Pensie întreţinere. Decizia nr. 23/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 23/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă Nr. 23/2015
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător C. H.
Grefier A. F. A.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe apelant D. A. -N. P. R. LEGAL B. L. –M. și pe intimat D. G. -N., intimat A. T. PRIMĂRIA SIBIU, având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru apelantul pârâtă av. F. M., se prezintă pentru intimatul reclamant av. M. S. A., lipsă fiind intimat A. T. Primăria Sibiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentanta apelantului pârât depune chitanța nr. 1656/2014, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentanta intimatului reclamant depune împuternicire avocațială și chitanța nr. 643/2014, în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Nefiind alte cereri de formulat și în baza actelor dosarului, instanța încheie faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantului pârât solicită admiterea apelului și respingerea cererii de lămurire a dispozitivului, având în vedere că, în mod nelegal instanța a considerat că este aplicabil art. 447 din Codul de procedură Civilă, motivat de faptul că există contradicții între hotărârea care s-a bazat pe convenția notarială a părților, cu privire la stabilirea pensiei de întreținere și între hotărârea judecătorească ulterioară, prin care s-a dispus reducerea acesteia. O astfel de clarificare a cuantumului sumei pe care ar trebui să o plătească tatăl, pentru minor, eventual s-ar fi putut face pe calea revizuirii, ori pe calea unei contestații la executare, dacă s-ar fi ajuns la executare silită.
Reprezentanta apelantului pârât solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea cererii de apel și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată. Se susține că prin apelul formulat s-ar fi solicitat respingerea cererii de lămurire a dispozitivului, pe când în cererea de apel se solicită admiterea lămuririi cererii de dispozitiv formulată de către apelantă.
Instanța de fond a fost sesizată cu două cereri de lămurire a dispozitivului, formulată de către tatăl minorului prin care a solicitat să se stabilească data de la care tatăl este obligat la plata pensiei de întreținere, iar apelanta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să se delimiteze pensia de întreținere și cheltuielile de școlarizare.
Instanța de fond a admis cererea de lămurire a dispozitivului, iar apelantei i-a fost respinsă cererea în mod întemeiat.
Instanța de fond prin sentință a micșorat pensia de la întreținere de la 500 lei, la suma de 282 lei și a dispus obligarea intimatului la suportarea în cuantum de 1/2 a cheltuielilor de școlarizare, motiv pentru care consideră că nu există dispoziții contradictorii ce ar presupune vreo lămurire a dispozitivului.
Pentru toate aceste motive, arată că nu sunt incidente disp. art. 443 Cod procedură civilă și în consecință solicită respingerea apelului formulat.
În replică, reprezentanta apelantei arată că în hotărârea prin care s-a luat act de convenția notarială, instanța a stabilit pensia de întreținere în mod corect, având în vedere toate veniturile realizare de către intimat și nu prin raportare la veniturile fiscalizate, iar împrejurarea că intimatul are venituri care nu sunt fiscalizate, acest fapt s-a stabilit în urma unui control, prin care s-a constatat că acesta încasează bani din activitatea desfășurată la service. Astfel, tatăl a consimțit să plătească anumite cheltuieli suplimentare față de obligația legală de întreținere a minorului.
INSTANȚA
P. sentința civilă nr. 2274/16.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a admis cererea formulată de reclamantul D. G.-N., în contradictoriu cu pârâtul D. A.-N., prin reprezentant legal Broscatan L.-M., s-a micșorat pensia de întreținere stabilită în sarcina reclamantului D. G.-N. și în favoarea minorului D. A.-N. stabilită prin convenția autentificată sub nr. 87/20.02.2013 de BNP O.-A. M. de la 500 lei și jumătate din toate cheltuielile ocazionate cu educarea și școlarizarea minorului la 282,75 lei, a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 520 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.07.2013 pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. 9._, reclamantul D. G.-N., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul D. A.-N., născut la data de 13.10.2002 prin reprezentant legal Broscatan L.-M. micșorarea pensiei de întreținere stabilită prin convenția autentificată sub nr. 87/20.02.2013 de BNP O.-A. M. de la 500 lei la ¼ din venitul net obținut de reclamant și exonerarea reclamantului de la suportarea a jumătate din toate cheltuielile ocazionate cu educarea și școlarizarea minorului așa cum au fost stabilite prin convenția autentificată sub nr. 87/20.02.2013 de BNP O.-A. M., cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că prin convenția autentificată sub nr. 87/20.02.2013 de BNP O.-A. M. a fost de acord să achite o contribuție de întreținere pentru minorul D. A.-N. în cuantum de 500 lei și să contribuie cu jumătate din toate cheltuielile ocazionate de educarea și școlarizarea minorului. Reclamantul a arătat că la momentul încheierii convenției beneficia de venituri mai mari iar în prezent veniturile au scăzut. În consecință solicită micșorarea pensiei de întreținere până la o pătrime din venitul lunar net realizat.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile art. 529 alin. (2), 531 C.civ. și art. 453 C.proc.civ.
