Pretenţii. Decizia nr. 261/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 261/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 261/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 261/2015
Ședința publică de la 02 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. L.
Judecător M. D.
Grefier L. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe apelant S. P. PENTRU ADMINISTRAREA FONDULUI LOCATIV AFLAT ÎN PROPRIETATEA MUNICIPULUI SIBIU și pe intimat P. R., având ca obiect pretenții – apel împotriva Sentinței civile nr. 6767/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Față de actele și lucrările dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6767/2014 a Judecătoriei Sibiu s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a respins acțiunea formulată de S. P. pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în Proprietatea Municipiului Sibiu în contradictoriu cu pârâtul P. R..
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că S. P. de Administrarea Fondului Locativ Sibiu a solicitat obligarea pârâtului P. R. la plata contravalorii chiriei restante și a penalităților de întârziere în cuantum de 1200,76 lei.
Instanța de fond din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune. Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune instanța retine in primul rând ca creanța reclamantei este de natura contractuala si nu reprezintă o creanța bugetara căreia sa i se aplice termenul de prescripție de 5 ani .
In al doilea rând instanța retine ca in conformitate cu prevederile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, „Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune”.
Întrucât actul normativ mai sus menționat nu reglementează vreun termen special de prescripție extinctivă în acest caz, este evident că termenul de prescripție este cel general, de 3 ani, reglementat de art. 3 alin. 1 teza I din Decretul nr. 167/1958.
Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, reclamanta ar fi trebuit să promoveze acțiunea întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, în termen de 3 ani, termen care a început să curgă de la momentul nașterii dreptului la acțiune, adică de la data scadentei fiecărei sume de bani datorata cu titlu de chirie . Cum însă reclamanta solicita plata chiriei restante pentru perioada 2008- 2009, instanța constată că termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 s-a împlinit încă din anul 2012, anterior formulării acțiunii pendinte.
Împotriva sentinței a declarat în termen apel, reclamantul S. P. pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în Proprietatea Municipiului Sibiu care a solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii sale.
Apelanta a invocat nelegalitatea sentinței apreciind că în mod nefondat instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune deoarece conform art. 25 din Legea nr. 114/96 chiriașul este obligat la plata chiriei până la data executării efective a hotărârii de evacuare respectiv până la data de 11.11.2009.
Apelanta susține că termenul prescripției curge de la data primirii listelor cu debitele existente ori aceasta de listă a avut cunoștință în 2.07.2014.
În drept s-au invocat prev. art. 470 și următoarele C. și art. 24, 25 din Legea nr. 114/1996.
Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul în limita motivului invocat instanța l-a găsit nefondat pentru următoarele considerente:
Raportul juridic dedus judecății a vizat acțiunea reclamantului S. P. pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în Proprietatea Municipiului Sibiu de obligare a pârâtului P. P. la plata chiriei restante de 600, 38 lei pentru perioada 1.07.2008 – 11.11.2009.
Față de data nașterii dreptului la acțiune respectiv data scadenței fiecărei luni în cazul chiriei instanța de fond a făcut o legală aplicare a prevederilor Dec. 167/1958 termenul de împlinire al prescripției fiind în 2012 și nu în 2014 când s-a promovat acțiunea.
Nu se poate reține susținerea apelantei cum că dreptul la acțiune s-ar fi născut la data comunicării listelor cu debitele restante deoarece raportul juridic s-a născut din contractul de locațiune iar scadența chiriei a fost prevăzută expres în cap. IV art. 6 respectiv lunar până în 15 ale lunii următoare.
Ca atare, față de aceste considerente în baza art. 480 NCpc se va respinge apelul declarat și se va păstra ca legală sentința civilă nr. 6767/2014 a Judecătoriei Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta S.P.A.F.L. Sibiu împotriva Sentinței civile nr. 6767/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.04.2015.
Președinte, D. R. L. | Judecător, M. D. | |
Grefier, L. A. |
RED. D.R.L.
Tehnored. L.A.
4 ex/07.04.2015
J.F. L. M. O.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 756/2015. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Decizia nr. 262/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
