Ordin de protecţie. Decizia nr. 125/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 125/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 125/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 125/2015
Ședința publică de la 16 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător C. H.
Grefier A. F. A.
Cu participarea Ministerului Public, reprezentat de procuror I. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe apelant G. R. L. și pe intimat G. M., având ca obiect ordin de protecție împotriva sentinței civile numărul 141/2015, pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelanta asistată de av. M. F., se prezintă intimatul asistat de av. P. R..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentantul intimatului depune împuternicire avocațială.
Reprezentantul apelantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, audierea CD-ului și efectuarea unei adrese către Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, pentru a comunica dacă intimatul a fost condamnat și pentru ce infracțiune, întrucât la răspunsul la interogatoriu intimatul a negat acest lucru, însă are informații că intimatul a fost condamnat 3 ani, pentru infracțiunea de viol. Mai arată, că dorește să dovedească că dacă pârâtul a mințit la această întrebare, evident că a mințit și la celelalte, inclusiv la întrebarea dacă a lovit-o pe reclamantă.
Reprezentantul apelantei solicită, în măsura în care se va răspunde la adresa efectuată către Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, readministrarea probei cu interogatoriul intimatului, pentru a-i da posibilitatea acestuia să-și recunoască fapta.
Reprezentantul intimatului nu se opune încuviințării probei cu înscrisurile și pune concluzii de respingere a cererii în probațiune cu privire la efectuarea adresei către Inspectoratul de Poliție a Județului Sibiu, deoarece se încearcă a se dovedi o infracțiune comisă în anul 1989, fără nicio relevanță în cauză.
La interpelarea instanței dacă a fost condamnat, intimatul arată că a săvârșit un viol în urmă cu 27 de ani.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune probelor solicitate.
Reprezentantul apelantului arată că dorește să demonstreze că intimatul a mințit la interogatoriu și la dosarul cauzei este depusă adresă de la Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, în care se arată că intimatul a fost cercetat în anul 2010 pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri, lovire sau alte violențe și amenințare, infracțiuni ce afectează integritatea fizică.
Intimatul arată că în anul 2010 doar s-a bătut cu cineva și nu s-a finalizat nicicum acest incident și arată că au fost prezenți și copii apelantei din căsătoriile anterioare.
Reprezentantul apelantei arată că părțile implicate în acest incident, din anul 2010, s-au împăcat.
Deliberând, instanța încuviințează cererea privind înscrisurile depuse la dosar, inclusiv CD-ul depus la dosar. Respinge ca nemaifiind utilă cauzei cererea privind efectuarea unei adrese către Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, prin care să se solicite lămuriri cu privire la faptele pe care intimatul le-a recunoscut la termenul de astăzi și pentru același considerent, pentru faptul că s-a recunoscut existența faptelor arătate de către reprezentantul apelantei, nu se mai justifică nici încuviințarea probei cu interogatoriul.
Nefiind alte cereri de formulat și în baza actelor dosarului, instanța încheie faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului și schimbarea hotărârii în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii introductive, cu consecința emiterii ordinului de protecție, cu efecte pentru o durată de 6 luni, cu următoarele măsuri cu caracter provizoriu:
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 50 m față de apelantă, cât și față de viitoarea reședința din localitatea Sibiu, . . C, etaj 4, .;
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 50 m față de minorul G. M. N..
- suportarea de către pârât a chiriei și întreținerii pentru locuința temporară, astfel 150 euro pentru chirie și 100 euro pentru întreținere.
- obligarea intimatului să urmeze consiliere psihologică.
Reprezentantul apelantei arată că în jurisprudență se menționează că pentru emiterea ordinului de protecție există o procedură specială, de urgență și este o varietate a ordonanței președințiale. Apelanta a fost adusă la adăpost de organele de poliție, a făcut plângere penală împotriva intimatului și a obținut și certificat medico-legal. Mai arată că, psihologii adăpostului apreciază că apelanta nu are comportament de simulare și nu a mințit în legătură cu cele petrecute. La prima instanță și reprezentantul Parchetului a solicitat admiterea cererii de emitere a ordinului de protecție.
