Uzucapiune. Decizia nr. 140/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 1037/294/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 140/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Judecător C. E. G.
Judecător D. T. L.
Grefier S. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil privind pe recurent P. D., recurent P. S. și pe intimat P. A.-C., intimat P. M., intimat C. I., intimat M. V., intimat V. E., intimat T. A., intimat S. A., intimat O. C., intimat O. E., intimat J. G., intimat S. I., intimat S. P., intimat G. N., având ca obiect uzucapiune împotriva sentinței civile nr. 446/2014 pronunțată de Judecătoria Săliște.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 2 aprilie 2015 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, alături de încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din data de 9 aprilie 2015.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 446/2014 a Judecătoriei Săliște a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții P. M. și P. A. C. în calitate de succesibil al defunctului reclamant P. V., în contradictoriu cu pârâții V. E., T. A., S. A., O. C., J. G., O. E.,în calitate de succesibili ai defunctei proprietare tabulare C. I. căs. J.;
De asemenea, a fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată și precizată de intervenienții P. D. și P. S., în contradictoriu cu pârâții G. N., V. E., T. A., S. A., O. C., J. G., O. E., în calitate de succesibili ai defunctei proprietare tabulare C. I. căs. J., S. P. și S. I..
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu M. V., curator, ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
S-a dispus dezmembrarea imobilului înscris în CF_ J. nr. top. 7072,7073 în două corpuri funciare având nr. top. nou după cum urmează;
- top. 7072/1,7073/1 – pășune în suprafață de_ mp
- top.7072/2,7073/2 - pășune în suprafață de 9013 mp.care se înscriu cu stare de proprietate neschimbată, conform expertizei topografice judiciare efectuate în cauză de exp. S. C., O. G. și Gh. P. (planșa nr.9) expertiză ce face parte din sentință.
S-a constatat că reclamanții P. V. și P. M. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului având nr. top. nou 7072/2,7073,2 pășune în suprafață de 9013 mp. cu titlu de uzucapiune.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea reclamanților, asupra imobilului având nr. top. nou 7072/2,7073,2 pășune în suprafață de 9013mp. cu titlu de uzucapiune.
S-a constatat că pârâtul G. N. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului având nr. top. nou 7072/1,7073/1 pășune în suprafață de_ mp. cu titlu de uzucapiune.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea pârâtului asupra imobilului având nr. top. nou 7072/1,7073/1 pășune în suprafață de_ mp. cu titlu de uzucapiune.
S-a constatat că între pârâtul G. N. și intervenienții P. D. și P. S. s-a încheiat la data de 11.10.1973, antecontractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată privind imobilul având nr. top. nou 7072/1,7073/1 pășune în suprafață de_ mp.
A fost obligat pârâtul să încheie contract de vânzare cumpărare autentic cu intervenienții P. D. și P. S., iar în caz de refuz prezenta sentință va ține loc de act apt de intabulare privind imobilul având nr. top. nou 7072/1,7073/1 pășune în suprafață de_ mp.
S-a dispus intabularea în cartea funciară conform dispozițiilor prezentei sentințe, expertiza topografică judiciară efectuată în cauză de exp. S. C., O. G. și Gh. P. (planșa nr.9) face parte integrantă din prezenta sentință.
Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 634 lei către intervenienți cu titlu de cheltuieli de judecată prin compensare.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
Constată că sub nr._ s-a înregistrat la această instanță acțiunea civilă: prin expertiza extrajudiciară efectuată în cauză de expert B. C. (f.24-29) a fost identificat imobilul înscris în CF_ J. (CF4149Jina) nr. top. 7072,7073 livezi și pășune în suprafață de_ mp.
Proprietar tabular asupra imobilului este C. I. căs. J. care a dobândit dreptul de proprietate prin donație cf. încheierii nr.316/28.02.1928. Din măsurătorile efectuate la teren pe limitele de folosință și față de vecinătăți conform schiței de carte funciară, planul de situație a fost evidențiat în planșa2 (f.28). Concluziile expertizei au evidențiat faptul că reclamanții P. V. și P. M. exercită posesia asupra unei suprafețe de 9005 mp. din imobil, restul terenului fiind în folosința numitului S. I., motiv pentru care apreciază necesar efectuarea dezmembrării imobilului în două corpuri funciare cu acordarea de nr. top. noi conform folosinței exercitate.
Antecontractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 11.10.1973 între pârâtul G. N. în calitate de vânzător și intervenientul P. D. în calitate de cumpărător are ca obiect „moșia de la bătrâna”, prețul de 32.000 lei fiind achitat în întregime (f.33).
Prin adresa nr.3/2012 emisă de P. Ortodoxă Română - P. J. (f.47) se confirmă faptul că numita C. I.,decedată la data de 29.10.1928, figurează în registrul parohial al înmormântărilor din anul 1928.
În urma cercetărilor întreprinse de reclamanți precum și de către instanță în vederea identificării succesibililor proprietarului tabular decedat (f.91),se precizează acțiunea și se depun în copie actele de stare civilă în justificarea calității procesuale(f.69-71,111-115).
Față de decesul la data de 31.03.2014 a reclamantului P. V., în cauză a preluat calitatea procesuală activă fiica acestuia, P. A. C.
Concluziile expertizei topografice efectuate în cauză de expert P. M. au identificat imobilul ca suprafață,vecinătăți și valoare de circulație(f.187-197). Analizând schița de carte funciară, planul din măsurători, modul de dispunere al vecinilor, expertul a constatat că pe planul de carte funciară imobilul în litigiu apare în partea stângă a imobilului cu nr.top.7070,7071,7074,7075, în realitate acesta se află în partea dreaptă. Inițial aceste două imobile au format un singur corp funciar, dar poziționarea acestuia pe hartă la momentul la care s-a intabulat proprietarul tabular,respectiv în anul 1928,a fost greșită. Consideră că poziția imobilului având nr. top. 7072,7073 se prezintă conform anexei 5 la expertiză(f.196). În urma comparării terenului indicat de către reclamanți ca fiind cel asupra căruia au exercitat posesia cu terenul indicat de către intervenienți,expertul a stabilit că imobilul delimitat pe punctele ABCDEF se suprapune parțial pe nr. top.7072,7073 și în mare parte peste imobilul cu nr. top. 7082/1/1,7083/1/1 .Urmare obiecțiunilor formulate de către părți,s-a efectuat supliment la raportul de expertiză(f.220-222).
Având în vedere obiecțiunile formulate de către părți și încuviințate, instanța de fond, a dispus efectuarea contraexpertizei cu trei experți.
Concluziile expertizei efectuate de către experți G. O.,C. Ș. și P. G. au evidențiat că imobilul având nr. top. 7072,7073 se află situat în Munții Cindrelului, în locul numit „bătrâna” la aproximativ 15 km de ieșirea din localitatea J. spre Valea D.. Destinația terenului este de fânaț, iar suprafețele pretins folosite de către părți se suprapun, motiv pentru care s-au propus variante de partajare în raport cu folosința exercitată de către părți.
Martorul P. V. (f.376) cunoaște amplasamentul terenurilor aflate în folosința reclamantului P. V. și intervenientului P. D., moșia aflată în posesia lui P. V. având o suprafață de aproximativ 7-8 ha, iar cea aflată în posesia lui P. D. are o suprafață de aproximativ 20 ha. Martorul D. D. (f.377) cunoaște faptul că „moșia lui Joldoaie” s-a aflat în posesia antecesorului părților care a exercitat posesia împreună cu fii săi. Martorul menționează că tatăl părților i-a comunicat că „terenul lui Joldoaie” îl va lăsa în posesie fiului său P. V., iar atât timp cât acesta a fost plecat din localitate, posesia asupra terenului a fost exercitată de către P. V. sen. și fiul P. D.. Cu privire la amplasamentul exact al terenurilor, martorii nu pot aduce lămuriri, deoarece părțile folosesc în zonă mai multe terenuri, iar cu privire la terenul deținut de pârâtul G. N. declarațiile sunt contradictorii.
