Anulare act. Decizia nr. 78/2015. Tribunalul SIBIU

Comentarii

0

Decizia nr. 78/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 78/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SIBIU

SECȚIA I CIVILĂ

Decizia civilă nr. 78/2015

Ședința publică de la 03 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE V. C. D.

Judecător C. H.

Grefier A. F. A.

Pe rol fiind amânarea de pronunțare a cauzei civile privind pe apelant I. M., apelant S. R. și pe intimat S. C. L., intimat L. F. P., având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 14.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de 21.01.2015, la data de 28.01.2015 și ulterior la data de 03.02.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Prin sentința civilă nr. 7010/20.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a admis actiunea civila și in consecinta:

- s-a dispus anularea procurii nr 12 din dosar 3/2010, intocmita de notariatul III Rottweil, Germania, data de reclamanta, in calitate de mandant in favoarea paratei I. M. in calitate de mandatar, procura care a stat la baza perfectarii contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr 160/26.02.2010 la BNP Cismasu E.;

- s-a anulat actul reprezentand traducerea in limba romana a procurii germane;

- s-a anulat acordul de incetare sarcini si dovada descarcatoare privind incasarea pretului de vanzare de catre reclamanta;

- s-a anulat contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr 160/26.02.2010 la BNP Cismasu E., incheiat intre parata I. M. in calitate de mandatar al reclamantei si parata S. R., in calitate de cumparator, privind imobilul situat in Sibiu ., inscris in CF 106 154 Sibiu top 4185/21/4;

- s-a anulat incheierea de intabulare_/8.03.2010 si incheierea nr_/2.03.2010 privind imobilul in litigiu;

- s-a dispus revenirea la situatia anterioara de carte funciara prin inscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele reclamantei;

- au fost obligate paratele I. M. si S. R. la plata sumei de_ lei cheltuieli de judecata;

- a fost obligată parata L. F. P. la plata sumei de 19 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin actiunea civila inregistrtata sub nr dosar_ reclamanta S. C. L. a solicitat in contradictoriu cu pârâta I. M. ca prin hotărâre sa se dispuna

1. anularea actului intitulat dovada de consimtire, incheiat intre părti la data de 7.01.2010, cu privire la imobilul situat administrativ in Sibiu .,
2. anularea tuturor actelor juridice incheiate in baza actului prementionat.
3. Cu cheltuieli de judecata.

In fapt s-a motivat ca obiectul inscrisului sub semnatura privata era obligarea pâratei sa staruie pentru realizarea lucrărilor de instalatii apă si incălzire, sa depuna diligente pentru obtinerea avizelor necesare efectiuarii lucrărilor mentionate, indeplinirea acestor obligatii de către pârâtă in vederea vânzării viitoare de către reclamanta a imobilului, posibilitatea ca pârâta sa intermedieze o eventuala vânzare a imobilului in calitate de comisionar, stăruirea de către pârâta in vederea negocierii conditiilor vânzării.

S-a stabilit in mod expres ca pretul vânzării sa se aprecieze la maxim 135.000 euro.

Pârâta nu era mandatata sa vânda imobilul, insa totusi l-a instrăinat prin act notarial iar acum nu mai răspunde la telefon.

In drept art 948,962,966,968,970,977 cod civil.

Prin precizare si completare de actiune depusa de reclamanta la data de 13 mai 2013, fila 104, s-a solicitat

1.introducerea în cauză în calitate de pîrîte a numitelor:

a)- S. R., cu domiciliul în loc. Mediaș, . 30, .;

b)-L. F. P., cu domiciliul în Sibiu, . 4

2.admiterea acțiunii în contradictoriu cu cele 3 pîrîte I. M., S. R. și L. F. P., în sensul de a se dispune prin hotărârea pe care o veți pronunța în cauză, după cum urmează:

1.anularea următoarelor acte juridice:

a)- procura falsificată, nr 12, dosar 3/2010, intocmită de Notariatul III Rottweil, data de reclamanta mandant în favoarea pârâtei I. M., ce a stat la baza perfectării contractului de vinzare- cumpărare autentificat sub nr 160/26.02.2010 de către notarul public Cișmasu E.;

b)- actul ce reprezintă traducerea în limba română a procurii mentionate la petitul 1,a și care a stat la baza aceluiași contract de vinzare- cumpărare;

c)- acordul încetare sarcini și dovada descărcătoare privind încasarea prețului de vânzare de către subsemnata, act ce a stat la baza aceluiași contract de vânzare –cumpărare;

d)- contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 160/26.02.2010 de către notarul public Cișmasu E., prin care pârâta I. M. pe baza actelor juridice false menționate la punctele a,b,c din prezenta acțiune a vândut fără știrea și consimțământul meu pârâtei Sfarghie R. imobilul proprietatea reclamantei, situat administrativ în Sibiu, ., regim de inaltime S+P+E, înscris în CF 106 154 Sibiu, nr top 4185/21/4, cuprinzând teren, construcții, inclusiv garaj;

2.anularea încheierii de intabulare 12 620/8.03.2010 prin care s-a întabulat dreptul de proprietate asupra întregului imobil în litigiu pe numele pîrîtei S. R., în temeiul tuturor actelor juridice a căror anulare o cere la petitele premenționate;

3.anularea încheierii de intabulare 11 547/2.03.2010, precum și a actului administrativ nr 80/24.03.2010 (adresă sau referat) întocmit de către notarul public Cișmasu E., privind imobilul în litigiu, acte încheiate în temeiul și ulterior actelor false menționate la literele a,b,c din prezenta acțiune;

4.restabilirea situației anterioare de CF a imobilului în litigiu pe numele reclamantei ca deplin proprietar;

5.obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata funcție de culpa procesuală determinata în prezentul litigiu pe baza probatoriului administrat și în limita petitelor admise în sarcina fiecăreia;

Motive:

La data introducerii acțiunii subsemnata cunoșteam doar din afirmațiile notarului public ce a instrumentat în cauză despre vânzarea frauduloasă a imobilului proprietatea mea, fără a deține vreunul dintre actele care au precedat contractul de vânzare cumpărare și inclusiv acest contract, motiv pentru care, în toata aceasta perioada am efectuat demersuri la OCPI Sibiu, audiențe la Registratorul sef și directorul OCPI pentru a procura actele atacate pe aceasta cale, fără a reuși la aceasta dată să intrăm în posesia lor.

