Pretenţii. Decizia nr. 362/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 362/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 10564/306/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 362/2015
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător D. R. L.
Grefier L. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe apelant S. P. PENTRU ADMINISTRAREA FONDULUI LOCATIV AFLAT ÎN PROPRIETATEA MUNICIPULUI SIBIU și pe intimat T. B. A., intimat T. B. A., având ca obiect pretenții - apel împotriva sentinței civile nr. 6309/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă curatorul intimatului T. B. A., av. A. I., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 05.03.2015 curatorul desemnat la prima instanță, av. I. C. a solicitat menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond., după care,
La întrebarea instanței curatorul intimatului T. B. A., av. A. I. arată că apelanta i-a achitat onorariul stabilit de instanță.
La întrebarea instanței curatorul intimatului T. B. A., av. A. I. arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Curatorul intimatului T. B. A., av. A. I. solicită respingerea apelului cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față instanța reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 6309/2014 a Judecătoriei Sibiu s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a respins acțiunea reclamantei S. P. pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în proprietatea Municipiului Sibiu în contradictoriu cu pârâta T. B. A..
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că:
Pârâtul T. B. A. și reclamanta S. P. pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în proprietatea Municipiului Sibiu au încheiat contractul de închiriere nr. 1.819/28.11.2005 (f.8-9), prin care reclamanta, în calitate de proprietar, a închiriat pârâtului, în calitate de chiriaș, locuința situată în Sibiu, ., județ Sibiu.
P. contractul încheiat, pârâtul s-a obligat să plătească o chirie lunară în cuantum de 15,93 lei, începând cu data încheierii contractului, până la data de 15 a lunii următoare lunii în curs, în caz contrar pârâtul urmând să achite penalități de 0,5% asupra sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi ce urmează aceleia în care suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante (pct. III din contract, f.9).
P. Sentința civilă nr. 2.547/10.04.2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 1._ (f.6-7), s-a dispus rezilierea contractului de închiriere iar pârâtul a fost obligat să achite contravaloarea chiriei și a penalităților restante, hotărârea rămânând irevocabilă la data de 07.05.2008.
Pârâtul a continuat să folosească locuința și după această dată, fiind evacuat la data de 29.01.2009 (f.7).
Pentru perioada cuprinsă între 01.02.2008 și 29.01.2009 pârâtul a folosit locuința fără a achita chiria acumulând un debit restant de 797,00 lei reprezentând chirie restantă și penalități de întârziere în cuantum de 797,00 lei calculate de la scadența fiecărei chirii până la data de 03.06.2014 prin raportare la chiria ce compune debitul principal, așa cum rezultă din calculul chiriei restante și al penalităților de întârziere (f.11) și fișa debite-plăți-rămășițe-majorări (f.12).
Potrivit art.102 din Legea nr.71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. În această ordine de idei, constatând că părțile au încheiat contractul la data de 28.11.2005, prevederile care guvernează efectele acestui contract sunt cele prevăzute de Vechiul Cod Civil.
Potrivit art.137 C.proc.civ. instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
În aceste condiții, instanța procedează la soluționarea excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată de instanță de pârât prin întâmpinare cu privire la debitul de 797,00 lei reprezentând chirie restantă și 797,00 lei reprezentând penalități de întârziere.
Potrivit dispozițiilor art.201 din Legea nr.71/2011 raportat la art.1 alin. (1) și (2) din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, atât în ceea ce privește dreptul principal cât și cu privire la accesoriile acestuia, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în speță termenul general de 3 ani stabilit de art.3 al.1, aplicabil drepturilor de creanță.
În ce privește debitul de 797,00 lei solicitat de reclamantă, termenul de prescripție extinctiva a început să curgă la data scadenței fiecărei tranșe de chirie ce compune debitul principal, iar scadența ultimei tranșe de chirie a fost la data de 29.01.2009, data evacuării pârâtului, obligația de plată a pârâtului fiind scadentă începând cu această dată, și s-a împlinita la data de 29.01.2012.
Acțiunea a fost introdusă la data de 12.06.2014, deci cu depășirea termenului de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune, iar reclamanta nu a făcut dovada vreunei cauze de suspendare sau de întrerupere și nici nu a justificat vreun motiv temeinic pentru repunerea în termen.