Instanța de fond a apreciat că operează prezumția că intimatul este autorul acestor violențe, deși nu s-a valorificat această prezumție și consideră că dacă un membru al familiei suferă un act de violență, se prezumă că ceilalți membrii au săvârșit acte de violență, ori la domiciliul acestora locuiau părțile, împreună cu minorul de 3 ani. Așa cum s-a demonstrat, intimatul a fost condamnat și a mințit în fața primei instanțe, iar comportamentul violent a fost demonstrat și prin adresa emisă de Postul de Poliție R., depusă la dosar. Mai mult decât atât, la dosarul cauzei există înscrisuri prin care se demonstrează o altă agresiune săvârșită în anul 2008.
Intimatul, deși pretinde că nu este autorul actelor de violență și ar fi responsabil pentru acestea fiul mai mare, nu a făcut sesizare referitor la acest aspect și nici nu a făcut plângere la poliție că ar fi dispărut familia de acasă.
Reprezentantul apelantei mai învederează că actele de agresiune s-au desfășurat și în sala de ședință spunându-i pe un ton autoritar „De ce faci asta, hai acasă și vezi-ți de treabă”, iar pe toată perioada procesului cei doi nu s-au mai întâlnit, apelanta aflându-se în prezent la adăpost.
Pentru toate aceste aspecte, reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului.
Reprezentantul intimatului pune concluzii de respingere a apelului și arată că cererea de emitere a ordinului de protecție, este o cerere de chemare în judecată ca oricare altă cerere și pe cale de consecință orice se afirmă, trebuie să se și dovedească, să existe probe certe care să demonstreze starea de pericol. În această cauză este vorba de un incident izolat, fiind vorba de un crescător de animale, cioban la R.. Arată că în anul 2010 a fost un incident într-un bar, unde intimatul a fost victimă, deoarece a intervenit pentru copii apelantei, iar cu privire la acest incident nu s-a întocmit nici măcar rechizitoriu. În dosar nu există vreun înscris prin care să se demonstreze că intimatul ar fi avut un comportament neadecvat față de minor, iar referitor la prezumții arată că intimatul a crescut alți 2 copii ai apelantei din căsătoriile anterioare și nu i s-a reproșat vreodată un comportament nepotrivit față de aceștia.
Intimatul învederează că cei 2 copii au 19 ani și respectiv 21 de ani.
Reprezentantul intimatului arată că apelanta a plecat la mama sa, unde a avut discuții cu unul dintre fii și la instanța de fond intimatul nu s-a opus să fie audiați ca martori copii apelantei.
Instanța de fond a repus cauza pe rol și în urma audierii martorilor nu s-a demonstrat că ar fi existat vreun scandal.
Referitor la solicitarea achitării contravalorii chiriei pentru un apartament în Sibiu, arată că nu se justifică, întrucât apelanta locuiește în R. și recunoaște că mama sa este în vârstă și are nevoie de îngrijiri și de asemenea și minorul este la grădiniță la R..
Pentru toate motivele învederate, reprezentantul apelantei solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentantul apelantei arată că în răspunsul la interogatoriu intimatul a învederat că a crescut copii apelantei, dar asta nu înseamnă că poate să o lovească din când în când. Apelanta dorește să locuiască în Sibiu pentru a evita conflictele cu intimatul, întrucât apelanta a fost lovită în cap, procedeu folosit pentru sacrificarea animalelor.
Reprezentantul Ministerului Public, procuror I. I. solicită admiterea apelului în sensul de a păstra intimatul o distanță minimă de 50 de m față de apelantă și față de minorul G. M. N..
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 141 din 19.01.2015, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a respins cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamanta G. R. L. în contradictoriu cu pârâtul G. M..
Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub numărul_/_.12.2014, reclamanta G. R. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G. M. emiterea ordinului de protecție, prin care să se dispună obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 50 m față de reclamantă cât și față de viitoarea reședință din localitatea Sibiu, Biv. M. V., ., etaj 4, .; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 50 m față de minorul G. M. N.;suportarea de către pârât a chiriei și întreținerii pentru locuința temporară în care urmează să locuiască cu copilul, astfel: 150 EURO pentru chirie și 100 EURO pentru întreținere;obligarea pârâtului să urmeze consiliere psihologică sau psihoterapie.
