Contestaţie la executare. Decizia nr. 789/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 789/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 789/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 789/2015
Ședința publică de la 22 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător D. R. L.
Grefier A. F. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și pe intimat U. V., având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile nr.1506/2015 a Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul U. V..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind alte cereri de formulat și în baza actelor dosarului, instanța încheie faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Intimatul U. V. arată că prin hotărârea judecătorească din 14.01.2013 s-au anulat penalitățile anterioare și Administrația Județeană a Finanțelor Publice nu a ținut cont de această hotărâre și nici de faptul că, creanțele din 2007 au expirat la data de 01.01.2013.
Intimatul U. V. solicită admiterea apelului, cu consecința menținerii sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Arată că solicită acordarea cheltuielilor de judecată de la instanța de fond, întrucât în apel nu are cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului declarat de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1506/2015 a Judecătoriei Sibiu s-a admis în parte excepția de tardivitate și s-a constatat tardivă contestația la executare în ceea ce privește adresa de înființare a popririi din data de 04.02.2014.
S-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul U. V. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B. Administrația Finanțelor Publice Sibiu și s-a constatat ca prescrisă executarea debitelor aferente anilor 2007 și 2008 și s-a dispus întoarcerea executării silite prin restituirea către contestator a sumei de 839 lei.
S-a respins cererea contestatorului de acordare de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:
Contestatorul U. V. a formulat în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Sibiu contestație la executare atât împotriva executării silite, invocând prescripția executării sumelor reprezentând debite aferente anilor 2007 și 2008, cât și contestație la executare împotriva actului de executare constând în adresa de înființare a popririi din data de 4.02.2014.
1. Potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ. vechi instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Prin urmare, instanța va analiza cu prioritate excepția tardivității contestației la executare în ceea ce privește atacarea actului de executare – adresa de înființare a popririi, invocată de intimată și pusă în discuție la ultimul termen de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 401 alin.1 lit. a C.pr.civ. vechi, contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare.
În cazul de față, contestația la executare privește actul prin care a fost dispusă înființarea popririi, adresata angajatorului reclamantului, motiv pentru care instanța are a stabili momentul subiectiv de la care contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă. Astfel, din înscrisurile înaintate în copie certificată de către organul de executare rezultă că acesta a luat la cunoștință de acest act de executare la data de 17.02.2014. (f.50), prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Dispozițiile generale din Codul de procedură (Cap. II - Citațiile și comunicarea actelor de procedură) sunt pe deplin aplicabile, iar dovada primirii înscrisurilor aflată la dosar îndeplinește condițiile legale, astfel că de la data de 17.02.2014 curge termenul de 15 zile pentru formularea contestației la executare.
Contestatorul, personal, a depus cererea de chemare în judecată prin care contestă legalitatea acestui act de executare la data de 6 mai 2014, iar termenul legal de 15 zile (calculat potrivit art. 101 alin. 1 C.pr.civ.) a expirat la data de 05.03.2014.
Consecința nerespectării termenului de formulare a contestației este decăderea contestatorului din dreptul de a formula contestație la executare, în condițiile art. 103 alin. 1 C.pr.civ. Având în vedere aceste considerente, instanța constată că excepția tardivității formulării cererii invocată de către intimată este întemeiată, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța o va admite și va respinge contestația la executare, în ceea ce privește actul de executare constând în adresa de înființare a popririi din data de 4 .02.2014, ca tardivă.
- Pe fondul cauzei,
Potrivit Titlului executoriu nr._ din data de 18.01.2013 în sarcina contestatorului figurează obligația de plată a sumei de 839 lei, menționându-se faptul că documentul prin care s-a evidențiat suma de plată îl constituie Decizia de impunere din data de 2.02.1012.
