Ordin de protecţie. Decizia nr. 22/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 22/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 22/2015
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător C. H.
Grefier A. F. A.
Cu participarea Ministerului Public care este reprezentat de procuror, B. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe apelant S. A. –L. și pe intimat S. A. -R., având ca obiect ordin de protecție împotriva sentinței civile nr. 7464/2014 a Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul asistat de av. S. B., lipsă fiind apelantul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentantul intimatului depune împuternicire avocațială, cât și chitanța nr. 253/2015, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentantul intimatului pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și solicită menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. În motivarea sentinței se arată că plângerea este neîntemeiată și nedovedită și învederează că singura probă administrată a fost proba testimonială, cu mama reclamantei, care a relatat situații din trecutul părților, nicidecum nu s-a raportat la perioada la care se face referire în plângerea inițială. Prin această plângere s-a solicitat să fie îndepărtat intimatul pe raza de deplasare și de activitate a minorei și să se păstreze o anumită distanță față de minoră, cât și față de petentă, deoarece aceasta o supraveghează tot timpul pe minoră.
Reprezentantul intimatului arată că este nefondat apelul, iar plângerea formulată este neîntemeiată și solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, procuror B. S., pune concluzii de respingere a apelului declarat împotriva sentinței civile 7464/2014 a Judecătoriei Sibiu, prin care s-a respins cererea de instituire a unui ordin de protecție, față de S. A. R.. Consideră că nu au fost probe suficiente făcute de către apelanta petentă în cadrul cererii formulată la Judecătoria Sibiu, motiv pentru care s-a respins această cerere, întrucât nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pentru a fi instituită măsura ordinului de protecție.
Într-adevăr, martora care a fost audiată la instanța de fond, este mama apelantei și consideră că declarația este subiectivă și în mod corect s-a respins cererea.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 7464/05.12.2014 a Judecătoriei Sibiu s-a respins cererea formulată de petentele S. A. L. și S. A. M. reprezentantă de mama ei S. A. L. în contradictoriu cu pârâtul S. A..-R. și s-a obligat reclamanta S. A. L. la plata sumei de 1ooo lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârât, iar onorariul avocatului din oficiu al reclamantelor în sumă de 200 ron a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamantele S. A. L. și S. A. M. reprezentantă de mama sa,S. A.-L. în contradictoriu cu pârâtul S. A. R., au solicitat:
-obligarea pârâtului să păstreze față de reclamante.,domiciliul și locul de muncă sau de școală,o distanță de minim 200 metri;
- interzicerea pârâtului de a se deplasa la localitățile Arpașu de Sus și Sădinca;
-interzicerea oricărui contact,inclusiv telefonic,prin corespondență sau în alt mod cu victimele;
-obligarea de a preda armele deținute către organele de poliție:
In motivare a arătat că ambele reclamante au fost agresate și amenințate de pârât.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea cererii.
Din actele dosarului, instanța a reținut:
Părțile sunt în proces de divorț,iar minora locuiește la domiciliul mamei reclamante.
Cererea este neîntemeiată. Din depoziția martorei reclamantelor ,G. A. și din înscrisurile depuse de acestea rezultă foarte clar că pârâtul doar a insultat-o pe fosta soție și ju a amenințat-o și nici nu a agresat-o.
Față de minoră nu s-a dovedit că ar fi existat nici măcar intenție.
Potrivit art. 3 din Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
(2) Constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale.
Art. 5 lit.b din același act normativ prevede că prin membru de familie se înțelege soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție.
Față de acestea,în baza art.23 și 27 din Lg.217/2003 instanța a respins cererea.
In baza art.453 NCpc,reclamanta S. A. L. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârât.
Cheltuielile de judecată privind onorariul avocatului din oficiu al reclamantei au fost suportate din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S. A. L. solicitând anularea acesteia și emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului pe o perioadă de 6 luni, potrivit art.23 alin.1 din Legea nr.217/2003.
În motivarea apelului se arată că:
- Instanța de fond nu a ținut cont că pârâtul este urmărit penal pentru amenințare, lovire și abandon de familie, astfel că era dovedită violența, așa cum aceasta este prevăzută de legea specială;
- Deși legea nu prevede, instanța de fond a reținut că, în cauză, nu este îndeplinită condiția urgenței. Reclamanta susține că ea nu a formulat o ordonanță președințială, ci o cerere fundamentată pe legea specială care nu prevede condiția urgenței. Mai mult, ultimul episod de violență verbală, înregistrat, era din 1.11.2014;
- Instanța de fond nu a luat în considerare declarația martorei G. A. și raportul de evaluare psihologică ce arată că ea și fetița părților trăiesc o stare de tensiune și de suferință psihică. Nerespectarea acestor drepturi încalcă art.22 din Constituție și art.61 și 64 din Codul civil și art.8 din CEDO;
- Nu în ultimul rând, se arată că instanța de fond a ignorat biletele lăsate de pârât la domiciliul său, DVD care dovedește că acesta o urmărește cu mașina prin oraș, i se adresează vulgar și jignitor pentru a o speria și expune disprețului public.
Analizând sentința civilă atacată prin prisma motivelor de apel și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că apelul este neîntemeiat și va fi respins pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză nu s-a dovedit violența fizică sau verbală prevăzută de art.3 din Legea nr.217/2013 care să justifice instituirea ordinului de protecție.
În cauză, martora audiată este mama reclamantei și a relatat episoade vechi sau nesemnificative dintre părți sau dintre pârât și minoră, episoade care nu justifică luarea acestei măsuri grave și importante.
Pentru a se institui un ordin de protecție este necesară existența a cel puțin unui episod de o anumită gravitate care să provoace reclamantului un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale sau psihologice.
Apelanta a susținut că instanța de fond a ignorat probele administrate (declarație martor, înregistrări, evaluare psihologică), însă această susținere nu este reală. Instanța de fond a arătat doar, întemeiat, că aceste probe nu sunt suficiente pentru a proba existența violenței prevăzute de legea specială.
Apelanta a mai susținut că instanța de fond a respins cererea pentru că nu este îndeplinită condiția urgenței. Susținerea este nereală. Instanța de fond nu s-a raportat deloc la această condiție care nici nu este prevăzută de lege pentru instituirea ordinului de protecție. Oricum, ordinul de protecție necesită ca faptele imputate pârâtului să fie recente, altfel acesta nu ar mai avea eficiență.
Pentru toate aceste motive, în baza art.466 și urm. Și 480 Cod proc.civ. se va respinge și se va păstra sentința atacată.
În baza art.453 alin.1 Cod proc.civ., fiind în culpă procesuală față de respingerea apelului, apelanta va fi obligată să plătească pârâtului intimat cheltuielile de judecată suportate de el în apel (500 de lei onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă S. A. L. împotriva sentinței civile nr. 7464/05.12.2014 a Judecătoriei Sibiu, pe care o păstrează.
Obligă apelanta să plătească intimatului S. A. R. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 Ianuarie 2015
Președinte, Judecător,
V. C. D. C. H.
Grefier,
A. F. A.
Red. C.H/28.01.2015
Jud. fond F. N.
tehn.A.F./28.01.2015
4ex/2 .
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 98/2015.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 23/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