În privința sumei de 797,00 lei reprezentând penalități de întârziere, instanța reține că potrivit art.1 alin. (1) și (2) din Decretul nr.167/1958, care statuează o aplicație particulară a principiului accesorium sequitur principalem, dreptul la acțiune cu privire la accesoriile unui drept se stinge prin prescripție dacă dreptul la acțiune pentru dreptul principal nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Astfel, prin efectul intervenirii prescripției extinctive a dreptului material la acțiune cu privire la debitul principal s-a stins și dreptul reclamantei de a obține obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere.
Pentru aceste motive instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la debitul principal de 797,00 lei reprezentând chirie restantă și 797,00 lei reprezentând penalități de întârziere, cu consecința respingerii cererii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat în termen apel reclamanta S. P. pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în proprietatea Municipiului Sibiu care a solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii sale.
Apelanta a invocat nelegalitatea sentinței apreciind că instanța de fond a admis nefondat excepția prescripției dreptului la acțiune.
Astfel s-a arătat că deși chiria restantă viza perioada 2008 – 2009 iar penalitățile aceiași perioadă, termenul de prescripție ar curge doar din 2.07.2014 dată la care apelanta a fost încunoștințată de debitul restant prin tabelele comunicate ei.
S-a mai arătat că în conformitate cu Legea nr. 114/1996, chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contract până la data executării efective a hotărârii de evacuare.
În drept s-au invocat prevederile art. 470 și următoarele C. și art. 24, 25 din Legea nr. 114/96.
Pârâtul a fost reprezentat în cauză prin curator special conform art. 58 NCpc prin av. C. I., onorariul acestuia fiind suportat de apelantă conform art. 58 al. 4 NCpc și art. 48 din OUG nr. 80/2013 în cuantum de 200 lei.
Pârâtul prin curator special a solicitat respingerea apelului.
Analizând apelul în limita motivului invocat instanța l-a găsit nefondat pentru următoarele considerente:
Raportul juridic dedus judecății a vizat acțiunea reclamantei S. P. pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în proprietatea Municipiului Sibiu în contradictoriu cu pârâtul T. B. A. de obligare a acestuia la plata chiriei restante de 797,97 lei și penalități de întârziere de 797,00 lei pentru perioada 1.02.2008 – 29.01.2009.
Acțiunea reclamantului a fost promovată în 12.06.2014 ca atare instanța de fond legal a statuat că în cauză a intervenit prescripția dreptului la acțiune raportat la prevederile art. 1 al. 1 și 2 din Dec. 167/58.
Nu se poate reține motivul de apel invocat respectiv neincidența prescripției deoarece apelanta a luat cunoștință de debit doar la 2.07.2014 prin comunicarea tabelelor cu restanțe.
Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, atât în ceea ce privește dreptul principal cât și cu privire la accesoriile acestuia dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani conform art. 3 din Dec. 167/1958.
Fondat instanța de fond a statuat că pentru debitul de 797 lei termenul de prescripție a început să curgă de la data scadenței fiecărei tranșe de chirie ce compune debitul iar scadența ultimei tranșe de chirie a fost în 29.01.2009 data evacuării pârâtului astfel că obligația de plată a pârâtului intimat era scadentă începând cu această dată și s-a împlinit în 29.01.2012.
Ca atare, fondat s-a reținut intervenirea prescripției dreptului la acțiune.
Pentru aceste considerente în baza art. 480 NCpc coroborat cu art. 1,3 din Dec. 167/1958 se va respinge apelul declarat și se va păstra ca legală sentința civilă nr. 6309/2014 a Judecătoriei Sibiu.
Cheltuielile judiciare sub forma onorariului curatorului special pentru intimatul T. au fost achitate în cuantum de 200 lei de către apelantă conform art. 48 din OUG nr. 80/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta S. P. pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în Proprietatea Mun. Sibiu împotriva Sentinței civile nr. 6309/2014 a Judecătoriei Sibiu pe care o păstrează.
Cheltuielile judiciare sub forma onorariului curatorului special pentru intimatul T. B. A. a fost achitat de apelantă în cuantum de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2015.
Președinte, Judecător,
M. D. D. R. L.
Grefier,
L. A.
RED.D.R.L./08.05.2015
Tehnored. L.A./11.05.2015
J.F. V. C. F.
6 ex./2015
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 126/2015. Tribunalul SIBIU | Uzucapiune. Decizia nr. 257/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