Imediat după ce a aflat despre manoperele frauduloase exercitate cu participarea celor 3 pârâte, a solicitat de îndată notarea procesului intentat împotriva singurului act despre care credeam ca stă la baza vânzării (dovada de consimțire) pentru a împiedica intabularea (însă fără succes deși atât notarea noastră cit și contractul s-au intabulat în aceeași zi - 8.03.2010), abia la 7.04.2010 am obținut un extras de CF care atesta notarea procesului pendinte, din cuprinsul căruia am aflat date despre alte acte juridice încheiate cu privire la imobilul meu, acte a căror anulare o cerem pe aceasta cale.

Falsitatea acestor acte juridice se poate verifica desigur numai după comunicarea unor copii certificate de la OCPI Sibiu ale acestora, prin procedura verificării de scripte și expertiza grafologică deoarece aceste acte au precedat vânzarea stând la baza ei, ca operațiune juridică translativă de proprietate.

În urma acestor acte false, a fost deposedată de imobilul proprietate, deși nu a emis mandat sau procura de vânzare în favoarea pârâtei I. care să-i permită legal sa o reprezinte în acest sens.

Motivele ce confirmă falsitatea actelor și atrag sancțiunea nulității acestora sunt următoarele:

a)- procura nr 12, dosar 3/2010, întocmită de Notariatul III Rottweil, data de subsemnata mandant în favoarea pârâtei I. M., ce a stat la baza perfectării contractului de vinzare- cumpărare autentificat sub nr 160/26.02.2010 de către notarul public Cișmasu E. – a fost falsificata prin adăugirea unor cuvinte noi (privind permisiunea vânzării) și ștergerea clauzei care interzicea expres vânzarea;

b)- actul ce reprezintă traducerea în limba română a procurii menționate la petitul 1,a și care a stat la baza aceluiași contract de vânzare- cumpărare – este tot un fals pentru că, traduce un act fals;

c)- acordul încetare sarcini și dovada descărcătoare privind încasarea prețului de vânzare de către, act ce a stat la baza aceluiași contract de vânzare –cumpărare – pentru că, reclamanta nu a încasat prețul de 75 000 euro ce figurează în contractul autentic și nici nu a semnat acest act, semnătura fiind falsă, aparține altei persoane;

d)- contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 160/26.02.2010 de către notarul public Cișmasu E., prin care pârâta I. M. pe baza actelor juridice false menționate la punctele a,b,c din prezenta acțiune a vândut fără știrea și consimțământul reclamantei, pârâtei Sfarghie R. imobilul proprietatea subsemnatei situat administrativ în Sibiu, ., regim de inaltime S+P+E, înscris în CF 106 154 Sibiu, nr top 4185/21/4, cuprinzând teren, construcții, inclusiv garaj - care este grefat pe o cauză ilicită, realizat prin manopere frauduloase (infracțiunea de fals, uz de fals), fiind perfectat cu nesocotirea disp.art 948 cod civil privind lipsa consimțământului meu la vânzare și lipsa capacității de a dispune a vânzătorului.

e)- încheierea de intabulare 12 620/8.03.2010 prin care s-a intabulat dreptul de proprietate asupra întregului imobil în litigiu pe numele pârâtei S. R., în temeiul tuturor actelor juridice a căror anulare o cerem la petitele premenționate și a căror falsitate este una evidentă, nulitatea operand în acest caz în virtutea principiului accesorium sequitur principales (pe baza unor procuri false).

f)- încheierea de intabulare nr 11 547/2.03.2010, precum și actul administrativ nr 80/24.03.2010 (adresă sau referat) întocmit de către notarul public Cișmasu E., după intabularea imobilului pe numele pîrîtei S., privind imobilul în litigiu, acte care sunt false deoarece ea, ca proprietar nu a comandat și nici efectuat la acest notar vreun act juridic în legatura cu imobilul în litigiu, fiind lovit de nulitate absolută;

Împotriva pîrîtelor a formulat și plângere penală pentru fals, uz de fals, inselaciune.

În drept: art. 948, 962, 966, 968, 970,977 din codul civil;

În probațiune: acte, martori, interogatoriu; adresă la OCPI pentru comunicarea tuturor actelor a căror anulare o cerem; expertiză grafologică pentru stabilirea falsurilor, apartenența semnăturilor.

Prin intampinare, parata I. a solicitat respingerea actiunii ca nefondata si netemeinica ( fila 8) intrucât procura intocmita in limba germana contiune un document tradus din limba română in limba germana la data de 21.12.2009 de catre acelasi traducător autorizat. Continutul documentului este acelasi cu traducerea facuta care prevedea sarcina vânzării.

Procura se coroborează cu actul denumit dovada de consimtire. Invoca exceptia inadmisibilitătii anulării unei procuri la cererea autorului documentului având in vedere regulile mandatului si dovada incasarii sumei din vânzare. Arata ca atât ea cât si pârâta cumpărătoare au fost de buna credinta.

Consimtământul reclamantei privind vânzarea reiese din cuprinsul procurii.

Se incalcă principiul potrivit caruia nimănui nu-i este ingăduit sa se prevaleze de propria incorectitudine pentru anularea unui act.

Prin intampinare, parata S. a solicitat respingerea actiunii având in vedere incidenta institutiilor reprezentând buna credinta si a mandatului aparent. A găsit pe internet adresa, a contactat-o pe mandatara carea i-a arătat actele imobilului, in original, extarsul de CF, incheierea de intabulare, autorizatia d econstructie, certificat de urbanism, facturi de la uzina electrica, planurile imobilului, chitante plătite la Primărie necesare vânzării.

Dovada de consimtire din 7.01.2010 confera puteri largi pârâtei I. M..

Buna credinta este indiscutabila actul fiind autentic.

