Cereri. Decizia nr. 15/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 16695/306/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 15/2015
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. G.
Judecător G. C.
Judecător D. T. L.
Grefier S. E.
Pe rol fiind judecarea recursului civil privind pe recurent D. D.-C. și pe intimat R. D., intimat R. I., intimat R. M. M., intimat R. M., intimat P. E., intimat T. I., intimat R. I., intimat P. M., intimat S. L., intimat H. I., intimat ., intimat C. I. în calitate de mandatar pt.T. I., având ca obiect uzucapiune rejudecare împotriva sentinței civile nr.6502 din 5.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. D. Agripina pentru recurentul reclamant D. D. C., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentanta recurentului reclamant arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului reclamant susține recursul astfel cum a fost formulat în scris la dosar solicitând în conformitate cu disp. art. 8, 9 C.p.c. admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și rejudecând solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu precizările depuse ulterior la dosar. Solicită a se constata că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii asupra imobilului teren în litigiu, situat în localitatea S..
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În drept invocă dispozițiile DL 115/1938 și Lg. 7/1996.
Arată că în cauză s-a făcut dovada posesiei dar și joncțiunii posesiei. În calitate de succesor în drepturi a tatălui său și a bunicilor arată că posesia începută de aceștia sub imperiul Codului civil a fost continuată de tatăl reclamantului și apoi de reclamant.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 6502/2013 a Judecătoriei Sibiu s-a respins cererea de chemare în judecată formulată și modificată de reclamantul D. D. C. în contradictoriu cu pârâții R. M. P. CURATOR O. I., P. E. P. CURATOR O. I., T. I., R. I., P. M., S. L., H. I., și ..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin cererea de constatare a faptului că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor prin uzucapiune și prin invocarea joncțiunii posesiei reclamantului cu cea a antecesorilor săi, reclamantul susține că termenul de prescripție de 30 de ani s-ar fi împlinit în persoana sa și, astfel, ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor prin uzucapiune.
În ceea ce privește persoana față de care s-ar fi împlinit termenul de prescripție de 30 de ani, din declarațiile martorilor audiați în cauză, reiese că tatăl reclamantului, D. C., ar fi folosit imobilul începând din urmă cu 40-50 ani (1973-1963) respectiv, 50-60 de ani (1963-1953), primindu-l de la bunicul reclamantului, D. I., și tatăl reclamantului a decedat în 2009-2010, potrivit declarației martorilor, astfel încât termenul de prescripție de 30 de ani s-ar fi împlinit în timpul vieții defunctului, sens în care imobilele s-ar fi inclus în masa succesorală.
Totodată, se mai reține că, reclamantul indică în cererea formulată, ca dată de începere a posesiei perioada anterioară anului 1945-1946.
Temeiul juridic al cererii de constatare a intervenirii uzucapiunii este indicat de reclamant ca fiind dispozițiile art. 1846-1847 și art. 1860 din Codul civil.
Potrivit dispozițiilor art. 1837 C.civ., prescripția achizitivă (uzucapiunea) este un mijloc a dobândi proprietatea, acest beneficiu al legii putând fi invocat la momentul împlinirii a 30 de ani de la data intrării în posesia imobilului, fără ca cel care invocă acest beneficiu al legii să fie obligat a produce vreun titlu și fără a i se putea opune reaua credință. (art.1890 C.civ.).
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că data începerii posesiei ar fi ulterioară anului 1953, dată la care era în vigoare Decretul-Lege nr. 115/1938, și nu reiese că termenul de prescripție achizitivă, chiar și al autorilor anteriori ar fi început să curgă, în perioada 1943-1947, pentru a se aplica dispozițiile codului civil.
Dacă reclamantul și-a întemeiat acțiunea având ca obiect constatarea intervenirii uzucapiunii pe dispozițiile Codului civil de la 1846, instanța nu poate proceda la analiza îndeplinirii condițiilor specifice ale prescripției achizitive din Decretul-Lege nr. 115/1938 ale cărui prevederi sunt aplicabile prescripțiilor achizitive începute ulterior anului 1947, cum este cazul în speța de față.