În probațiune a depus în copie următoarele înscrisuri: adeverință de venit (f.6), certificat de divorț (f.7), convenția autentificată sub nr. 87/20.02.2013 de BNP O.-A. M. (f.8-9), adeverință de venit (f.17).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei potrivit art.15 lit. f) din O.U.G. nr.80/2013.
La data de 14.10.2013 pârâtul D. A.-N. prin reprezentant legal Broscatan L.-M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, pârâtul a arătat că nu se opune recalculării contribuției de întreținere dacă se va dovedi că veniturile realizate de reclamant în prezent sunt inferioare celor avute în vedere la stabilirea obligației. De asemenea, a arătat că solicită respingerea cererii privind exonerarea reclamantului de la suportarea cheltuielilor ocazionate de educarea și școlarizarea minorului motivat de faptul că reclamantul s-a obligat de bunăvoie să suporte aceste cheltuieli separat de suma stabilită cu titlu de pensie de întreținere.
P. cererea reconvențională formulată la aceeași dată s-a solicitat să se înlăture din convenția autentificată sub nr. 87/20.02.2013 de BNP O.-A. M. clauzele privind informarea reclamantului privind locația unde copilul se află în cazul în care aceasta este schimbată temporar mai mult de o zi, înscrierea copilului la cercuri sau cluburi școlare, data și ora diferitelor petreceri la care copilul este invitat și persoanele cu care copilul intră în contact.
În probațiune s-au depus în copie următoarele înscrisuri: adresă furnizare informații (f.30-31), cerere AFP Sibiu (f.32).
La data de 15.11.2013 reclamantul D. G.-N. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că totalul contribuției acestuia la cheltuielile de creștere și educare a minorului nu poate depăși cota maximă obligatorie până la care pot fi afectate veniturile celui obligat. De asemenea a arătat că nu dorește să mai contribuie financiar la cheltuielile legate de meditații deoarece nu are certitudinea că acestea sunt reale.
La aceeași dată reclamantul D. G.-N. a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a minorului D. A.-N. arătând că acesta nu este parte în raportul juridic de drept substanțial deoarece obligația de informare incumbă mamei copilului și nu acestuia. De asemenea a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca netemeinică și inadmisibilă arătând că dreptul la informare este o modalitate de concretizare a dreptului de a avea legături personale cu minorul, fiind recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 15 din Legea nr. 272/2004 și art. 8 alin. (1) CEDO.
În probațiune s-au depus în copie următoarele înscrisuri: adeverință de venit (f.50), chitanțe (f.51-63), scrisoare medicală (f.64).
La data de 12.02.2014 pârâtul D. A.-N. prin reprezentant legal Broscatan L.-M. și numita Broscatan L.-M. personal a depus precizare la cererea reconvențională prin care a arătat că solicită anularea parțială a convenției autentificată sub nr. 87/20.02.2013 de BNP O.-A. M. cu privire la următoarele clauze prevăzute în convenție: locația unde copilul se află în cazul în care aceasta este schimbată temporar mai mult de o zi, înscrierea copilului la cercuri sau cluburi școlare, data și ora diferitelor petreceri la care copilul este invitat și persoanele cu care copilul intră în contact.
La dosarul cauzei s-au mai depus în copie următoarele înscrisuri: adeverință de venit (f.76), chitanțe (f.77-87).
La termenul din data de 02.04.2014 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a minorului D. A.-N. în formularea cererii reconvenționale, având în vedere că acesta nu este parte în raportul juridic dedus judecății prin cererea reconvențională, obligația de informare a tatălui fiind în sarcina numitei Broscatan L.-M., iar convenția a cărei anulare se cere fiind încheiată între reclamantul D. G.-N. și numita Broscatan L.-M..