Raporturile dintre mandatara si mandanta urmează sa fie rezolvate intre ele, inclusiv neplata pretului.

Notarul avea obligatia de serviciu sa verifice valabilitatea procurii .

In drept art 115 cpc ( fila 108)

Parata L. F. nu a depus intampinare insa a cerut respingerea actiunii si administarea probei cu expertiza grafologica.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanta a reținut urmatoarele:

La data de 7.01.2010, intre reclamanta și pîrîta I. M., s-a incheiat „dovada de consimtire”, anexata la dosar (f.13) dovada avind ca scop mandatarea pîrîtei de a starui în fata organelor abilitate pentru realizarea lucrărilor de instalații apă, incălzire, obtinerea vizelor necesare efectuării unor lucrări privind utilitățile, operatiuni si demersuri anterioare vinzării imobilului.

Reclamanta nu neaga intentia de vanzare în viitor a imobilului, dar aceasta prognoza cu privire la bun nu schimba obligatiile concret determinate, prin dovada de consimtire, in sarcina mandatarei I.. Evaluarea coroborata a sustinerilor reclamantei, cu răspunsul la interogatoriu al acesteia, fila 261 dovedeste ca proprietarul imobilului a interzis categoric vânzarea imobilului si a precizat clar cadrul in care pârâta avea sa actioneze prin procura intocmita la notarul Rieger.

Imprejurările in care reclamanta a mandatat-o pe pârâta pentru anumite operatiuni limitativ fixate sunt descrise in detaliu in răspunsurile la interogatoriu luate la cererea pârâtei S., fila 259 dosar.

In ceea ce priveste nulitatea procurii germane instanta constata temeinicia capatului de cerere astfel formulat avand in vedere argumentele ce succed:

La Notariatul Rottweil III din Germania, in fata notarului Rieger, procura prezentata ca model de catre parata I. si solicitata expres de catre aceasta sub pretextul ca exista un client din Istrael, interesat de imobil, a fost redactata cu modificarile impuse de catre reclamanta, in forma actului de la fila 56 pentru a se elimina orice dubiu că parara este mandatata a vinde imobilul.

Astfel reiese din actul denumit Vollmacht ( procura),aflat la fila 54 dosar, ca s-a cerut de catre reclamanta notarului Rieger să facă două modificări de esență procurii germane aduse in proiect de pârâta I.:

1.să „taie” (anuleze) din procura germană cuvintul „imobile”, ceea ce s-a realizat de catre notar, în prezenta reclamantei si a paratei, notarul semnind modificarea, inainte ca reclamanta să semneze procura germană (f.127, raspuns notar „radierea s-a facut în 7.01.2010, în prezenta dvs și a lui I.M.”;

2.să adauge în textul procurii, la final, (f.2, în partea inferioară a paginii, ultimul aliniat) o clauză din care să rezulte clar că procura nu permite vinzarea imobilului, ceea ce s-a și facut, asa incit la fila 2, jos, s-a consemnat expresia „diese Vollmacht berechtigt nicht zur Verauberung meines Grundbesitzes, Rotweil, den.7,ianuarie, 2010” – apoi urmează semnătura mea . Aceasta clauză a fost tradusă corect – traducere necontestată de părti (f.56, traducător D. M.Ș.) astfel: „prezenta procură nu permite înstrăinarea proprietății mele imobiliare, Rotweil, 7.01.2010”.

Aceste doua modificari sunt evidentiate in traducerea corecta a procurii, aflata la fila 56 dosar, asa cum a fost ea realizata in cursul judecatii de catre traducator S. D..

Din interpretarea acestor doua acte si anume dovada de consimtire si procura, in forma initiala, nemodificata prin falsificare, se constata ca reclamanta in calitate de mandant a împuternicit-o pe mandatara să efectueze urmatoarele operatiuni în vederea vanzarii ulterioare a imobilui de catre reclamanta: de a starui pentru realizarea lucrarilor de instalatii apa si incalzire, de a depune diligente pentru obtinerea avizelor necesare efectuarii lucrarilor mentionate, posibilitatea ca parata sa intermedieze o eventuala vanzare a imobilului in calitate de comisionar.

Din conținutul acestei procuri rezultă că mandatara a primit imputernicire să efectueze demersuri in vederea vanzarii imobilului, in conditiile stipulate de proprietar si la pretul fix de 135.000 euro, dar nu si sa faca acte de dispozitie prin instainarea imobilului catre terti, determinarea mandatului și întinderea acestuia fiind expres determinate.

Or, parata substituindu-se vointei reclamanatei a perfectat vanzarea uzand de manevre frauduloase si insusindu-si pretul imobilului, niciodata remis proprietarei S..

Astfel, mandatul special dat pentru o operațiune determinată a fost folosit cu o altă întindere și cu altă destinație și prin aceasta a fost încălcat principiul voinței juridice reale a părților contractante, respectiv a reclamantei si a paratei I..

Conform prevederilor art. 1546 C. civ., mandantul este îndatorat a îndeplini obligațiile contractate de către mandatar în limitele puterilor date. Nu este îndatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi făcut afară din limitele puterilor sale, afară numai când a ratificat expres sau tacit. Or, posterior luarii la cunostinta despre prejudiciul creat, reclamanta nu numai ca nu a ratificat operatiunea, dar a revocat procura data paratei, la data de .

Intreg ansamblul probator dovedeste ca pârâta I. si-a depăsit limitele mandatului prin denaturarea cuvinteler din continutul actului prin metoda falsului, prin semnarea actelor in locul reclamantei, prin simularea remiterii pretului vanzarii catre mandant,in scopul de a frauda interesele proprietarului si a-si insusi banii.

Procura incheiata la notarul Rieger in Germania, contrafacuta de catre parata I. se afla la dosar, f.370 -373, in original, fiind comunicata de P. de pe lingă Curtea de Apel A. I. la dosarul cauzei, aceasta fiind la rîndul său comunicată de notar Cismasu, Parchetului, procură al cărui continut si formă este confirmat de notar ca fiind actul care a stat la baza vinzării.