În motivarea acțiunii, în fapt, s-a arătat că părțile sunt soț și soție, iar în data de 3.12.2014 se afla la domiciliul familial din R. . jud. Sibiu, certându-se cu pârâtul . Pe fondul consumului de alcool ,pârâtul a lovit-o de două ori cu pumnul și cu palma în cap . A fugit spre poartă ,însă pârâtul a agresat-o din nou în cap. Reclamanta arată că a fugit în stradă. Băiatul cel mic s-a trezit și a fugit la reclamantă. Mai târziu a ajuns la postul de poliție și a făcut o plângere penală. Reclamanta arată că potrivit certificatului medico legal nr. I/a/1380 din data de 5.12.2014 a avut leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu corpuri dure din data de 3.12.2014 și care necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii 217/2003.
Cererea este scutită de taxa de timbru și timbru judiciar conform art. 26 alin 2 din Legea 217/2003.
Pârâtul a solicitat respingerea cererii, arătând că în seara de 3.12.2014 reclamanta a avut un conflict cu fiul acesteia rezultat dintr-o relație anterioară.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și interogatoriul părților.
S-a depus la dosar certificatul medico legal nr. I/a/1380 din data de 5.12.2014 din care rezulta a avut leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu corpuri dure din data de 3.12.2014 și care necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale, răspuns de la IPJ –Postul de Poliție R., acte de stare civilă .
În considerentele sentinței prima instanță a reținut că părțile sunt căsătorite și au domiciliul comun în R. Stezii nr. 451 jud. Sibiu. Din căsătoria părților a rezultat minorul G. M. N. născut la data de 13.10.2011.
Prin cererea adresată instanței reclamanta arată că în data de 3.12.2014 a fost lovită de către soțul său, astfel că solicită instituirea unor măsuri de protecție. În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus certificatul medico- legal nr. I/a/1380 din data de 5.12.2014 din care rezulta a avut leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu corpuri dure din data de 3.12.2014 și care necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale ( fila 11 ). În urma examinării s-au constatat echimoze și excoriații la limita dintre regiunea cervicală posterioară și hemitoracele drept, ochiul drept și pe fața dorso-laterală a brațului stâng.
Potrivit art. 3 din Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Art. 23 din L 217/2003 dispune că persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe măsuri - obligații sau interdicții.
Chiar dacă certificatul medico-legal atestă faptul că reclamanta a suferit leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu corpuri dure din data de 3.12.2014 și care necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale, câta vreme pârâtul nu a recunoscut-o, iar reclamanta nu a dovedit cu alte probe certe susținerile sale, nu se poate stabili legătura de cauzalitate între leziunile suferite și prezumtiva acțiune a pârâtului. Această probă nu este suficientă pentru a dovedi presupunerea rezonabilă că pârâtul este autorul faptelor arătate în cererea de emitere a ordinului de protecție. Împrejurarea că reclamanta a depus plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de ,,lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 al.1C.penal și că a fost începută urmărirea penală ,,in rem,, împotriva pârâtului nu constituie in indiciu temeinic care justifică presupunerea legitimă si rezonabilă că pârâtul, în seara de 3.12.2014, pe fondul unui conflict, este cel care i-a aplicat lovituri reclamantei. Se reține astfel că în cauză nu s-a dovedit cu probe certe că pârâtul a săvârșit fapte abuzive, care pun în pericol sănătatea, viața reclamantei sau a minorului, împrejurarea în raport de care cererea reclamantei de a se dispune măsurile solicitate a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului,m în fapt, s-a arătat că în cauză nu s-au administrat toate probele solicitate, și anume cererile suplimentare prin care se putea dovedi că pârâtul a mințit la interogatoriu când a fost întrebat despre o condamnare anterioară, ceea ce dovedea, mai departe, că pârâtul nu a fost sincer nici la celelalte aspecte din interogatoriu. Suplimentar, în probațiune, se impune a se lua în considerare și înregistrarea convorbirii de la nr. 112, inițiată de reclamantă în ziua agresiunii, precum și documentele medicale din 2008, urmare a unei alte agresiuni.
S-a probat, astfel, atât existența agresiunii și,deci,a stării de pericol în care se găsește reclamanta, calitatea pârâtului de membru de familie
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 217/2003, precum și ale Codului de procedură civilă.