Martorul D. C. (f.379) precizează că obiceiul locului era ca locuitorii să pună în comun mai multe terenuri pe care le foloseau ca pășunat pentru animale, astfel că „terenul de la Joldoaie” s-a aflat în folosința membrilor fam. P. și este situat pe partea dreaptă a drumului care duce spre loc. P., iar pe partea stângă este delimitat de pădure.
Din declarația martorului Dănulețiu C. (439) se poate stabili amplasamentul imobilului denumit „moșia lui Joldoaie”, în suprafață de aproximativ 2-3 ha. având ca imobile învecinate terenurile aflate în posesia numiților S. I., P. V., P. D. și drumul care desparte imobilul de pădurea satului. Martorul menționează că aproximativ în anul 1973, P. D. a cumpărat „moșia lui Joldoaie” de la numitul G. N., care la rândul lui a cumpărat terenul de la cumnatul său S. D. în urmă cu aproximativ 40 ani.
Coroborând declarațiile martorilor, răspunsurile la interogatoriu ale intervenienților, cu concluziile contraexpertizei topografice și înscrisurile depuse la dosar, respectiv fișele din registru agricol, certificatele fiscale,instanța de fond apreciază că situația care corespunde cu starea de fapt este evidențiată în planșa 9(f.267)contraexpertiză judiciară topografică în care imobilul este dezmembrat în două corpuri funciare conform folosinței exercitate de părți și anume:corpul funciar 1având nr. top. 7072/1,7073/1 în suprafață de 20.273 mp. și corpul funciar 2 având nr. top. 7072/2,7073/2în suprafață de 9016 mp. proprietar tabular C. I..
Față de cele învederate, instanța de fond admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată și în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată și precizată, și în consecință dispune dezmembrarea imobilului înscris în CF_ J. nr. top. 7072,7073 pășune în suprafață de_ mp. proprietar tabular C. I. căs. J., în două corpuri funciare având nr. top. nou după cum urmează;
- top. 7072/1,7073/1 – pășune în suprafață de_ mp
- top.7072/2,7073/2 - pășune în suprafață de 9013 mp.
care se înscriu cu stare de proprietate neschimbată, conform expertizei topografice judiciare efectuate în cauză de exp. S. C., O. G. și Gh. P. (planșa nr.9) expertiză ce face parte din prezenta sentință.
Judecătoria reține că jurisprudența a statuat faptul că prescripția achizitivă este modul de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale asupra unui bun, prin posedarea neîntreruptă a bunului, într-un interval de timp fixat de lege. Codul Civil român, în articolele 1846-1847, prevede anumite condiții pentru a putea opera dobândirea proprietății prin uzucapiune, și anume: posesia să fie continuă ( posesorul să o exercite în mod regulat, fără intermitențe anormale), posesia să fie neîntreruptă, posesia să fie netulburată ( să nu fie fondată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului), posesia trebuie să fie publică ( posesia nu trebuie exercitată în ascuns de adversarul său, încât acesta să nu fie în stare să o cunoască) și posesia să fie exercitată sub nume de proprietar. Potrivit dispozițiilor art. 1860 CC, joncțiunea posesiilor presupune existența cumulativă a următoarelor condiții: să fie vorba de posesii propriu - zise întrucât detenția precară nu este susceptibilă de joncțiune cu posesia actuală (în speță, atât posesia reclamanților, cât si aceea a autorilor lor sunt utile) iar cel ce invocă joncțiunea să fie un succesor în drepturi al autorului - posesorul precedent,în speță, antecesorii sunt părinții reclamantului.
Coroborând declarațiile martorilor cu concluziile contraexpertizei și înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond apreciază că reclamanții au exercitat o posesie continuă, publică, neîntreruptă, netulburată, neechivocă și sub nume de proprietar asupra imobilului în suprafață de 9013 mp. cu destinația de pășune, având nr. top. nou după dezmembrare 7072/2,7073/2, preluând și continuând posesia utilă exercitată de către antecesori.
