Contestaţie la executare. Decizia nr. 301/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 301/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 301/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 301/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. L.
Judecător M. D.
Grefier L. A.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe apelant M. S. - DIRECȚIA FISCALĂ LOCALĂ S., și intimat S. L. având ca obiect contestație la executare - apel împotriva sentinței civile nr. 7068/20.11.2014 pronunțate de Judecătoria S..
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință pronunțată la data de 2.04.2015 când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7069/2014 a Judecătoriei S. s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S. L. în contradictoriu cu intimata Direcția Fiscală Locală S.. S-au anulat somația nr._/9.05.2014 și titlu executoriu nr._/9.05.2014 și s-a dispus restituirea taxei judiciare de timbru de 20 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că:
Potrivit titlului executoriu nr._/09.05.2014 și a somației nr._/09.05.2014 (fila 6), contestatoarea figurează cu obligații bugetare în sumă de 196 lei, reprezentând concesionări și cheltuieli de executare.
Conform susținerilor intimatei, aceste obligații bugetare reprezintă de fapt accesorii-penalizări pentru achitarea cu întârziere de către contestatoare a redevenței datorate pe anul 2014 în baza contractului de concesiune și că titlul de creanță care a stat la baza emiterii titlului executoriu nr._/09.05.2014 și a somației nr._/09.05.2014 este reprezentat de contractul de concesiune nr. 46/09.11.2007.
Potrivit art. 1 alin. 4 din C. proc. fiscală, prezentul cod nu se aplică pentru administrarea creanțelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepția redevențelor miniere, a redevențelor petroliere și a redevențelor rezultate din contracte de concesiune, arendă și alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate de Agenția Domeniilor Statului.
Instanța reține că, potrivit prevederilor art. 85 din Codul de procedură fiscală, plata contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat se face fie prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, fie prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Potrivit art. 110 alin. 2 și 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după cum executarea se face de bunăvoie sau prin executare silită, titlul de creanță fiind actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
Conform art. 85 alin. 6 din OG nr. 92/2003, decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată, iar, conform art. 88 lit. c, sunt asimilate deciziilor de impunere și deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii.
Or, în cauză, intimata nu a făcut dovada emiterii unei decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii ale contestatoarei, decizie care să respecte dispozițiile art. 86 și art. 87, art. 43, art. 110 alin. 2 și 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Din analiza dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că intimata nu a respectat prevederile legale și a procedat la începerea executării silite a contestatoarei fără a exista în cauză o decizie privind impunerea din oficiu și fără ca aceasta să fie comunicată debitoarei, astfel încât titlul executoriu nr. 245/02.10.2013 și somația nr. 245/02.10.2013 sunt lovite de nulitate.
Împotriva sentinței a declarat în termen apel M. S.- Direcția Fiscală Locală S. care a solicitat schimbarea sentinței și respingerea contestației la executare.
Apelanta a invocat nelegalitatea sentinței apreciind că greșit a reținut instanța de fond că actele de executare s-au emis în lipsa unui titlu de creanță.
Se arată că titlu de creanță îl constituie însuși contractul de concesiune pentru care s-a emis decizia de impunere nr._/21.12.2014 care cuprinde impozitul pe teren și redevența datorată pentru anul 2014.
Pentru că nu s-a achitat redevența s-a emis titlul executoriu_/2014 prin care s-au calculat accesoriile.
În drept s-au invocat prevederile art. 141 alin.1 C.pr.fiscală și art. 466 C.pr.civilă.
Intimata S. L. prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului deoarece decizia de impunere comunicată ei nu cuprinde accesoriile solicitate prin executare.
Analizând apelul în limita motivelor invocate instanța l-a găsit nefondat pentru următoarele considerente:
Raportul juridic dedus judecății a vizat contestația la executare formulată de debitoarea S. L. împotriva actelor de executare somație_/9.05.2014 și a titlului executoriu nr._/9.05.2014 în condițiile art. 172-174 din OG 92/2003.
Actele de executare contestate relevă că debitoarea S. L. ar avea obligații bugetare de 196 lei reprezentând accesorii la concesionari.
Fondat a reținut instanța de fond că conf. art. 85 C.pr.fiscală plata contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului consolidat se face prin declarație fiscală conform art. 82 și 86 din C.pr.fiscală fie prin decizie emisă de organul fiscal.
Decizia de impunere de care se prevalează apelanta nr._/21.02.2014 nu cuprinde și accesoriile la concesionari pentru care se solicită executarea ( fila 6 dosar apel ).
Ori conform art. 85 alin.6 OG 92/2003 decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată iar conform art. 88 lit.c sunt asimilate deciziilor de impunere și deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii.
În cauză apelanta nu a făcut dovada emiterii a unei decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii astfel că fondat în baza art. 86,87,43,110 alin.2 și 3 OG 92/2003 s-au anulat actele de executare emise.
Nu se poate reține susținerea apelantei cum că în cauză contractul de concesiune ar constitui titlu de creanță pentru că pentru obligațiile de plată accesorii trebuie emisă o decizie ceea ce în speță nu s-a făcut pe când în cazul contractului de cesiune pentru redevență s-a emis decizia de impunere nr._/21.02.2014. Deci chiar în condițiile existenței contractului de concesiune s-a emis decizia de impunere pentru creanța fiscală principală ceea ce în cauză pentru obligațiile accesorii nu s-a emis.
Actele de executare contestate privesc accesorii iar decizia de impunere privește debitul principal care nu a stabilit și accesorii la acesta pentru că acestea nu curgeau de la data emiterii deciziei de impunere_ mai ales că vizau perioada 26 martie – 8 aprilie 2014.
Pentru toate aceste considerente instanța în baza art. 480 N.C.pr.civilă coroborat cu art. 86,88,119 C.pr.fiscală se va respinge apelul declarat și se va păstra ca legală sentința civilă 7069/2014 a Judecătoriei S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta M. S. – Direcția Fiscală Locală S. împotriva Sentinței civile nr. 7068/2014 pronunțată de Judecătoria S. pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2015.
Președinte, D. R. L. | Judecător, M. D. | |
Grefier, L. A. |
red. D.R.L.16.04.2015
tehnored.L.A.16.04.2015
4 ex./2015
J.F. D. D.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 273/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 302/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
