Pretenţii. Sentința nr. 237/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 237/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 237/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 237/2015
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Grefier F. O.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei Civile privind pe reclamanta N. S. M. și pe pârâta S.C. C. A.. S.A., intervenientul R. C., având ca obiect pretenții.
Cauza a fost dezbătută în fond la data 30.01.2015 când cei prezenți au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._, așa cum a fost precizată, reclamanta N. S.-M. a chemat în judecată pârâta . solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.250.000 lei despăgubiri civile, reprezentând daune materiale – 50.000 lei și daune morale - 1.200.000 lei, precum și penalități de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere de la data de 20.09.2014 până la data plății efective.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta a fost victima unui accident de circulație care a avut loc la data de 9.07.2011, în urma căruia a suferit vătămări corporale și o infirmitate permanentă. Suma de 50.000 lei reprezintă cheltuieli cu transportul, internările, analizele și investigațiile și tratamentele medicale, iar suma de 1.200.000 lei reprezintă despăgubiri morale pentru consecințele negative de natură nepatrimonială ce i-au fost cauzate prin fapta ilicită, care constă în atingerea adusă din punct de vedere fizic, psihic și social.
În cauză a fost introdus în calitate de intervenient forțat autorul accidentului, R. C., care nu s-a prezentat în cauză.
Din probele administrate în cauză, respectiv actele medicale, expertiza medico-legală, rezoluția parchetului, interogatoriul reclamantei, decont cheltuieli, instanța reține următoarele:
La data de 9.07.2011 a avut loc un accident de circulație în Mun. C., în urma căruia reclamanta a suferit vătămări corporale, dar nu a formulat plângere penală, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cel vinovat de producerea accidentului, numitul R. C..
Din expertiza medico-legală efectuată în cauză rezultă că leziunile traumatice suferite de reclamantă în accidentul produs la data de 9.07.2011 au necesitat 140-150 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, că „leziunea de la nivelul brațului stâng a produs întreruperea completă a continuității majorității fibrelor trunchiurilor plexului brahial stâng, cu constituirea unei sechele algo-funcționale grave (plexopatie brahială severă stângă cu predominanță pe trunchiul brahial mijlociu și inferior), ceea ce reprezintă o infirmitate fizică parțială ireversibilă, pentru care a necesitat tratament recuperator îndelungat și necesită în continuare, toată viața.
În ce privește cererea de obligare la plata daunelor materiale, aceasta este neîntemeiată, având în vedere că cel ce solicită ceva trebuie să și dovedească, ori reclamanta nu a dovedit cu nici un mijloc de probă în ce au constat cheltuielile, pe care, deși le-a enumerat în acțiune, nu a făcut dovada efectuării lor. Cu privire la cheltuielile de spitalizare de 2770,95 lei, pe care i le solicită Spitalul Clinic de urgență C.,(f. 71-74),reclamanta nu a fost încă obligată la plata lor, deci nu sunt cheltuieli efectuate pentru a putea fi obligată pârâta să le suporte. Conf. art. 49 pct. 1 lit.d) din Ordinul CSA nr. 5/2010, aplicabil în cauză față de data producerii accidentului, la stabilirea despăgubirilor se au în vedere „eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare”. Cum reclamanta nu a probat cu documente justificative cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, aceasta va fi respinsă.
În ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor morale, aceasta este în parte întemeiată, în ce privește cuantumul solicitat de reclamantă.
Pentru determinarea cuantumului daunelor morale trebuie avut în vedere că la data producerii accidentului și implicit, a vătămării corporale, reclamanta avea 15 ani, iar atingerea adusă integrității corporale a unei persoane potențează existența unui prejudiciu care trebuie să fie reparat, chiar dacă nu întotdeauna poate fi evaluat, pentru ca astfel să se poată asigura o ocrotire deplină a drepturilor subiective ale celui vătămat.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în efectul negativ suferit de o persoană, urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană sau lucru, pentru care aceasta este ținută a răspunde, unul din cazurile particulare prezentându-l vătămarea sănătății unei persoane, ce are ca urmare fie pierderea, fie reducerea capacității sale de muncă, în speță, infirmitatea permanentă de care suferă reclamanta constituind și un prejudiciu estetic.
Prejudiciul corporal suferit de reclamantă este evident, aceasta având la brațul stâng o leziune care face ca reclamanta să nu și-l mai poată folosi, fapt ce a determinat nu numai suferința și durerea fizică pentru recuperarea sa, dar și suferința psihică, reclamanta fiind la o vârstă la care se află în curs de formare profesională, speranțele acesteia pentru viitor, inclusiv pentru întemeierea unei familii fiind reduse.
Întrucât infirmitatea suferită de reclamantă nu poate fi cuantificată în bani, prejudiciul moral suferit de aceasta fiind mare, dată fiind și vârsta acesteia, asigurarea unei reparații, în parte, a traumei suferite de reclamantă în urma accidentului și a consecințelor care o vor marca pentru toată viața, înseamnă acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanța de judecată are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea și gravitatea lor și să dispună repararea prejudiciului moral produs.
Deși stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În jurisprudența instanței europene, s-a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
Față de aceste împrejurări, având în vedere disp. art. 41-44, 49 din L. 136/1995 și art. 49 din Ordinul CSA nr. 5/2010, instanța va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 lei către reclamantă, cu titlu de daune morale.
În ce privește cererea de obligare la plata penalităților, constatăm că potrivit art. 37 acestea sunt de 0,1%/zi de întârziere, însă potrivit art. 36 al. 1 teza ultimă din Ordinul CSA nr. 5/2010, despăgubirile vor fi plătite în termen de 10 zile de la data la care asiguratorul va primi o hotărâre judecătorească cu privire la suma pe care trebuie să o plătească, astfel că cererea de obligare la plata penalităților este prematur formulată, motiv pentru care va fi respinsă.
În consecință, instanța va admite în parte acțiunea formulată, potrivit celor arătate mai sus.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată întrucât nu s-a dovedit că reclamanta a efectuat astfel de cheltuieli, nu s-a achitat taxă judiciară de timbru, nu s-a făcut dovada achitării vreunui onorariu pentru avocat și nici dovada achitării costului expertizei medico-legale efectuate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta N. S.-M., dom. în C., ..100 . ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Sibiu, ..5, turnul A . de Afaceri, jud. Sibiu, și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 500.000 lei cu titlu de daune morale.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Tribunalul Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6.02.2015.
PREȘEDINTE
D. T. L.
Grefier
F. O.
Red. D.T.L 16.03.2015
Tehnored. F.O. 18.03.2015
7 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 85/2015. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Încheierea nr. 66/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