La același termen instanța a admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale formulate de numita Broscatan L.-M. având în vedere că potrivit art.209 al.1 c.pr.civ. cererea reconvențională poate fi formulată în cadrul unui proces numai de către pârât iar litigiul de față are ca părți, pe de o parte reclamantul D. G.-N. iar pe de altă parte, D. A. N. prin reprezentant, iar cererea reconvențională formulată personal de numita B. L. apare ca fiind făcută de o persoană străină de proces.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut:
Minorul D. A.-N. născut la data de 13.10.2002 este fiul reclamantului D. G.-N. și al numitei Broscatan L.-M..
P. convenția autentificată sub nr. 87/20.02.2013 de BNP O.-A. M. (f.8-9) încheiată între reclamantul D. G.-N. și numita Broscatan L.-M., cele două părți au stabilit locuința minorului la mama sa numita Broscatan L.-M., iar reclamantul s-a obligat să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională cu o sumă fixă lunară de 500 lei și o contribuție variabilă constând în jumătate din toate cheltuielile ocazionate de educarea și școlarizarea minorului, după cum urmează:
a) Pentru perioada de școlarizare, tatăl se obligă să achite jumătate din costurile meditațiilor extrașcolare, cursurilor sportive, a taberelor sau a excursiilor organizate atât în cadrul școlii cât și în afara acesteia,
b) Obligația de a achita jumătate din contravaloarea asistenței medicale acordate minorului, consult, spitalizări, intervenții chirurgicale, inclusiv medicamente, analize, etc.
În conformitate cu art.516 alin.1 C.civ. obligația de întreținere există între rudele în linie dreaptă, iar potrivit art.525 alin.1 C.civ. minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
În absența unei înțelegeri cu privire la cuantumul, felul și modalitățile de executare, instanța va soluționa prezenta cerere în acord cu prevederile art.524 C.civ.coroborat cu art.527 C.civ.,respectiv, ținând seama de nevoia celui care o cere și mijloacele celui care urmează a o plăti.
Nevoile beneficiarului și posibilitățile de plată ale debitorului pensiei de întreținere sunt criterii legale care trebuie folosite cumulativ cu ocazia fixării cuantumului ei, creditorul pensiei de întreținere având dreptul să se bucure de condiții materiale corespunzătoare nu numai nevoilor lui, ci și posibilităților materiale ale părinților, indiferent dacă aceștia conviețuiesc sau nu împreună. Pentru aceste motive, nevoile beneficiarului pensiei de întreținere, trebuie stabilite în funcție de vârsta acestuia, de necesitatea de a i se asigura condiții materiale corespunzătoare pentru creștere și educare.
De asemenea, potrivit art. 531 alin. (1) C.civ. dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
În cauza de față, așa cum rezultă din adeverința de venit depusă la fila nr. 6 din dosar, reclamantul realizează un salariu lunar net de 1.081 lei.
De asemenea, potrivit adeverinței de venit depusă la fila nr. 76 din dosar, reclamantul a realizat un venit anual estimat din cedarea folosinței bunurilor de 450 lei. Cu privire la acest aspect martorul D. G. audiat în cauză (f.74) a declarat că reclamantul obține un venit lunar de 50 lei din închirierea curții sale, în consecință instanța va avea în vedere acest venit din cedarea folosinței bunurilor și nu cel estimat de 450 lei anual care este inferior celui efectiv realizat.
În consecință, venitul net lunar realizat de reclamant, așa cum acesta rezultă din probele administrate în cauză, este de 1.131 lei (1.081 lei salariu net + 50 lei venituri din chirie).
Potrivit art. 529 alin.2 C.civ. când întreținerea este datorată de părinte ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.
Astfel, raportând cuantumul maxim al întreținerii datorate de părinte pentru un copil la venitul net realizat de reclamant de 1.131 lei rezultă că nivelul maxim al contribuției la care acesta poate fi obligat în favoarea copilului său este de 282,75 lei (1/4 din 1.131 lei).
În privința condiției prevăzute de art. 531 alin. (1) C.civ. pentru micșorarea pensiei de întreținere, și anume ivirea unei schimbări în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța constată că cele două cerințe nu trebuie îndeplinite cumulativ, fiind suficientă dovedirea incidenței uneia singure. Acest aspect rezultă din coroborarea articolului enunțat mai sus cu dispozițiile art. 527 alin. (1) C.civ. potrivit căruia poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloace pentru a o plăti sau posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
În cauza de față instanța constată că s-a făcut dovada modificării mijloacelor debitorului întreținerii, din declarația martorului D. G. audiat în cauză (f.74) rezultând că la momentul divorțului (concomitent cu încheierea convenției privind contribuția la întreținerea minorului) reclamantul avea aceleași venituri din salariu dar primea și un ajutor de la fratele său iar în prezent fratele său nu i-a mai trimis nici o sumă de bani.