În consecință, având în vedere toate aceste aspecte, instanța a respins cererea formulată de reclamant, astfel cum a fost modificată,privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor de mai sus prin uzucapiune ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. D. C., care a solicitat modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, iar în subsidiar, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului se arată că reclamantul, în al doilea ciclu procesual s-a conformat celor solicitate de Primăria S., iar prin precizarea de acțiune a solicitat efectuarea operațiunilor de carte funciară necesare, iar expertul a lămurit denumirea locului în care este situat terenul, ca fiind Valea Morii. O altă problemă a fost aceea a temeiului legal al dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, respectiv recurentul consideră că sunt aplicabile disp. art. 28, 29 din DL 115/1938 și L. 7/1996, aceste precizări fiind depuse la instanța de fond în scris, deoarece cauza a fost luată în lipsa apărătorului ales. Mai susține recurentul că a făcut dovada posesiei dar și a joncțiunii posesiei, în calitate de succesor în drepturi a tatălui său și a bunicilor săi, consideră că posesia începută de aceștia sub imperiul codului civil a fost continuată de tatăl său și, respectiv de el. A făcut dovada unei posesii adevărate, utile și sub nume de proprietar.
Recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Este adevărat că în al doilea ciclu procesual reclamantul, ca urmare a concluziilor expertizei efectuate, a formulat o precizare de acțiune, însă nu a solicitat schimbarea temeiului juridic al acțiunii. Din probele administrate în cauză, respectiv din declarațiile martorilor audiați nu rezultă cu certitudine momentul începerii posesiei, existând diferențe foarte mari în declarațiile acestora în ce privește anul începerii posesiei, esențial pentru a se stabili legea aplicabilă., având în vedere că legea aplicabilă dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune este cea de la data începerii posesiei. Potrivit art. 6 al.2 din Legea 241/1947 prescripțiile împlinite și cele începute înainte de punerea în aplicare a DL 115/1938, respectiv înainte de 12 iulie 1947, sunt cârmuite de dispozițiile sub care au început. Ori între 22 iunie 1943, când prin Legea 389 a fost extinsă aplicarea codului civil român și peste Carpați, și 12 iulie 1947, dată de la care a fost pus în aplicare în Transilvania DL 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, s-au aplicat dispozițiile codului civil. Deci, reclamantul nu a făcut dovada cărei perioade îi aparține începutul posesiei bunicilor săi.
Apoi, nu rezultă din probe nici momentul concret la care s-a realizat joncțiunea posesiilor. Joncțiunea posesiilor este posibilă numai dacă acestea au avut loc în interiorul termenului de uzucapiune, până la momentul împlinirii acestui termen, și față de cel în persoana căruia s-a împlinit termenul. De aceea, reclamantul avea posibilitatea să solicite să se constate că tatăl său a dobândit imobilul prin uzucapiune și apoi să dobândească imobilul prin moștenire, fie să ceară și să facă dovada că sunt îndeplinite condițiile de la uzucapiunea prevăzută de DL 115/1938.
De asemenea, reținem că reclamantul nu a formulat nici o precizare de acțiune prin care să și-o întemeieze pe disp. DL. 115/1938, considerațiile în acest sens din concluziile scrise, depuse după dezbaterea fondului, nu echivalează cu o precizare de acțiune, fiind, de altfel, tardiv formulate față de disp. art. 132 c.pr.civ.
Față de toate aceste împrejurări, instanța constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, potrivit art. 312 c.pr.civ.va respinge recursul și o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D. D.-C. împotriva sentinței civile nr. 6502/2013 a Judecătoriei Sibiu, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15.01.2015.
Președinte, C. E. G. | Judecător, G. C. pl.din instanță semn.cf.art.261 al.2 C. PREȘEDINTE TRIBUNAL C. E. G. | Judecător, D. T. L. |
Grefier
S. E.
red.D.T.L.17.02.2015
j.f.D.D.
tehn.S.E.17.02.2015
2 ex.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 8/2015. Tribunalul SIBIU | Obligaţie de a face. Decizia nr. 27/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