La fila 240 dosar, l a data de 17.05.2010, notarul clarifica doua aspecte relevante si anume ca’’ prezenta procura nu da dreptul la instrăinarea sau inchirierea proprietătii mele imobiliare’’, mentiunea fiind facută in scopul de a explicita situatia .

Instanta civila este abilitata a se pronunta asupra modalitatii de realizare a falsului asupra procurii care a stat la baza vanzarii, fara ca prin aceasta sa se substituie instantei penale, cu finalitatea de a constata valabilitatea acesteia, in baza probelor administrate in cauza.

Independent de faptul ca organele penale desfasoara o ancheta penala in dosar 387/P/2010 pentru infractiunea de inselăciune, instanta civila, văzând ca reclamanta s-a inscris in fals in ceea ce priveste procura, a dat curs administrarii probelor. Aceasta, în cadrul procesului civil, este strâns legată de realizarea principiului fundamental al “aflării adevărului”, iar acest obiectiv procesual se reflectă perfect în ”sistemul probatoriu” instituit prin codul de procedură civilă care conține reguli pertinente referitoare la ”rolul activ al judecătorului” si la “sarcina probei”

Sub aspectul probării falsului, relativ la procura germana nr 12, dosar 3/2010, intocmită de Notariatul III Rottweil, data de reclamanta mandant în favoarea pârâtei I. M., ce a stat la baza perfectării contractului de vinzare- cumpărare autentificat sub nr 160/26.02.2010 de către notarul public Cișmasu E., s-a dovedit ca aceasta a fost falsificata, asa cum a concluzionat expertiza criminalistica efectuata de Laboratorul Interjudetean Cluj, prin modificari, adaugiri, mentiuni scrise etc. conform celor indicate in pag 3,8,9 si 10 din raport.

Astfel expertul a evidentiat ca actul intitulat in limba germana Vollmacht contine o portiune de text scrisa cu alte caractere, ca plasarea semnaturii pe numele S. atat de jos in pagina, dupa textul dactilografiat, permite aprecierea faptului ca aceasta mentiune a fost introdusa dupa redactarea prin intermediul imprimantei a partilor principale ale textului, respectiv dupa printarea actului, dar inainte de semnare sa.

In consecinta, temeinicia capatului de cerere privind constatarea nulitatii absolute a procurii este fara tăgada. Instanta, avand in vedere raportul de constatare tehnico-stiintifica efectuat in cursul judecatii civile, apreciaza ca, si in lipsa unei solutii penale definitive in dosarul penal in ceea ce priveste procura, coroborand mijloacele de proba administrate in cauza, este evidenta lipsa vointei juridice (a consimtamantului si a cauzei) reclamantei la incheierea mandatului.

Se considera ca de toate manevrele dolosive este responsabila parata I. fiind relevant deopotriva pentru solutionarea cauzei sa se cunoasca cine a savarsit falsul semnaturilor reclamantului pe procura, si faptul ca acestea sunt false,imprejurare necontestata.

Din perspectiva posibilitatii instantei civile de a cerceta falsul, este fara relevanta identificarea si pedepsirea autorului falsului, cunoscut fiind ca in cauza s-a inceput urmarirea penala a paratei I. M., in dosar 387/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A.. Anterior efectuarii expertizei criminalistice, P. a avansat o ipoteza si anume ca ar putea fi vorba de un fals prin omisiune( fila 361).

Ceea ce este esential, raportat la obiectul actiunii este faptul ca semnatura de pe procura a carei nulitate s-a solicitat se se constate, cea folosita la vânzare si prezentata notarului Cismas, nu apartine reclamantei, astfel ca a lipsit vointa juridica a acesteia la incheierea actului, imprejurare ce a fost dovedita in cauza.

Constatarea nulitatii absolute a procurii care a stat la baza incheierii contractului de vanzare – cumparare a unui bun imobil, determina, in aplicarea principiului care guverneaza efectele nulitatii actelor juridice, resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, constatarea nulitatii actului subsecvent

In ceea ce priveste nulitatea vanzarii se constata ca:

Sub nr 160/26.02.2010 a fost incheiat de către notarul public Cișmasu E. contractul de vânzare-cumpărare autentificat, intre parata I. M., pretins manadatar si parata S. R., in calitate de cumpărător, cu privire la imobilul proprietatea reclamantei, casă nouă, situat în Sibiu, ., regim de inaltime S+P+E, înscris în CF 106 154 Sibiu, nr top 4185/21/4, cuprinzând teren, construcții, inclusiv garaj

Instanta a reținut ca vanzarea s-a făcut cu depășirea limitelor mandatului de către parata I., depășire care are în primul rând un aspect moral dar și unul de legalitate, deoarece parata profitand de faptul ca reclamanta nu se afla in tara si nu controla situatia a urmarit sa o excrocheze prin vanzarea imobilui, astfel ca atitudinea subiectiva îmbracă forma unei cauze ilicite și imorale.

Atat vanzarea operata in maniera descrisa cat si cumpararea imobilui sunt abuzive si prezinta periculozitate din moment ce ating increderea si probitatea necesare desfasurarii normale a raporturilor patrimoniale, dintre mandatar si mandant.

In directia cenzurarii actelor necesare vanzarii si a determinarea capacității de a dispune a mandatarului, notarul trebuia sa sesiseze ca procura germană originală (care a stat la baza vinzării, f.370 -373)) nu are caracter special si ca se nesocotesc disp art 1536 (2) VCC se arata: „cind este vorba de instrăinare, mandatul trebuie să fie special” si ca procura alaturi de traducere prezinta elemente de contrafacere.

În aceste condiții, vanzarea. în litigiu este nulă absolut, pentru nerespectarea dispozițiilor legale care guverneaza elementele formariii vointei juridice si institutia mandatului, dar deopotriva pentru inexistenta unei procuri valabile.

Asadar, pârâta Sfărghiu nu poate fi protejata nici de buna credinta, nici de mandatul aparent, fiindca depăsirea puterilor reprezentantului a fost dublata de lipsa consimtământului proprietarului la incheierea actului, deci inexistenta procesului cognitiv si deliberativ prin acre acesta se formează.