Din cuprinsul Deciziei civile nr. 12/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ rezultă că în sarcina reclamantului au fost calculate suma de bani cu titlu de contribuții de asigurări sociale, raportate la venituri din activități independente, sens în care încă din anul 2010 s-a demarat procedura de executare silită a debitorului în vederea recuperării sumei de 839 lei. Prin hotărârea amintită s-a dispus anularea unor acte de executare întocmite în dosarul execuțional realizat pe numele contestatorului ce priveau recuperarea unor sume (debit și penalități de întârziere aferente anilor 2007 și 2008), în total 895 lei.
Așadar, observând și informațiile cuprinse în adresa înaintată de Casa județeană de pensii Sibiu contestatorului la data de 11 ianuarie 2012 (f.7) instanța constată că în continuare intimata încearcă recuperarea aceluiași debit, în cuantum de 839 lei, prin emiterea unor noi acte de executare, câtă vreme nu există dovada contestării sau anulării/ desființării titlului executoriu în sine, prin care s-a stabilit obligația de plată (a deciziei de impunere).
Excepția prescripției dreptului intimatei de a solicita executarea silită a sumei de 839 lei a fost invocată în raport de dispozițiile art.131 și art.91 din Codul de procedură fiscală, arătându-se că dreptul organului fiscal de a recupera suma pretinsă pentru anul 2007 și 2008 s-a născut la data de 1 ianuarie 2008, 1 ianuarie 2009, astfel că până la data emiterii titlului executoriu au trecut mai mult de 5 ani de zile. În aceste condiții, intimata avea obligația de a proceda la încetarea oricăror măsuri de realizare a creanței și la scăderea acesteia din evidența analitică.
Verificând, în raport de înscrisurile existente în dosarul de executare, susținerile contestatorului privind prescripția dreptului intimatei de a cere executarea silită a sumelor datorate cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate pe persoane care realizează venituri din activități independente și majorări de întârziere instanța constată că executarea silită s-a pornit în vederea recuperării unor creanțe reprezentând contribuții pentru anii 2007 și 2008.
Prescripția dreptului de a cere executarea silită sancționează creditorul care nu manifestă diligența necesară pentru a pune în executare titlul executoriu lăsând să expire termenul defipt de lege în acest sens. Astfel, art. 405 Cod procedură civilă prevede că „dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede astfel”. Iar potrivit art. 91 alin.1 din OG 92/2003 Obiectul, termenul si momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiilor fiscale: (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel. (2) Termenul de prescriptie a dreptului prevazut la alin. (1) incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala potrivit art. 23, daca legea nu dispune altfel.
Prin urmare, termenul de prescripție în ce privește obligațiile de plată reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate pe persoane care realizează venituri din activități independente, început să curgă de la data de 1 ianuarie 2008, pentru sumele aferente anului 2007, și de la 1 ianuarie 2009, pentru cele aferente anului 2008, ceea ce înseamnă că la data introducerii prezentei cereri, 6 mai 2014, pentru ambele sume se împlinise deja termenul de prescripție.
Întrucât, în speță, nu s-a dovedit intervenirea vreunei cauze de natură să atragă suspendarea sau întreruperea cursului prescripției, potrivit dispozițiilor art. 4051 și 4052 Cod procedură civilă, văzând și că, la data de 31.12.2013 a expirat termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, instanța va admite cererea și va constata împlinit termenul de prescripție în care intimatul putea să solicite executarea silită a sumei totale de 839 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate pe persoane care realizează venituri din activități independente, aferente anilor 2007-2008.
În conformitate cu dispozițiile art.131 alin.1 din O.G.nr.92/2003, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept", astfel că procedura de executare a fost declanșată ulterior împlinirii termenului de prescripție.