Pentru cele învederate, instanța de fond constata că reclamanții P. V. și P. M. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului având nr. top. nou 7072/2,7073,2 pășune în suprafață de 9013 mp. cu titlu de uzucapiune, și în consecință dispune intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea reclamanților,asupra imobilului având nr. top. nou 7072/2,7073,2 pășune în suprafață de 9013mp. cu titlu de uzucapiune.
Din declarațiile martorilor coroborate cu susținerile pârâtului G. N. formulate în întâmpinare, se poate stabili faptul că acesta a preluat posesia utilă exercitată de către cumnatul său S. D. începând cu anul 1948 și a exercitat o posesie continuă, publică, neîntreruptă, netulburată, neechivocă și sub nume de proprietar până la momentul înstrăinării către intervenienți. În consecință, instanța de fond constata faptul că pârâtul G. N. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului având nr. top. nou 7072/1,7073/1 pășune în suprafață de_ mp. cu titlu de uzucapiune și dispune intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea pârâtului asupra imobilului având nr. top. nou 7072/1,7073/1 pășune în suprafață de_ mp. cu titlu de uzucapiune.
Prin acțiunea în prestație tabulară, cel îndreptățit să-și intabuleze în cartea funciară un drept real imobiliar, poate cere instanței judecătorești să dispună înscrierea acelui drept in cartea funciară, dacă cel obligat refuză să predea înscrisul necesar pentru strămutarea sau constituirea dreptului respectiv în favoarea sa. Scopul promovării acțiunii îl reprezintă obținerea unei hotărâri judecătorești care sa suplinească înscrisul de constituire sau de strămutare a dreptului imobiliar si sa servească la intabularea acestuia. Potrivit art. 1073 CC „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare”. Art. 1077 CC stipulează faptul că „nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului.”
Potrivit art. 27 din Legea nr. 7/1996, „Cel care s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator să îi predea toate înscrisurile necesare pentru înscrierea acelui drept. (…) În situația în care cel obligat nu predă înscrisurile, persoana interesată va putea solicita instanței să dispună înscrierea în cartea funciară. Hotărârea instanței de judecată va suplini consimțământul la înscriere al părții care are obligația de a preda înscrisurile necesare înscrierii.”
Din actul sub semnătură privată încheiat între pârâtul G. N. și intervenienții în nume propriu P. D. și P. S., precum și din poziția procesuală exprimată de pârâtul vânzător coroborate cu declarațiile martorilor, instanța de fond constată că între pârâtul G. N. și intervenienții P. D. și P. S. s-a încheiat la data de 11.10.1973, antecontractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată privind imobilul având nr. top. nou 7072/1,7073/1 pășune în suprafață de_ mp.
În consecință, Judecătoria îl obligă pe pârât să încheie contract de vânzare cumpărare autentic cu intervenienții P. D. și P. S. ,iar în caz de refuz prezenta sentință va ține loc de act apt de intabulare privind imobilul având nr. top. nou 7072/1,7073/1 pășune în suprafață de_ mp.
Judecătoria a dispus de asemenea, intabularea în cartea funciară conform dispozițiilor prezentei sentințe, expertiza topografică judiciară efectuată în cauză de exp. S. C., O. G. și Gh. P. (planșa nr.9) face parte integrantă din prezenta sentință.
Aplicând dispozițiile art.276 C., instanța de fond îi obligă pe reclamanții la plata sumei de 634 lei către intervenienți cu titlu de cheltuieli de judecată prin compensarea acestora.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intervenienții P. S. și P. D., prin care au solicitat:
În principal modificarea în totalitate a hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală, iar în urma reținerii spre judecare admiterea în totalitate a cererii de intervenție formulată și precizată de și respingerea acțiunii civile formulată de către intimații - reclamanți ca nefondată; fie
În subsidiar casarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală, cu trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru neavizarea expertizei, lipsa motivării și pentru nesoluționarea fondului;
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că recurenții au cumpărat imobilul ce formează obiectul prezentei acțiuni în anul 1973 de la intimatul-pârât G. N., ultimul având posesia terenului din anul 1946.