Consimtământul, ca esentiala conditie de validitate a unui act juridic reprezinta hotărârea, manifestata in exterior, de a incheia actul juridic, deci amnifesatrea de vointa ce atesta in mod neechivoc ca autorul ei doreste realizarea operatiunii juridice. Lipsa consimtământului atarge deci nulitatea absoluta, confirmarea actului si asanarea nulitătii nefiind posibilă. Depăsirea puterii mandatului daca nu era insotita de frauda la lege prin falsificare si lipsa cauzei contractului, ar fi ingăduit confirmarea actului, insa reclamanta a revocat mandatul si a atacat toate actele efectuate.

A existat mai mult decât o depășire a mandatului și anume I. a comis un fals prin omisiune.

Nu exista indicii din evaluarea stării de fapt ca notarul Cismas ar fi savarsit falsul intelectual. Lipsa sa totala de prudenta si neglijenta in examinarea procurii, nu echivaleaza cu elementul material al unei acțiuni de falsificare a unui înscris oficial, fie prin omisiunea de a insera date sau împrejurări, care ar fi trebuit să fie constatate (deci se poate săvârși fie prin comisiune, fie prin omisiune).

Faptul ca au existat doua acte diferite, unul de imputernicire a paratei sa obtina certificatul enrgetic si un potential contract de vanzare cumparare la o data ulteriora, pe care urma sa o decida reclamanta rezulta si din faptul ca mandatul trebuia sa fie achitat din pretul vanzarii deci operatiunile trebuiau sa aiba loc suucesiv si vanzarea sa se produca doar cu girul reclamantei.

În concluzie, actul juridic atacat în prezenta cauză materializează o vânzare-cumpărare iar operațiune juridică, trebuie sa fie analizata in ceea ce priveste valabilitatea ei prin raportare la dispozițiile art.948 C.civ., care reglementează condițiile de validitate a convențiilor.

De aceea se impune constatare a nulității actului atacat pentru cauză ilicita a dispozițiilor art.968 C.civ. cu referire la art.966 C.civ. Ilicitatea cauzei contractului consta în imposibilitatea pârâtei de a transmite un drept de proprietate atât timp cât nu avea calitatea de mandatar al proprietarului imobilului De asemena, instanta are în vedere și frauda la lege ca motiv de nulitate absolută prin eludarea normelor legale ce afectează interesul legitim al reclamantei.

Nulitatea este sancțiunea prin care actul juridic este lipsit de efectele ce contravin legii care interesează ordinea publică sau bunele moravuri, fraudează legea sau interesele individuale.

Sancțiunea este fundamentată și în condițiile în care actului juridic îi lipsește cauza sau aceasta este ilicită, imorală sau falsă. Prevederile art. 966 c.civ. statuează asupra lipsei efectelor unei obligații fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită; iar art. 968 definește cauza nelicită ca fiind aceea prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice.

In speta, această sancțiune este atrasă de cauza imorală nu de inexistența ei.

Așadar cauza, componentă a voinței juridice care reflectă scopul pentru care s-a încheiat actul juridic, este, în situația concretă, contrară bunelor moravuri și conduce inevitabil la constatarea nulității actului juridic astfel încheiat.

Astfel, potrivit art.968 C.civ., cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice, iar potrivit art.966, obligația fondată pe o cauză nelicită nu poate avea niciun efect.

În speță, cauza ilicită a operațiunii de vânzare-cumpărare se întemeiată atat pe reaua credinta a mandatarei I., care a procedat la instrainare fără acordul expres al proprietarului,cat si pe reaua-credință a cumpărătoarei S., decurgând din cunoașterea de către aceasta, la momentul cumpărării, despre imperfectiunile mandatului si carentele traducerii, a avut ca scop mediat (causa remota) fraudarea drepturilor proprietarului in persoana reclamantei care nu numai ca nu a imputernicit-o pe parata I. sa vanda, dar nu si-a incasat nici echivalentul pretului. Cu minime diligente, falsul putea fi perceput de catre pîrîta S., cunoscatoare de limba germană, aspecte care decurg din urmatoarele imprejurari:notarul a afimat ca cumpăratoarea trebuia să vină din Germania pentru a semna actul, iar pîrîta recunoaste la interogatoriu că a lucrat în Germania mai mult timp.

Pe de altă parte, nulitatea actului subsecvent se justifică și în virtutea principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis (principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial), câtă vreme s-a constatat nulitatea procurii mistificate.

Avand in vedere efectele falsului, dovedit prin expertiza criminalistica, din care rezulta ca actul ‚’’acord incetare si dovada descarcatoare’’ nu a fost semnat de catre titulara S. C., nu se poate sustine ca s-ar fi confirmat mandatul depasit de catre I., nu se valideaza vanzarea si nici pretul vanzarii, cu atat mai putin primirea sumei de bani de la mandatara I..

In ceea ce priveste nulitatea contractului de vanzare cumparare se constata ca principiul bunei credinte invocat de catre parata S. R., precum si al aparentei in drept, nu sunt de natura a o ocroti pe cumparatoare, din moment ce acceptand sa contracteze cu mandatara I. peste limitele mandatului, se presupune ca a luat asupra sa riscurile contractului incheiat in astfel de conditii.

Acesta prezumtie a unei conivente intre mandatara si cumparatoarea imobilului rezulta din urmatoarele imprejurari factuale: declaratiile oscilante care creaza dubii asupra veridicitatii afirmatiilor cu privire la plata pretului si modalitatea de plata, moneda in care s-a facut plata, data la care a fost efectuata. Sub acest aspect, al platii prin remiterea sumei de bani catre mandatara se observa o necorelare a declaratiilor. Astfel daca s-a sustinut initial de catre parta S. ca pretul a fost achitat in fata notarului Cismasu E., afirmatie prezenta si in cererea de recurs depusa la Judecătoria Sibiu, fila 451, ulterior afirmatiile au fost de alta natura.

La concluziile in fond, s-a sustinut ca din cauza unor probleme cu banca, banii s-au achitat în zilele următoare, din contul partei S..