Astfel, reclamantul, în considerarea ajutorului pe care la acea vreme îl primea de la fratele său, a consimțit la încheierea convenției și achitarea unei contribuții care în prezent depășește jumătate din veniturile nete realizate de acesta, motiv pentru care instanța consideră întemeiată cererea de micșorare a contribuției de întreținere și va reduce contribuția reclamantului stabilită prin convenția autentificată sub nr. 87/20.02.2013 de BNP O.-A. M., la nivelul maxim permis de art. 529 alin.2 C.civ. de ¼ din venitul său lunar net, și anume 282,75 lei.
Este evident că suma de 282,75 lei nu este suficientă pentru a acoperi jumătate din nevoile minorului, însă față de limitarea prevăzută de art. 529 alin.2 C.civ. instanța va stabili cuantumul pensiei la acest nivel.
Astfel, față de aceste circumstanțe, în baza art. 531 alin. 1 C. civ., instanța va admite cererea și va micșora pensia de întreținere stabilită în sarcina reclamantului D. G.-N. și în favoarea minorului D. A.-N. stabilită prin convenția autentificată sub nr. 87/20.02.2013 de BNP O.-A. M. de la 500 lei și jumătate din toate cheltuielile ocazionate cu educarea și școlarizarea minorului la 282,75 lei.
Potrivit art.531 alin.2 NCciv pensia de întreținere astfel stabilită se va indexa de drept, trimestrial, în raport cu rata inflației.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate, având în vedere soluția de admitere a cererii formulate, în temeiul art. 453 C.proc.civ. instanța a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 520 lei reprezentând cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei (f.11) și onorariu avocat în cuantum de 500 lei (f.15-16).
În temeiul art. 451 alin. (2) C.proc.civ. instanța a redus cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat de la 1.000 lei la 500 lei având în vedere complexitatea redusă a cauzei.
P. încheierea civilă din data de 13 august 2014, pronunțată în același dosar, s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului formulată de reclamantul D. G.-N., în contradictoriu cu pârâtul D. A.-N., prin reprezentant legal Broscatan L.-M., s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 2.274/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 9._, în sensul că pensia de întreținere astfel cum a fost micșorată este datorată începând cu data formulării cererii de chemare în judecată, și anume 12.07.2013, s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul D. A.-N. ca neîntemeiată.
În considerentele acestei încheieri prima instanță a reținut că prin cererea formulată la data de 29.07.2014 reclamantul D. G.-N., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul D. A.-N., prin reprezentant legal Broscatan L.-M. lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 2.274/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 9._, în ceea ce privește indicarea în dispozitiv a datei de la care a fost micșorată pensia de întreținere stabilită în sarcina reclamantului D. G.-N. și în favoarea minorului D. A.-N..
În drept au fost invocate dispozițiile art. 443 C.proc.civ. și art. 532 alin. (1) C.civ.
P. întâmpinarea depusă la data de 13.08.2014 pârâtul D. A.-N. a arătat că nu era necesar a fi menționată data de la care a fost micșorată pensia de întreținere dat fiind faptul că numai în situația în care se stabilește pensia de întreținere prin acțiune separată sau ca urmare a divorțului dintre părți sunt aplicabile dispozițiile art. 532 alin. (1) C.civ.
De asemenea, pârâtul D. A.-N. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței în sensul ca instanța să facă o delimitare între pensia pe care reclamantul o datorează și contribuția sa la cheltuielile de educație și școlarizare a minorului. Pârâtul a mai arătat că din cuprinsul hotărârii rezultă că pensia se reduce de la 500 lei la 282,75 lei dat în dispozitiv se menționează micșorarea pensiei și jumătate din cheltuielile de școlarizare la 282,75 lei.