În urma încheierii unui antecontract de vânzare - cumpărare, act care este anexat la dosar, imobilul din anul menționat în aliniatul anterior a fost trecut la numărul de casă a recurenților pentru care plătesc taxe și impozite la Primăria J. și face parte din moșia acestora, care cuprinde mai multe imobile printre care și terenul cumpărat, fiind delimitată de către terenurile învecinate prin semne vizibile cunoscute de către persoanele fizice care au terenuri în folosință sau în proprietate.
Datorită faptului că, se beneficiază de subvenții după anumite terenuri intimații - reclamanți, au formulat mai multe acțiuni civile la instanță de fond, prin care au dorit să dobândească prin efectul uzucapiunii terenurile care au fost cumpărate de către recurenți, iar unul dintre dosare este cel înregistrat la Judecătoria Săliște sub nr. l_ . Cauza menționată este spre soluționare la Tribunalul Sibiu, în urma recurării sentinței civile pronunțate de către intervenienți, în urma respingerii acțiunii civile formulate de către intimații - reclamanți, cât și a cererii de intervenție formulate de către recurenți.
Dar, în prezenta cauză, instanța de fond a greșit în mai multe privințe, începând cu faptul că, aplică greșit textele de lege și modifică conținutul declarațiilor martorilor în sensul că, cei care sunt propuși de către recurenți, nu cunosc amplasamentul terenului iar cei propuși de către intimații - reclamanți care nu au relatat nimic, știu tot.
Terenul intimaților - reclamanți pe care îl au în folosință este în altă parte a locului cunoscut de către localnici sub denumirea populară „La Joldoaia" și are o altă identificare topografică, fiind despărțit de un teren. Dar, cum Primăria J. voit emite acte care să permite „furtul" de terenuri și nu este singurul caz, s-a solicit instanței de judecată verificarea veridicității actelor emise, iar urmările sunt de natură penală, pentru că:
Intimații - reclamanți nu au terenuri trecute la numărul lor de casă pentru care să plătească taxe și impozite, iar terenul este trecut la numărul de casă a recurenților, fapt care rezultă din foaia de avere anexată la dosar;
Confirmarea numărului de terenuri trecute la numărul de casă a recurenților și intimaților - reclamanți, putea să atragă atenția instanței de fond, că acțiunea principală este formulată cu rea - credință și că rezultatul este nefondat.
Dar, comparând temeiurile juridice a modurilor de dobândire a dreptului de proprietate, atât în acțiunea civila cât și în cererea de intervenție principală, se putea observa, că lipsește vizualizarea juridică și simțul practic de analizare. Prin petitele oblice de care au uzat recurenții, arată că știu locația imobilului cumpărat și suprafața cedata de intimatul - vânzător, atât în anul 1946 când a început posesia ultimului, cât și din 1973 și până în prezent iar terenul identificat topografic: niciodată nu a fost folosit de către intimații - reclamanți; niciodată intimații - reclamanți nu au avut în posesie vreun teren care să se învecineze cu terenul identificat topografic, care este în folosința recurenților din anul 1973.
Astfel că, nu se poate discuta despre precaritate la cererea de intervenție pentru diferența de suprafața atribuita intimaților - reclamanți, se poate doar constata că, formarea unei convingeri legată de temeinicia și legalitatea pretențiilor este asimilata unei interpretări greșite a masei probatorii, datorită faptului că se uzează de punctul de vedere a experților fără a verifica actele care sunt anexate la dosar. De exemplu experții la anexa 9 din mijlocul de proba aduc la cunoștința instanței un caz ipotetic de amplasare a unei suprafețe din suprafața unui număr de Cf. Dar, trebuie de analizat și faptul că:
- la data cumpărării, s-a cumpărat o suprafața știută de intimatul - vânzător, suprafața care în decursul timpului, perioada anterioara anului 1946 când a început posesia numitului G., a suferit modificări legat de linia de graniță. Prin introducerea în cauză a posesorilor unei suprafețe de teren din suprafața Cf, suprafața care este în folosința intimaților S., s-a precizat cererea de intervenție, pentru că aceasta era suprafața avuta în posesia din anul 1946 de către intimatul - vânzător și acesta este suprafața cumpărată și folosită de către recurenți.