Mentiunile din procura erau prin ele insele de natură să trezească oricărei persoane un puternic dubiu în ce privește valabilitatea mandatului, echivoc care alterează buna-credință. Instanta constata că în această situație nu poate fi reținută buna-credință a paratei S. R. în favoarea căreia s-a adjudecat imobilul litigios, cu consecința că nu poate fi înlăturat de la aplicare principiul resolutio jure dantis, resolvitur jus accipientis.

Raspunsurile de la interogatoriu contureaza o pozitie nesincera a acesteia si demonstrează o atitudine de nesiguranta asupra adevăratei persoane cu care a contractat.

In ceea ce priveste actul traducerii, s-a dovedit de asemenea ca actul este viciat impunandu-se desfiintarea lui, intrucat insăși procura germană s-a dovedit a fi un fals.Apoi, prin omisiunea netraducerii clauzei care interzicea vinzarea (de la fila 371, ultimul paragraf, inainte de semnătura reclamantei), omisiune fără de care nu s-ar fi putut realiza vinzarea, s-a pervertit sensul dispozitiilor date mandatarei. Prin simpla comparare a procurii germane originale (f.371 și urm) cu traducerea corecta (f.204, f.56) necontestată de părtile litigante se poate observa faptul că traducătoarea nu a inclus (nu a tradus) în actul traducere și clauza care interzicea vinzarea. Traducătoarea justifică această omisiune prin acoperirea cu bandă albă a clauzei (. ea a tradus ceea ce i s-a prezentat (. nu i s-a dat la tradus fila 2, ceea ce constituie o altă omisiune (fals prin omisiune).

Un alt motiv de nulitate al actului traducere il reprezintă inserarea (prin traducere neconformă, adaptată) unor cuvinte traduse incorect în continutul traducerii și care nu se gaseau în procura germană ori care nu erau mentionate în modalitatea corespunzătoare traducerii. Analizind comparativ: a)-procura germană nr 12; b)-traducerea procurii 12/2010 realizată de către traducătorul autorizat D. M. Ș.; c)-traducerea procurii nr 12/2010 realizată de catre pîrîta L., observam următoarele cuvinte falsificate (traduse intentionat incorect pentru a deturna sensul mandatului, facilitind vinzarea), mai exact:

Primul aliniat din traducerea procurii

- traduce :” în numele meu și pentru mine să efectueze demersurile necesare în vederea obtinerii avizelor și a certificatului energetic și vinzării imobilului din Sibiu, . loc de „toate demersurile necesare evaluării și obtinerii certificatului energetic de vinzare a imobilului”…

Al treilea aliniat din traducerea procurii

- traduce „mandatarul meu …este imputernicit să încheie orice acte …privind bunurile mobile și imobile proprietatea mea” – în loc de „orice acte privind bunurile mobile”, cuvintul imobil fiind barat de notar (adica sters, taiat și semnat de modificare la cererea mea în Germania);

Al patrulea aliniat din traducerea procurii

-traduce:” mandatarul meu va face tot ce va crede de cuviință chiar dacă nu este stipulat aici…având dreptul a da la rândul său procură de substituire oricărei persoane sau unui avocat” – în loc de „ chiar dacă nu este prevăzut în mod expres prevăzut aici, el este indreptatit să angajeze submandatari”

În baza acestor cuvinte false, sensul procurii germane nr 12/2010 date de reclamanta s-a schimbat total, așa incit, a permis reprezentarea ei ca proprietar vinzător în fata notarului pentru perfectarea contractului autentic de vânzare cumpărare privind vânzarea imobilului . Fapta paratei L. a fost tot de esenta civil delictuala, fapta comisiva avand loc odata cu efectuarea traducerii, chiar daca intentia nu a fost aceea sa produca un prejudiciu. Este credibila sustinerea pârâtei L. potrivit careia actul in limba germana i-a fost predat spre tarducere cu o banda alba, dar aceasta nu inlătura caracterul delictual al faptei.

Nulitatea acordului încetare sarcini și dovada descărcătoare privind încasarea prețului de vânzare se impune in primul rând pentru ca actul nu reflecta o realitate, pretul nefiind predat niciodata proprietarului de CF, operatiunea fiind simulata de pârâta I. prin asa zisa deplasare in Germania, cu avionul, iar in al doilea rând, expertiza criminalistica a evidentiat dincolo de aceasta pervertire a starii de fapt, mai sus relevata, si faptul esential constând in comiterea unui fals prin imitare de către pârâta I. M..

Expertul criminalist a concluzionat ca semnatura si scrierea numelui nu au fost realizate de titulara S. C., semnatura si scrierea numelui pentru titulara de pe actul in litigiu constituie un fals prin imitare, asadar, actul ‚’’incetare si dovada descărcatoare’’, nedatat, nu a fost semnata de catre titulara S. C., concluzie pe care instanta și-a însușit-o, omologând in intregime lucrarea stiintifica depusa la fila 397 dosar.

Pentru ca in urma anulării contractului de vânzare cumpărare imobilul sa se reintoarca in patrimoniul reclamantei, s-a admis si capătul vizând rectificarea de carte funciara pe calea anulării incheierii de intabulare_/8.03.2010 si incheierea nr_/2.03.2010 privind imobilul in litigiu, revenirea la situatia anterioara de carte funciara prin inscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele reclamantei.

Având in vedere culpa procesuala a pârâtelor I. M. si S. R. au fost obligate la plata sumei de_ lei cheltuieli de judecata, taxa judiciara de timbru, onorariu expertiza si onorariu avocat.

In funcție de culpa procesuală care revine pârâtei L. și în limita petitului admis în sarcina sa, referitor la actul reprezentând traducere, s-a obligat parata L. F. P. la plata sumei de 19 lei cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta I. M. solicitând schimbarea în parte în sensul de a respinge în totalitate acțiunea reclamantei ca neîntemeiată și nedovedită.

În motivarea apelului se arată că pârâta L. F. nu are calitate procesuală pasivă și se impunea admiterea excepției invocate în acest sens pentru că aceasta este terț față de actul încheiat, iar mandatul nu poate produce efecte față de alte persoane, așa cum prevede art.1532 și urm. Cod civil.