În probațiune, în apel, s-au depus următoarele înscrisuri: adresa nr. 3/6 946 din 15.12.2014 a STS, Direcția pentru apel unic de urgență, precum și copia plicului, adresa Spitalului Clinic de Urgență Sibiu prin care se pune la dispoziția reclamantei copia FO_/2008 și a F UPU nr._/2009, inclusiv analizele făcute și medicația prescrisă, precum și înregistrarea convorbirii de la 112, pe suport electronic, adresa nr._ din 6.02.2015 a IPJ Sibiu.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform prevederilor Legii nr. 217/2003.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nici cereri de probațiune.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi întemeiat în raport cu considerentele ce urmează:
În dezacord cu opinia primei instanțe, în interpretarea tribunalului în cauză s-a făcut dovada actelor de violență la care a fost supusă reclamanta din partea soțului ei. Astfel, existența urmelor de violență de pe corpul reclamantei, constatate prin certificatul medico-legal nr. I/a/1380 din 5.12.2014, certificat eliberat la două zile după apelul reclamantei la 112, unde reclama faptele de violență ale soțului ei îndreptățesc prezumția că actele de violență asupra reclamantei au provenit de la soțul ei. Certificatul medico-legal reține existența unor leziuni traumatice la nivelul capului și brațului stâng, care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure. În anul 2008 reclamanta a mai fost internată la Spitalul Clinic Județean Sibiu pentru cefalee, amețeli și vărsături, după un traumatism cranio-cerebral prin agresiune.
Raportul de evaluare psihologică întocmit cu ocazia găzduirii reclamantei și a fiului ei minor, N., în Centrul de primire pentru victimele violenței în familie, reține că aceasta a fost supusă direct, și în prezența minorului, la 5 forme de violență din cele 7, așa cum apar ele menționate în Legea pentru combaterea și prevenirea violenței în familie, adică: violență verbală, psihologică, fizică, sexuală și socială.
Concluzionând, reclamanta apelantă a dovedit existența actelor de violență asupra sa, provocate de pârât, așa cum sunt ele circumscrise de prevederile art. 3 din Legea nr. 217/2003, motiv pentru care cererea sa de emitere a unui ordin de protecție în ceea ce o privește este întemeiată.
Este justificată această cerere și în privința copilului G. M. N., în vârstă de numai 3 ani, întrucât aceste acte de fizică, verbală, psihologică, socială la care este supusă mama lui se repercutează negativ și în ceea ce îl privește, fiind și el, indirect, supus acestor violențe.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod pr. civilă, tribunalul va admite apelul reclamantei, va schimba în parte sentința primei instanțe, în sensul că va admite cererea de obligare a pârâtului să păstreze față de ea și fiul ei minor, N., precum și față de viitoarea lor reședință, indicată ca fiind în Sibiu, .. 11A, ., o distanță de 50 m, timp de 3 luni, începând cu data pronunțării prezentei decizii.
S-a solicitat de către apelantă și obligarea intimatului la plata c/valorii chiriei pentru viitoarea reședință, precum și a întreținerii aferente acestei locuințe, dar cererea apare ca neîntemeiată în condițiile în care nu s-a probat în nici un fel cuantumul pretențiilor solicitate. Apelanta nu a făcut dovada chiriei pretinse, cu un eventual contract de închiriere, și nici a c/valorii întreținerii. Aceste aspecte trebuie dovedite în concret, pentru că chiar dacă s-a indicat adresa reședinței, nu se poate cunoaște dacă apelanta va locui acolo în condiții de închiriere sau, de pildă, comodat, sau orice altă modalitate care nu implică pentru ea plata unei chirii lunare sau a întreținerii.
Va fi respinsă și cererea de obligare a intimatului la urmarea unui program de consiliere psihologică sau psihoterapie, față de perioada scurtă pentru care s-a instituit măsura de protecție și având în vedere și că meseria pârâtului, cea care îi asigură mijloacele de subzistență, nu i-ar permite efectuarea acestui program.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta G. R. L. împotriva sentinței civile nr. 141/19.01.2015, pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta G. R. L. în contradictoriu cu pârâtul G. M. și în consecință:
Obligă pe pârât să păstreze o distanță de minim 50 m față de reclamantă și față de copilul lor minor G. M. N., precum și față de viitoarea reședință a acestora din Sibiu, .. 11 A, ., ., pe o perioadă de 3 luni, începând cu 16 februarie 2015.
Păstrează celelalte dispoziții ale instanței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2015.
Președinte, Judecător,
V. C. D. C. H.
Grefier,
A. F. A.
Red. V.D/16.02.2015
Jud. fond P. M.
Tehnored. A.F/17.02.2015
5 ex
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 23/2015. Tribunalul SIBIU | Evacuare. Decizia nr. 292/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