Față de aceste considerente, instanța reține că actele de executare silită sunt nelegale și netemeinice, fiind incidente dispozițiile art. 4041 C.pr.civ. ce privesc restituirea bunurilor/ sumelor de bani în cazul desființării titlului executoriu ori a însăși executării silite, motiv pentru care va admite cererea contestatorului de întoarcere a executării prin restituirea sumei de 839 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate pe persoane care realizează venituri din activități independente, aferente anilor 2007-2008, pentru care s-a constatat prescripția executării silite.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. vechi, a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 134,78 lei constând în taxa de timbru.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata unor daune morale, instanța a respins această solicitare ca neîntemeiată. Instanța nu poate reține faptul că petentul a suferit o pagubă morală, deoarece simpla primire/ comunicare a unor acte de executare, acte cu privire la care a fost în măsură să formuleze și să înregistreze în termenul legal o contestație la executare în vederea anulării acestora, nu reprezintă fapte de natură să creeze o vătămare a intereselor personale ale reclamantului cuantificabilă în prejudiciu moral. Împrejurarea simplă că a fost nevoit să introducă o cerere de chemare în judecată (contestație la executare) nu poate determina un prejudiciu moral în legătură cu situația de fapt reținută, cu atât mai mult cu cât nici nu s-a făcut dovada unui abuz din partea intimatei, prin emiterea acestor acte de executare.
Împotriva sentinței a declarat în termen apel Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu care a solicitat modificarea sentinței și respingerea contestației la executare.
Apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a invocat nelegalitatea sentinței arătând că, în cauză contestatorul a înregistrat impozit pe venituri din activități independente și apelanta a pornit executarea silită în baza obligațiilor restante comunicate electronic de CNAS.
Actele de executare emise în poprirea înființată au respectat prevederile Codului de procedură fiscală, astfel că termenele de prescripție au fost întrerupte.
În drept s-au invocat prevederile art. 466 și urm. Cod de procedură civilă și 223 Cod de procedură fiscală.
Intimatul U. V. prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului, deoarece executarea silită a fost declanșată ulterior împlinirii termenului de prescripție.
Analizând apelul în limita motivelor invocate, instanța l-a găsit nefondat pentru următoarele considerente:
Faptic, raportul juridic dedus judecății a vizat contestația la executare formulată de contestatorul U. V. în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. de anulare a adresei de înființare a popririi nr._/04.02.2014 pentru suma de 839 lei, deoarece executarea silită este prescrisă, debitele fiind din 2007 și 2008, motivul de apel vizând constatarea greșită a intervenirii prescripției executării silite este nefondat.
Titlul executoriu pus în executare silită nr._ din 18.01.2013, aflat la fila 57 dosar fond, evidențiază debitele restante scadente puse în executare, respectiv suma de 839 lei conform deciziei_/02.02.2013 contribuției de asigurări de sănătate din activitățile independente, 126 lei decizia_/2012 accesorii, 776 lei accesorii conform deciziei_/2012, în total 1741 lei.
Instanța de fond a reținut legal că în baza deciziei civile nr. 12/2013 a Tribunalului Sibiu s-a anulat executarea pentru sumele reprezentând debite și penalități aferente anilor 2007 și 2008 de 895 lei emise pe sumele contestatorului, intimat U. V.. Cu toate acestea organul fiscal a continuat executarea silită pentru recuperarea aceluiași debit de 839 lei, așa cum rezultă din adresa CJAS Sibiu nr._/2015 (fila 7 dosar), debit din anul 2007 și 2008.
Raportat la data scadenței debitului supus popririi instanța de fond a statuat legal față de prevederile art. 405 Cod de procedură civilă și prevederile art. 91 OG 1992/2013 și a constatat intervenită prescripția executării silite a creanței de 839 lei.
Pentru toate aceste considerente în baza art. 480 Noul Cod de procedură civilă coroborat cu art. 191 OG 92/2003 se va respinge apelul declarat și se va păstra ca legală sentința civilă 1506/2015 a Judecătoriei Sibiu.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată în apel, nefiind făcută dovada avansării lor de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta AJFP Sibiu împotriva sentinței civile nr. 1506/2015 a Judecătoriei Sibiu pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.10. 2015
Președinte, Judecător,
M. D. D. R. L.
Grefier,
A. F. A.
Red. D.R.L
Jud. fond. O. Z.
Tehnored. A.F
4 ex/2 .
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 778/2015. Tribunalul SIBIU | Acţiune în constatare. Decizia nr. 751/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
