format din 2 camere și dependințe, în valoare de_ Eur.
Cu privire la cota de contribuție a soților la dobândirea bunului comun, instanța a constatat că reclamanta reconvențională invoca o cotă de contribuție superioară de 85,70%, justificată de împrejurarea că parte din banii care au stat la baza dobândirii imobilului au fost primiți de la părinții săi, iar o alta parte destul de mică a provenit din darul de nuntă.
Martora Garlea M. a confirmat împrejurarea că suma de 3000 euro, reprezentând parte din prețul apartamentului a fost plătită de părți vânzătoarei cu bani care au fost dați de părinții pârâtei pentru ajutarea celor doi tineri căsătoriți ( fila 201). Nu a rezultat din probatoriul administrat că donația sumei de bani a fost efectuată în considerarea persoanei pârâtei în calitate de fiică, suma fiind destinata ajutării celor doi soți, motiv pentru care instanța apreciază că donația i-a avut în vedere pe cei doi soți, ca atare nu va profita pârâtei prin creșterea cotei sale de contribuție.
Pe de altă parte, părțile au relatat că după încheierea căsătoriei părțile au plecat în Italia, apartamentul fiind închiriat unor persoane, chiria fiind încasată de părinții pârâtei conform declarației martorului S. A. (fila 84).
Văzând și dispozițiile art. 25 codul familiei conform cărora „ bărbatul si femeia au drepturi si obligații egale in căsătorie”, instanța a constatat că prin probatoriul administrat în cauză nu s-a răsturnat prezumția de egalitate a soților la dobândirea bunurilor comune, motiv pentru care a reținut că părțile au avut cota de contribuție egală la dobândirea imobilului.
În baza considerentelor de mai sus, având în vedere prevederile art. 728 C.civ. precum și criteriile prevăzute de art.673 ind.9 C.pr.civ., 673 ind. 10 C.pr.civ., art. 942 Cod. Civil, art. 36 Cod familie, raportat la acordul părților cu privire la atribuire, instanța a dispus sistarea stării de codevălmășie și atribuirea imobilul pârâtei reclamanta reconvențională care a fost obligată să plătească reclamantului, pârât reconvențional suma de_ Euro (echivalentul în lei la data plății) contravaloarea cotei sale de contribuție de1/2 parte din valoarea imobilului.
Cu privire la cheltuielile de judecata instanța a reținut următoarele:
Pentru efectuarea raportului de expertiză părțile au plătit onorariu expert de 1.820 lei (f. 95, 137, 186), în cote egale. Pe lângă cota sa din onorariul expert reclamantul a dovedit următoarele cheltuieli de judecata – 6.300 lei taxa de timbru și timbru judiciar (f. 17, 18), iar pârâta a dovedit plata taxei de timbru de 6.469 lei (fila 122, 204), 1.500 lei onorariu avocațial (fila 205).
Având în vedere soluția preconizată de admitere a acțiunii principale și de admitere în parte a cererii reconvenționale, având în vedere dispozițiile art. 274, 276 C.pr.civ., cotele de proprietate stabilite, instanța a compensat cheltuielile de judecata efectuate până la nivelul sumei de 3.523,5 lei, având în vedere și cota de cheltuieli care trebuie suportată de părți proporțional cu cota de proprietate de ½ reținuta de instanță.
Fiind căzut în pretenții parțial față de reclamanta reconvențională, ca urmare a admiterii în parte a cererii reconvenționale, instanța a obligat reclamantul pârât reconvențional să plătească pârâtei reclamanta reconvențională suma de 400 lei cheltuieli de judecata parțiale, parte din onorariul avocațial plătit de aceasta de 1500 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta D. A. M. solicitând schimbarea în parte în sensul admiterii în parte a acțiunii principale și admiterii în întregime a acțiunii reconvenționale reținându-se că apelanta pârâtă are o cotă de contribuție de 85,70% la dobândirea bunurilor comune. Solicită și cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului se arată că în mod greșit prima instanță a reținut contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor comune, deși ea a dovedit că a primit de la părinți o donație, dar manual, respectiv o sumă de bani cu care a participat la dobândirea apartamentului comun. Întrucât părinții nu au făcut donația pentru ambii soți și nici nu se poate reține că aceștia au încasat chiria pentru acel apartament, se impunea să se constate că ea a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că apelul este neîntemeiat și va fi respins, pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
În cauză, decizia civilă nr.377/2012 a Tribunalului Sibiu a fost casată de Curtea de Apel cu motivarea că se impune administrarea probatoriului încuviințat în condiții de contradictorialitate și oralitate, astfel că, la rejudecarea apelului s-a administrat proba testimonială, fiind audiată martora H. M. și luându-se interogatoriul apelantei.
Din întregul probatoriu administrat se desprinde concluzia reținută și de instanța de fond, anume că apelanta pârâtă nu a reușit să răstoarne prezumția contribuției egale instituite atât de Codul familiei cât și de Noul Cod Civil, respectiv să dovedească fără echivoc că a avut o contribuție mai mare decât reclamantul la dobândirea bunurilor comune.
Singurele probe în acest sens sunt cele testimoniale, dar din acestea nu a reieșit cert dacă părinții apelantei au împrumutat sau donat vreo sumă de bani fiicei lor și, mai ales, ce sumă.
Astfel, martorul S. (f.84) a arătat că părinții ar fi dat împrumut suma de 6.000 de euro, iar martorele G. (f.201) și H. (f.27 apel) susțin că ar fi dat cam 3.000 de euro dar nu cunosc titlul cu care suma a fost dată: dar de nuntă, donație sau împrumut. Ca urmare, aceste declarații nu pot fi luate în considerare întrucât sunt contradictorii și, în plus, toate sunt probe indirecte, niciunul dintre martori nefiind prezent la momentul predării vreunei sume de bani.
Față de împrejurarea că apelanta nu a reușit să lămurească exact cuantumul și natura juridică a sumelor primite, nu se poate reține poziția acesteia și cota sa superioară din bunurile comune întrucât contribuția majoritară trebuie dovedită.
În plus, neregularitățile provin și din faptul că declarațiile de martor se contrazic cu actul autentic. În acest act, prețul apartamentului este de_ lei, iar martorul S. arată un preț mult mai mare, de 11.0000 de euro, din care părinții apelantei ar fi plătit jumătate.
Reclamantul nu recunoaște împrejurarea că părinții apelantei ar fi plătit o parte din prețul apartamentului.
Pentru toate acestea, în baza art.296 Cod proc.civ. se va respinge apelul și se va păstra sentința atacată.
În apel nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă D. A. M. împotriva sentinței civile nr. 2521/2012 a Judecătoriei Sibiu pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. C. D. C. H.
GREFIER,
M. T.
Red.C.H./tehnored.M.T.11.01.14
ex.6
J.F.L. A. P. – Judecătorie Sibiu
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
