Pretenţii. Decizia nr. 262/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 262/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 262/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 262/2015
Ședința publică de la 02 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. L.
Judecător M. D.
Grefier L. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe apelant S. P. PENTRU ADMINISTRAREA FONDULUI LOCATIV AFLAT ÎN PROPRIETATEA MUNICIPULUI SIBIU și pe intimat D. ( fostă B.) A. L., având ca obiect pretenții – apel împotriva Sentinței civile nr. 7129/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Față de actele și lucrările dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față constată că:
Prin Sentința civilă nr. 7129/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a admis excepția prescripției invocata din oficiu de instanță și s-a respins ca prescrise acțiunea formulată de reclamantul S. P. pentru Administrarea Fondului Locativ aflat in Proprietatea Mun. Sibiu, in subordinea Consiliului Local al Mun. Sibiu in contradictoriu cu parata D. (fosta B.) A. L..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că:
Pârâta și reclamantul S. P. pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în proprietatea Municipiului Sibiu au încheiat contractul de închiriere nr. 197/31.10.2005 (f. 10-14), prin care reclamantul, în calitate de proprietar, a închiriat pârâtei, în calitate de chiriaș, locuința situată în Sibiu, ., .> Prin contractul încheiat, pârâta s-a obligat să plătească o chirie lunară în cuantum de 18,52 lei lunar, pana la data de 15 ale lunii următoare, în caz contrar pârâta urmând să achite penalități de 0,5% asupra sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi ce urmează aceleia în care suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante, conform pct. III din contract.
Conform procesului-verbal de evacuare întocmite de executor judecătoresc T. F., parata a fost evacuata din imobil la data de 04.03.2009, in procesul-verbal arătându-se ca aceasta ar fi plecat de doi ani din tara.
Potrivit art.102 din Legea nr.71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Prin urmare instanța constată că părțile au încheiat contractul la data de 31.10.2005, contractul fiind guvernat de prevederile vechiului cod civil sub aspectul efectelor acestuia, iar sub aspectul prescripției dreptului material la acțiune, este aplicabil in cauza Decretul nr. 167/1958.
În conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 și alin. 2 din Decretul nr.167/1058 privind prescripția extinctivă, “dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”, legiuitorul prevăzând că “odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”, iar în art.12 din același act normativ se stipulează că “în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.”
Or, instanța constată că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 a început să curgă de la momentul determinat în raport cu dispozițiile art. 7 alin.1 coroborate cu cele ale art. III din contract, era împlinit la data introducerii acțiunii, și anume, 12.06.2014, pentru pretențiile aferente perioadei 01.08._07.
Astfel, termenul de prescripție extinctiva a început să curgă la data scadenței fiecărei tranșe de chirie ce compune debitul principal, iar scadența ultimei tranșe de chirie a fost la data de 15.12.2007, obligația de plată a pârâtului fiind scadentă începând cu această dată, și s-a împlinit la data de 15.12.2010.
Deși reclamanta a făcut referire la dispozițiile art. 25 alin2 din Legea 114/1996 care prevad obligația chiriașului de a plăti chiria pana la data executării efective a hotărârii de evacuare, se constata ca in concret reclamanta nu a solicitat chiria pana la aceasta data pentru a se considera data de 04.03.2009 ca fiind punct de plecare al termenului de prescripție .
De altfel, chiar daca s-a considera ca termenul de prescripție ar fi început sa curgă doar la data evacuării efective a paratei - 04.03.2009 – termenul de prescripție s-ar fi împlinit la data de 04.03.2012, așadar tot anterior promovării prezentei acțiuni.
Acțiunea a fost introdusă la data de 12.06.2014, deci cu depășirea termenului de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune, iar reclamanta nu a făcut dovada vreunei cauze de suspendare sau de întrerupere și nici nu a justificat vreun motiv temeinic pentru repunerea în termen.
În privința sumei solicitate cu titlu de penalități de întârziere, instanța reține că potrivit art.1 alin. (1) și (2) din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune cu privire la accesoriile unui drept se stinge prin prescripție dacă dreptul la acțiune pentru dreptul principal nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Astfel, prin efectul intervenirii prescripției extinctive a dreptului material la acțiune cu privire la debitul principal s-a stins și dreptul reclamantei de a obține obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel în termen, motivat, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii.
Din motivarea apelului se reține că instanța de fond în mod eronat a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune față de debitul înregistrat de pârâtă.
În susținerea apelului se invocă disp. art. 1429 alin. 1 pct. 2 Cod civil și art. 1073 Cod civil.
În fine apelanta arată că odată cu promovarea acțiunii pârâta a fost pusă în întârziere conf. Art. 1079 alin. 1 Cod civil.
În drept se invocă art. 470 și următoarele Cod procedură civilă, art. 24, 25 din Legea nr. 114/1996.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Față de data promovării acțiunii și data evacuării pârâtei din imobil – instanța de fond cu aplicarea corectă a prevederilor legale aplicabile cazului de speță constată prescris dreptul material la acțiune, raportat la prev. art. 1-2 din Dec. Nr. 167/1958, art. 7 din același act normativ și nu în ultimul rând față de prevederile art. 25(2) din Legea nr. 114/1996.
Dealtfel apelanta nu critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate ci prezintă aceiași stare de fapt supusă analizei la instanța de fond.
Dispozițiile art. 1079 alin. 1 Cod civil invocate de apelantă în susținerea apelului declarat nu sunt aplicabile cazului de speță având în vedere că pretențiile deduse judecății vizează plata chiriei conform clauzelor contractului de închiriere situație în care sunt incidente prevederile art. 3 alin. 1 și art. 7 alin. 1 din Dec. 167/1958.
Pentru considerentele expuse, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cazului de speță în condițiile art. 480 (1) Cod procedură civilă apelul astfel cum a fost formulat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta S.P.A.F.L. Sibiu împotriva Sentinței civile nr. 7129/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.04.2015.
Președinte, D. R. L. | Judecător, M. D. | |
Grefier, L. A. |
RED. D.M.
Tehnored. L.A.
5 ex/15.04.2015
J.F. C. C. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 261/2015. Tribunalul SIBIU | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 265/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