Analizând cererea de lămurire a dispozitivului prin prisma înscrisurilor aflate în dosar și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
P. Sentința civilă nr. 2.274/16.04.2014 pronunțată în dosarul nr. 9._, instanța a admis cererea formulată de reclamantul D. G.-N. și a dispus micșorarea pensiei de întreținere stabilită în sarcina reclamantului D. G.-N. și în favoarea minorului D. A.-N. stabilită prin convenția autentificată sub nr. 87/20.02.2013 de BNP O.-A. M. de la 500 lei și jumătate din toate cheltuielile ocazionate cu educarea și școlarizarea minorului la 282,75 lei.
În dispozitivul sentinței instanța nu a indicat data de la care reclamantul datorează pensia de întreținere în cuantumul astfel micșorat.
Potrivit dispozițiilor art. 443 alin. (1) C.proc.civ. în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă aceasta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Având în vedere că în dispozitivul sentinței nr. 2.274/16.04.2014 instanța nu a indicat data de la care reclamantul datorează pensia de întreținere în cuantumul astfel micșorat rezultă că dispozițiile art. 443 alin. (1) C.proc.civ. sunt incidente în cauză fiind necesare lămuriri cu privire la aplicarea dispozitivului hotărârii.
În ce privește data de la care reclamantul datorează pensia de întreținere în cuantumul micșorat instanța reține că potrivit art. 532 alin. (1) C.proc.civ. pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată. (2) cu toate acestea, pensia poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa creditorului.
În cauza de față este incident alin. (1) al dispoziției legale de mai sus având în vedere că în cauză nu s-a invocat producerea întârzierii cererii de chemare în judecată din culpa creditorului.
În consecință, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 12.07.2013, instanța va admite prezenta cerere și va dispune lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 2.274/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 9._, în sensul că pensia de întreținere astfel cum a fost micșorată este datorată începând cu data formulării cererii de chemare în judecată, și anume 12.07.2013.
Cu privire la cererea reconvențională formulată instanța reține că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 443 alin. (1) C.proc.civ. nefiind necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii iar aceasta nu cuprinde dispoziții contradictorii.
Astfel, din dispozitivul hotărârii rezultă cu claritate că inițial contribuția reclamantului la cheltuielile de creștere și educare a minorului era compusă dintr-o sumă fixă - 500 lei lunar și o contribuție variabilă de jumătate din toate cheltuielile ocazionate cu educarea și școlarizarea minorului iar prin Sentința civilă nr. 2.274/16.04.2014 instanța a micșorat contribuția la care a fost obligat reclamantul urmând ca acesta să achite doar o sumă lunară de 282,75 lei.
Față de considerentele de mai sus instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul D. A.-N. ca neîntemeiată.
P. încheierea civilă din data de 27 august 2014 s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului formulată de petentul D. A.-N., prin reprezentant legal Broscatan L.-M., în contradictoriu cu intimatul D. G.-N., s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 2.274/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 9._, în sensul că s-a micșorat contribuția reclamantului la cheltuielile de întreținere ale pârâtului de la suma de 500 lei lunar și o contribuție variabilă de jumătate din toate cheltuielile ocazionate cu educarea și școlarizarea minorului la o contribuție constând doar în achitarea unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 282,75 lei.
În motivarea acestei încheieri instanța de fond a reținut că prin cererea formulată la data de 20.08.2014 petentul D. A.-N., prin reprezentant legal Broscatan L.-M., a solicitat în contradictoriu cu intimatul D. G.-N. lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 2.274/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 9._, în sensul ca instanța să facă o delimitare între pensia pe care reclamantul o datorează și contribuția sa la cheltuielile de educație și școlarizare a minorului.
În fapt, petentul a arătat că din cuprinsul hotărârii rezultă că pensia se reduce de la 500 lei la 282,75 lei dar în dispozitiv se menționează micșorarea pensiei și jumătate din cheltuielile de școlarizare la 282,75 lei. Astfel, a solicitat lămurirea dispozitivului în sensul indicării exprese a sumei pe care reclamantul o datorează, la care urmează să se adauge jumătate din toate cheltuielile de educație și școlarizare a minorului.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune petentul a depus copie de pe Sentința civilă nr. 2.274/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 9._ .
