Anulare act. Decizia nr. 12/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 1741/257/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 12/2015
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. G.
Judecător G. C.
Judecător D. T. L.
Grefier S. E.
Pe rol fiind judecarea recursului civil privind pe recurent D. S. C. și pe intimat S. H., intimat S. H. cu dom. procesual ales la S. P., având ca obiect anulare act împotriva sentinței civile nr. 495 din 23.04.2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. L. A. M. pentru recurentul pârât D. S. C. și av. L. V. pentru intimata reclamantă S. H..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentanta recurentului pârât solicită încuviințarea probei cu înscrisuri pe care le depune la dosar și le comunică cu care dorește să facă dovada prețului de referință de la Camera Notarilor Publici de la acea dată.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită înlăturarea înscrisurilor depuse azi la dosar, acestea fiind extrajudiciare. Depune la dosar decizia civilă nr. 780/2014, sentința civilă nr. 490/2014, extras de pe portalul instanțelor și practică judiciară, acte care se comunică și reprezentantei recurentului pârât.
Reprezentanta recurentului pârât arată că Fleischer R. nu are nici o legătură de cauzalitate cu partea. În ceea ce privește decizia civilă arată că aceasta nu este definitivă.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Reprezentanta recurentului pârât susține recursul astfel cum a fost formulat în scris la dosar solicitând a se admite și a se modifica sentința primei instanțe în sensul respingerii acțiunii și menținerea ca valabil a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 23.12.2011.
Arată că două au fost motivele pentru care a fost admisă cererea, respectiv faptul că ar putea fi o donație deghizată neîndeplinind condițiile legale și prețul derizoriu. În ceea ce privește donația deghizată arată că tatăl intimatei reclamante a avut o activitate îndelungată, a avut discernământ până în ultimele zile a vieții așa cum s-a demonstrat prin expertiza și contraexpertiza, ambele efectuate în cauză la cererea intimatei reclamante. În ceea ce privește prețul derizoriu arată că, chiar dacă s-a efectuat o expertiză de evaluare, solicită a se avea în vedere că expertiza s-a făcut doar cu privire la valoarea terenurilor agricole nu și în ceea ce privește culturile ce se pot face sau productivitatea ce o pot da. Intenția părților la încheierea antecontractului de vânzare cumpărare a fost una de a vinde și de a cumpăra, iar prețul terenului a fost stabilit de comun acord de către părți, prețul a fost plătit, terenul nu este intabulat urmând ca recurentul de astăzi să facă documentațiile cadastrale și măsurările în vederea intabulării. Raportat la valorile din 2011 valoarea acestor terenuri agricole și atunci dar chiar și în prezent este de notorietate că au valori foarte mici.
Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Arată că două sunt motivele pentru care se critică hotărârea. Primul ar fi starea de sănătate iar al doilea motiv ar fi prețul.
În ceea ce privește starea de sănătate arată expertiza efectuată în cauză a stabilit că defunctul a avut discernământ. Din probele administrate în cauză însă rezultă că ambele părți respectiv pârâtul și defunctul erau în eroare, mai ales defunctul, era cu o lună înainte de a deceda când era grav bolnav, netransportabil. Sigur defunctul a fost în eroare, chiar recurentul la interogatoriu recunoaște că a vrut să încheie un contract de donație dar au încheiat un contract de vânzare cumpărare punând o sumă modică ca preț deci nu este un preț real. Mai mult, solicită a se observa că, la interogator pârâtul spune că banii s-au dat cu o zi înainte de încheierea antecontractului. În antecontract, încheiat la 23.12. 2011, se spune că suma de 12.000 lei a fost achitată atunci de promitentul cumpărător, deci la data facerii contractului. Arată că prețul nu s-a plătit, în mod obiectiv nu s-a găsit suma respectivă, defunctul era la pat.
Referitor la preț arată că terenul valora de 42 de ori mai mult decât prețul, terenul valora 111.000 Euro. Arată că pârâtul nu a cerut o altă expertiză doar a făcut obiecțiuni la expertiză.
Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 495/2014 a Judecătoriei Mediaș s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta S. H., împotriva pârâtului DARAGOMAN S. C., și în consecință, s-a dispus anularea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâtul D. S. și numitul V. G. la data de 23.12.2011; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 5.011 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a dispus restituirea originalului foilor de observație privindu-l pe V. G. către Spitalul Municipal Mediaș și a fișei de consultații către Cabinetul Dr. C. L. M..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că la data de 23.12.2011, când starea sa de sănătate era foarte precară, tatăl reclamantei a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu pârâtul, căruia i-a promis că-i vinde suprafața totală de 6 ha și 7.600 mp pentru prețul de 12.000 lei, iar la data de 23.01.2012 promitentul vânzător V. G. decedează.
Deși din majoritatea probelor testimoniale administrate și din rapoartele de expertiză medico legală rezultă că, în perioada semnării convenției, V. G. era dependent de pat și nu se mai putea deplasa, nu există nicio dovadă certă care să infirme că acesta a semnat convenția și nu a încasat banii.
Instanța a mai reținut că raportat la concluziile expertizelor medico-legale, sub aspectul discernământului și cel al capacității fizice de a semna actul, nu există nici un dubiu.
Din corespondența mai veche și sporadică purtată între defunct și reclamantă nu rezultă că între cei doi ar fi fost o relație atât de distanțată încât defunctul să fi avut intenția de a o dezmoșteni pe fiica sa, înstrăinându-și averea în timpul vieții.
Pe de altă parte, nici nu se poate spune că, în ultima perioadă a vieții, între reclamantă și defunctul său tată relațiile ar fi fost foarte apropiate, ceea ce poate duce la concluzia că, într-un moment de cumpănă, defunctul să fi dorit să-și dezmoștenească fiica, mai ales că, fiind căzut la pat, nu a prea fost căutat.
Cât privește prețul terenurilor pentru care s-a încheiat antecontractul, raportat la valoarea stabilită de expert, acesta trebuie considerat ca fiind unul disproporționat față de valoarea reală a acestora și că el ascunde mai degrabă o intenție de a dona decât o intenție de a vinde. Prețul pentru care s-a încheiat antecontractul este de 39,7 ori mai mic decât cel real. De altfel, în răspunsul său la interogator (fila 70 dosar), pârâtul recunoștea că defunctul a avut intenția de a-i dona terenurile, fiind buni prieteni, iar faptul că apoi s-a încheiat un antecontract pentru o sumă modică în raport cu valoarea reală nu face decât să confirme acest lucru.
Privită ca o promisiune de donație, convenția nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 1014 Noul Cod Civil, pentru că promisiunea de donație este supusă formei autentice, sub sancțiunea nulității absolute, ori convenția dintre defunct și pârât nu a fost încheiată în formă autentică.
Luată ca o promisiune bilaterală de vânzarea cumpărare, convenția este anulabilă, potrivit dispozițiilor art. 1665 Noul Cod civil
Ca urmare, având în vedere disproporția dintre prețul menționat în contract și valoarea reală a terenurilor, instanța consideră că prețul este neserios și că antecontractul ascunde mai degrabă o promisiune de donație și, ca urmare, acțiunea a fost admisă, și s-a dispus anularea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâtul D. S. și numitul V. G..
În baza dispozițiilor art. 274 Vechiul Cod de pr. civilă pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 5.011 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În încheierea din data de 16.04.2014 s-au consemnat susținerile părților și s-a amânat pronunțarea.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 16.04.2014 a declarat recurs pârâtul D. S. C., care a solicitat modificarea în totalitate a acesteia, în sensul respingerii acțiunii reclamantei și menținerea ca valabil a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat. În motivarea recursului se arată că considerentele instanței cu privire la relația dintre intimata reclamantă și tatăl său, bazate pe o corespondență din 1998 nu poate să înlăture celelalte dovezi și să susțină concluzia că între tată și fiică a existat o relație foarte apropiată până la decesul lui V. G.. În ce privește prețul stabilit de comun acord de către părți cu privire la care instanța a reținut că este disproporționat față de valoarea reală a terenurilor, recurentul susține că instanța nu a luat în considerare faptul că acest preț a fost stabilit de părți în considerarea valorii terenurilor agricole din 2011, care era scăzută, a faptului că terenurile nu erau întabulate în CF, locul unde erau situate terenurile, gradul de rudenie dintre pârât și V. G., precum și faptul că recurentul pârât și-a asumat obligația de a face toate demersurile necesare în vederea întabulării terenului în CF. Nu se poate afirma că acest preț este unul neserios și nici că nu a fost plătit, aceste împrejurări nefiind dovedite. Susținerile reclamantei că tatăl său din eroare a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare deoarece el ar fi dorit să încheie o donație nu sunt susținute de probele existente la dosar, cu atât mai mult cu cât expertizele confirmă faptul că tatăl reclamantei avea discernământ și avea reprezentarea consecințelor actelor încheiate de el. Apoi, reclamanta nu face referire la vreunul din felurile erorii sau în ce constă această eroare.
Recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
În ce privește considerentele referitoare la relația reclamantei cu tatăl său, V. G., cel care a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare cu pârâtul, apreciem acestea nu au relevanță în ce privește valabilitatea sau nu a acestei convenții, pentru că nu acesta este motivul pentru care instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantă, chiar dacă a formulat și considerente legate de acest aspect, mai mult pentru circumstanțiere.
Apoi, instanța a reținut corect că din probele administrate rezultă fără putință de tăgadă faptul că tatăl reclamantei avea discernământul necesar pentru a încheia un act juridic în cunoștință de cauză, așa cum susține recurentul ,însă, din nou, acesta nu a constituit un motiv de anulare a convenției dintre părți. Considerentele din recurs referitoare la plata prețului sunt neîntemeiate pentru că instanța de fond nici nu a reținut ca motiv de anulare a antecontractului, neplata prețului.
Ceea ce a determinat instanța de fond să dispună anularea antecontractului de vânzare-cumpărare a fost împrejurarea că prețul achitat de pârât este unul neserios, astfel încât ascunde mai degrabă o intenție de a dona terenurile. Nici una din împrejurările invocate de recurent în legătură cu prețul stabilit de părți în antecontract, respectiv criza economică din 2011, faptul că terenurile nu erau întabulate, locul unde sunt situate terenurile, nici chiar gradul de rudenie dintre pârât și tatăl reclamantei nu justifică disproporția vădită dintre prețul stabilit și valoarea reală a terenurilor. Prețul stabilit în antecontract, așa cum a reținut instanța de fond, este de aproximativ 39 de ori mai mic decât cel real, fiind atât de disproporționat încât convenția poate fi calificată ca fiind o promisiune de donație,care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, așa cum a reținut instanța de fond.
Ca promisiune de vânzare-cumpărare, față de prețul derizoriu stabilit de părți, sunt aplicabile disp. art. 1665 c.civ. nou, respectiv având în vedere că prețul convenit de părți este într-atât de disproporționat față de valoarea bunului, în mod corect instanța de fond a constatat că acest preț este neserios, că ascunde de fapt o promisiune de a dona, motiv pentru care în mod corect a dispus anularea acesteia.
Față de aceste împrejurări, instanța constată că sentința atacată este legală și temeinică motiv pentru care, potrivit art. 312 c.pr.civ. va respinge recursul și o va menține. Potrivit art. 274 c.pr.civ. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată dovedite de intimată în recurs. Potrivit art. 19 din OUG nr. 51/2008 suma de 415,5 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, pentru care recurentul a beneficiat de scutire, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul D. S. C. împotriva sentinței civile nr. 495/2014 și a încheierii din data de 16.04.2014 pronunțate în dosar nr._ al Judecătoriei Mediaș, pe care le menține.
Suma de 415,5 lei și 5 lei timbru judiciar pentru care recurentul a beneficiat de scutire de plata taxei judiciare de timbru rămâne în sarcina statului.
Obligă recurentul să plătească intimatei S. H. suma 5000 lei, cheltuieli de judecată, reduse, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15.01.2015.
Președinte, C. E. G. | Judecător, G. C. pl.din instanță semn.cf.art.261 al.2 C. PREȘEDINTE TRIBUNAL C. E. G. | Judecător, D. T. L. |
Grefier
S. E.
red.D.T.L.17.02.2015
j.f.O.H.
tehn.S.E.17.02.2015
2 ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 6/2015. Tribunalul SIBIU | Legea 112/1995. Decizia nr. 34/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