Apelanta pârâtă a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare întrucât acesta s-a încheiat între reclamantă și pârâta S. R. și, chiar dacă s-ar reține depășirea limitelor mandatului, apelanta este un terț față de acest contract.

Referitor la fondul cauzei apelanta arată că:

- Reclamanta a trimis apelantei pârâte procura de înstrăinare a imobilului prin sora reclamantei (procura a fost trimisă în limba română și tradusă de apelantă la traducător autorizat L. F., așa cum i se solicitase de către reclamantă);

- Apelanta pârâtă s-a deplasat în Germania după mai multe discuții și solicitări ale reclamantei și, ca dovadă a bunei sale credințe, apelanta susține că, la deplasarea în Germania, reclamanta a așteptat-o cu dovada de consimțire care a fost semnată împreună cu cererea de eliberare a certificatului fiscal, dar anterior demersului referitor la înstrăinare;

- Prin procura autentificată la notar în Germania, reclamanta a împuternicit-o pe apelantă să vândă imobilul, consimțământul reclamantei fiind neviciat și întregit de celelalte documente semnate, S. C. fiind cea care s-a ocupat de întocmirea tuturor actelor, inclusiv a procurii nr.12 din 2010 care se coroborează cu dovada de consimțire din 7.01.2010 și cu cererea de eliberare a certificatului fiscal pentru înstrăinare, semnată de reclamantă, și a cărei existență instanța de fond a ignorat-o;

- Reclamanta a fost de acord cu vânzarea și a primit întreg prețul, motiv pentru care a semnat acordul de încetare sarcini și dovada descărcătoare, dovada relei sale credințe fiind faptul că a refuzat să atașeze procurii germane și varianta acesteia în limba română, deși apelanta nu cunoaște limba germană;

- Instanța de fond a ignorat că părțile au semnat înțelegerea de înstrăinare a imobilului din 7.01.2010 înaintea procurii autentificate la notar în Germania, iar caracterul de act fals al procurii nu se poate reține atât timp cât nu există o hotărâre penală în acest sens și nici dovada lipsei consimțământului reclamantei;

- Prin interpretarea dată probatoriului administrat instanța de fond a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel și pârâta S. R. solicitând schimbarea în parte în sensul respingerii acțiunii reclamantei și obligării acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului se arată că informațiile referitoare la imobilul în litigiu și intenția de înstrăinare a acestuia au fost obținute de apelanta S. de pe site-urile de specialitate și dintr-un ziar local unde a găsit și numărul de telefon al mandatarei pârâte, I. M.. Mandatara deținea cheile și actele imobilului în original și i-a prezentat acest imobil, spunându-i și că are procură pentru vânzare.

Referitor la procură, reclamanta susține că aceasta a fost redactată de mandatara I. care s-a opus ca notarul german să redacteze o altă procură care să nu dea naștere la interpretări greșite. Singurul lucru ce s-a putut face a fost ca notarul a mai adăugat o clauză prin care s-a specificat clar că acea procură nu dă mandatarei drept de vânzare.

Apelanta susțin că nu se poate reține nici poziția notarului cum că modificările au fost făcute înainte de semnarea procurii pentru că este inadmisibil ca o autoritate publică să redacteze un astfel de act, dar și pentru că notarul își apără poziția. În plus, apelanta se întreabă de ce mandatara nu a semnat și ea modificările, deși era prezentă la redactarea procurii.

Apelanta critică procura pentru că include spații libere neanulate, text scris cu imprimanta, cu mașina de scris și cu mâna, ceea ce conduce spre o înțelegere între reclamantă și mandatară de a prejudica cumpărătoarea și de a încasa de două ori prețul imobilului. Chiar dacă reclamanta nu ar fi în înțelegere cu mandatara, ar fi cel puțin vinovată pentru alegerea unui mandatar cu o comportare ce naște suspiciuni.

Apelanta S. mai arată că doar ea a fost de bună-credință la încheierea acestui act, a plătit prețul deci nu are de ce să suporte consecințele comportării reclamantei.

Temeiurile pe care apelanta S. le invocă în sprijinul apărării sale sunt:

- Principiul ocrotirii bunei-credințe: apelanta nu cunoaște limba germană, iar procura tradusă a procurii încheiat în fața notarului public care, potrivit Legii nr.36/1995 avea obligația să verifice identitatea părților și întinderea procurii pentru a preveni litigiile.

- Apelanta a plătit prețul integral de_ euro, sumă ridicată din cont de la bancă (_ lei) și predată mandatarei în fața notarului public, iar apoi i s-au predat actele originale și cheile imobilului;

- Nu se poate concepe ca apelanta să se autofraudeze, respectiv să plătească o sumă atât de neroasă și să o piardă;

- Buna-credință e apărată de art.14 și 563 Cod civil, dar și în cadrul mandatului aparent. Potrivit art.1554-1558 Cod civil, dacă există un mandat, dar limitele acestuia sunt depășite prin abuz, terțului de bună-credință nu îi este opozabilă conduita abuzivă a mandatarului pe care mandantul l-a ales în mod greșit. În acest sens se indică jurisprudență și doctrină, precum și art.1309 noul Cod civil;

- Error communis facit jus potrivit art.17 Cod civil este aplicabilă în speță pentru că examinarea procurii a fost realizată de mai multe persoane: traducător, notar, un al doilea notar și toți au constatat că este valabilă, deci s-a creat o eroare comună și invincibilă asupra aparenței de drept,

- Pentru ca terții să fie protejați, mandantul trebuie să răspundă când a dat o procură obscură sau a împuternicit o persoană a cărei onorabilitate nu a verificat-o, astfel că aceasta a abuzat de împuternicirea primită pentru a frauda.

- Având în vedere aceste motive se susține că instanța de fond a greșit când a anulat o procură a cărei valabilitate nu a fost contestată pentru că greșită a fost doar traducerea acesteia și când a obligat-o pe pârâta apelantă S. la cheltuieli de judecată, deși nu i s-a reținut nicio culpă.