Analizând cererea de lămurire a dispozitivului prin prisma înscrisurilor aflate în dosar și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța a reținut următoarele:
P. Sentința civilă nr. 2.274/16.04.2014 pronunțată în dosarul nr. 9._, instanța a admis cererea formulată de reclamantul D. G.-N. și a dispus micșorarea pensiei de întreținere stabilită în sarcina reclamantului D. G.-N. și în favoarea minorului D. A.-N. stabilită prin convenția autentificată sub nr. 87/20.02.2013 de BNP O.-A. M. de la 500 lei și jumătate din toate cheltuielile ocazionate cu educarea și școlarizarea minorului la 282,75 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 443 alin. (1) C.proc.civ. în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă aceasta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Din dispozitivul hotărârii rezultă cu claritate că inițial contribuția reclamantului la cheltuielile de creștere și educare a minorului era compusă dintr-o sumă fixă - 500 lei lunar și o contribuție variabilă de jumătate din toate cheltuielile ocazionate cu educarea și școlarizarea minorului iar prin Sentința civilă nr. 2.274/16.04.2014 instanța a micșorat contribuția la care a fost obligat reclamantul urmând ca acesta să achite doar o sumă lunară de 282,75 lei.
Cu toate acestea, având în vedere că în dispozitivul Sentinței civile nr. 2.274/16.04.2014 s-a folosit sintagma „micșorează pensia de întreținere” și nu „micșorează contribuția reclamantului la cheltuielile de creștere și educare ale minorului”, instanța a apreciat că în cauză este necesară lămurirea dispozitivului în sensul că a micșorat contribuția reclamantului la cheltuielile de întreținere ale pârâtului de la suma de 500 lei lunar și o contribuție variabilă de jumătate din toate cheltuielile ocazionate cu educarea și școlarizarea minorului la o contribuție constând doar în achitarea unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 282,75 lei.
Împotriva încheierii civile din 27 august 2014 a declarat apel pârâtul solicitând a se face o delimitare exactă între cuantumul pensiei de întreținere datorată apelantului și contribuția reclamantului la cheltuielile de școlarizare și educare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că această cerere a făcut obiectul cererii de lămurire a dispozitivului sentinței, iar instanța a admis cererea și a redus pensia de întreținere de la 500 lei la 282,75 lei lunar, fără a face delimitarea solicitată.
P. convenția autentificată sub. nr. 87/2013 de BNP O. A. M., reclamantul s-a obligat să contribuie la jumătate din cheltuielile de școlarizare și educare a minorului (plata meditațiilor și activităților extrașcolare).
În drept au fost invocate disp. art. 445 și 466 și urm. Cod procedură civilă.
Intimatul D. Ghe. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Apelantul, se arată în întâmpinare, este în eroare atunci când susține că i s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței, când cererea sa, formulată pe calea cererii reconvenționale, a fost respinsă, iar de admis a fost admisă cererea reclamantului.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi nefondat pentru considerentele ce urmează:
Nu numai că în considerentele încheierii civile din 27.08.2014 se explică clar care este motivația dispoziției dată de instanță, dar chiar dispozitivul acestei încheieri este extrem de clar. Astfel, reamintind, arătăm că instanța de fond, lămurind dispozitivul sentinței civile nr. 2274/16.04.2014, a explicat că ,,se micșorează contribuția reclamantului la cheltuielile de întreținere ale pârâtului de la suma de 500 lei lunar și (..) o contribuție variabilă de jumătate din toate cheltuielile ocazionate cu educarea și școlarizarea minorului la o contribuție constând doar în achitarea unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 282.79 lei’’.
În acest context este evident că apelul declarat împotriva încheierii de lămurire este nefondat, întrucât încheierea este clară, în sensul cuantumului sumei declarate de reclamant pârâtului.
Așa cum a arătat intimatul, în prezenta cale de atac, dacă apelantul e nemulțumit de suma stabilită în favoarea sa, ar fi trebuit să declare apel împotriva sentinței din 16.04.2014.
Pentru aceste considerente de fapt și în temeiul disp. art. 450 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul declarat.
Reținând culpa procesuală a apelantului, în temeiul disp. art. 451 Cod procedură civilă, acesta va fi obligat la plata către intimat a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul D. A. N. prin reprezentant legal B. L.-M. împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria Sibiu în Camera de Consiliu în 27.08.2014 în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Obligă apelantul să plătească intimatului D. Ghe. N. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 Ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
V. C. D. C. H.
Plecată în C.M
Semnează conf. art. 426 C.p.c
Președintele completului
V. C. D.
Grefier,
A. F. A.
Red.V.C.D/23.03.2015
Jud. fond. V. F.
tehn.A.F./27.03.2015
6 ex
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 22/2015. Tribunalul SIBIU | Ordin de protecţie. Decizia nr. 125/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