În cauză a formulat întâmpinare intimata S. C. solicitând respingerea ambelor apeluri ca neîntemeiate.

În ceea ce privește apelul pârâtei I. se susține că excepțiile lipsei calității procesuale pasive au fost în mod corect respinse pentru că sentința trebuia să fie opozabilă tuturor părților, iar pe fond, vânzarea a fost făcută în lipsa unui mandat special, respectiv pe baza unei procuri care infirmă orice permisiune de vânzare.

Referitor la apelul pârâtei S. R. se susține că afirmațiile referitoare la o înțelegere frauduloasă între reclamantă și mandatara sa nu sunt dovedite, că în mod corect instanța de fond a anulat procura pentru că a stat la baza vânzării deși nu acorda mandatarei puteri în acest sens. În plus s esusține că nu există temeiuri pentru valorificarea bunei credințe în favoarea acestei apelante. Cel mai puternic argument în acest sens se referă la data la care apelanta a avut banii reprezentând prețul imobilului în cont, dată care este ulterioară datei la care părțile s-au prezentat la notar și s-a susținut că s-ar fi plătit prețul.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că ambele apeluri sunt neîntemeiate și vor fi respinse, pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.

Instanța de fond a reținut în mod corect că nulitatea procurii autentificate de notarul german și traducerea acesteia se impun a fi anulate întrucât acestea au stat la baza vânzării imobilului peste voința reclamantei care, deși dorea să vândă imobilul, nu a împuternicit pârâta mandatară în acest sens.

Motivele de apel invocate de pârâta I. M. reprezintă de fapt o reluare a stării de afapt, așa cum o susține această pârâtă, susținerea principală fiind aceea că reclamanta a dorit vânzarea și a împuternicit-o în acest sens. Acest motiv este neîntemeiat întrucât din procura în limba germană (a cărei traducere s-a făcut incomplet) rezultă cu claritate că aceasta nu s-a dat în vederea vânzării. Chiar dacă textul principal al procurii poate induce dubii, finalul este clar, interzice vânzarea imobilului. Întrucât traducerea a fost făcută incomplet s-a ajuns ca notarul din România să permită vânzarea. Traducerea este fără dubiu rezultată în urma acțiunii apelantei I. și a traducătorului, pârâta L., ca urmare ambele au calitate procesuală pasivă.

Nu este întemeiat nici motivul de apel referitor la faptul că nulitatea procurii germane nu a fost invocată pentru că, prin acțiunea inițială reclamanta a solicitat anularea tuturor actelor juridice încheiate în baza actului menționat la petitul 1, iar prin precizarea depusă la 13.05.2013 s-a solicitat expres și constatarea nulității procurii nr.12 autentificată de notariatul III Rottweil.

Nici motivele de apel invocate de pârâta S. nu sunt întemeiate. Aceasta a invocat în prima parte a apelului elementele de nevalabilitate sau de neregularitate a procurii germane, iar aceste aspecte nu sunt în favoarea sa pentru că ele atrag admiterea acțiunii și nulitatea procurii și nu respingerea acesteia cum a solicitat apelanta.

În partea a doua a apelului s-au invocat două principii de drept, anume error communis facit jus care nu este aplicabil în speță, și principiul bunei-credințe.

În ceea ce privește principiul bunei-credințe invocat de apelanta S., deși în opinia instanței de apel nu s-a făcut dovada relei-credințe a cumpărătoarei și nici a conivenței acesteia cu mandatara reclamantei, așa cum a reținut instanța de fond, buna-credință nu poate fi reținută în favoarea apelantei S. în sistemul de carte funciară având în vedere modul în care rectificarea de carte funciară era reglementată la data încheierii contractului prin Legea nr.7/1996 (reglementarea era identică și în Decretul lege nr.115/1938, dar și în Noul Cod civil).

Potrivit art. 36 din acest act normativ, acțiunea în rectificare, întemeiată pe prevederile art. 34 pct. 1-4, își va produce efectele față de terțele persoane care și-au înscris vreun drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare.

Termenul va fi de 3 ani socotiți de la înregistrarea cererii pentru înscrierea dreptului a cărui rectificare se cere.

Întrucât acțiunea a fost introdusă în cadrul termenului de trei ani prevăzut de lege, este firesc ca ea să producă efecte și împotriva dobânditorului cu titlu oneros, de bună-credință. Deci, chiar dacă acceptăm că apelanta a fost de bună-credință pentru că nu s-a putut proba contrariul, buna-credință nu o poate apăra împotriva acțiunii în rectificarea cărții funciare bazate pe nulitatea titlului ce a stat la baza întabulării, ca urmare nici acest motiv de apel nu este întemeiat.

Pentru aceste motive, în baza art.296 Cod proc.civ. se vor respinge ambele apeluri și se va păstra sentința atacată.

În baza art.274 Cod proc.civ., fiind în culpă procesuală, ambele apelante vor suporta cheltuielile de judecată efectuate de intimata S. C. în apel (2000 de lei onorariu de avocat). Fiecare apelantă va plăti câte 1000 de lei cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge atât apelul declarat de I. M., cât și cel declarat de pârâta S. R., ambele împotriva sentinței civile nr. 7010/20.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o păstrează.

Obligă pe apelante în părți egale la plata către intimata S. C. L. la suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 03 februarie 2015.

Președinte, Judecător,

V. C. D. C. H.

Plecată în C.M

Semnează conf. art. 261 C.p.c

Președintele Tribunalului Sibiu

C. E. G.

Grefier,

A. F. A.

Red. V.D/24.03.2015

Jud. Fond. M. T.

Tehnored. A.F/24.03.2015

7 ex

← Pretenţii. Sentința nr. 2170/2015. Tribunalul SIBIU		Anulare act. Decizia nr. 75/2015. Tribunalul SIBIU →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Anulare act. Decizia nr. 75/2015. Tribunalul SIBIU Contestaţie la executare. Decizia nr. 85/2015. Tribunalul SIBIU Pretenţii. Sentința nr. 237/2015. Tribunalul SIBIU Pretenţii. Încheierea nr. 66/2015. Tribunalul SIBIU