Motivarea hotărârii este greșită, pentru că, la fila 376 unde se regăsește declarația martorului Podeon, conținutul informației este alta decât cea descrisa la pag.3 din sentința și este preluată ca probă o ipoteză sau prezumție a martorului D. C. de la fila 379 că terenul este în folosința membrilor familiei P. fără a preciza prenumele, pentru că datele problemei a acțiunii principale sunt altele.
C. acțiunii civile trebuia extins prin chemarea în judecată a celorlalți moștenitori a lui P. V. Sen., pentru că cel junior decedând pe parcursul procesului și având calitatea de reclamant, nu putea să-i prejudicieze pe ceilalți . Dar,dacă ia în considerare și faptul că, terenul folosit de către P. V. Sen a fost folosit în continuare de către recurent, este greșit interpretată și acesta susținere, pentru că, ascendentul reclamantului nu a cumpărat terenul, imobilul a fost cumpărat numai de intervenienți.
Nu se iau în considerare nici declarațiile martorului Donuletiu C. de la fila 439, se trece prea ușor peste probe concludente și transformă o prezumție cu o putere de informare și convingere mai mare, răsturnând ordinea perceperii a unor probe arătate de către legiuitor de la apariția Codului civil. Dacă, se uzează de noțiunea de "coroborare" atunci înțelesul acestei noțiuni este la fel greșit percepută, pentru că, există întâmpinarea intimatului - pârât G. N. care recunoaște că a vândut suprafața intervenienților.
Între uzucapiune ai căror condiții sau cerințe nu sunt confirmate de către intimații - reclamanți și uzucapiunea a pârâtului G. și finalizând cu prestația tabulară, instanța de fond putea să menționeze măcar faptul că, nu s-a răspuns la interogatoriul solicitat de către intervenienți intimaților - reclamanți.
Punând în balanță întreaga masa probatorie, considerentele se contrazic cu dispozitivul hotărârii. Anumite informări de către martori sunt omise, astfel că, verificând conținutul unor texte de lege arătate la pag.4 din hotărâre, se apreciază că, instanța de fond, nu are probe care să-i permită admiterea în parte a acțiunii civile formulate de către intimații - reclamanți.
Jurisprudența de care tot uzează la pag. 4 din hotărâre este alta în totalitate în această materie. Prea multe lacune a hotărârii, transformă aceste lipsuri a hotărârii atacate în categoria hotărârilor nule, pentru că nu este motivată, pentru că considerentele se contrazic cu dispozitivul, pentru că nu a soluționat fondul.
Dacă interogatoriul este mijlocul procedural prin care se poate ajunge la obținerea mărturisirii judiciare, atunci ar trebui de observat că, intimații - reclamanți nu s-au prezentat pentru a răspunde la întrebări. Mărturisirea sau recunoașterea este mijlocul de proba prin care o parte confirma existența unui fapt pe care partea adversa își întemeiază o pretenție sau o apărare, confirmare care este de natură să producă împotriva autorului ei consecințe juridice. Natura juridică a mărturisirii este mixtă, în sensul că acesta este, în primul rând un mijloc de probă, dar și un act de dispoziție a părții, care însă, în principiu trebuie primit de către instanță.
Ca urmare, motivarea sau considerentele reprezintă de regulă, partea cea mai întinsă a hotărârii, obligând instanța să motiveze fiecare capăt de cerere cu arătarea excepțiilor invocate, cum ar fi de inadmisibilitate a acțiunii civile formulate de către intimații - reclamanți, pe considerentul că, cauza este nevalabilă, iar înțelesul este imoral și ilegal.
Nicăieri nu se pomenește de aceste excepții, excepții invocate la câteva termene de judecată, dar și prin concluziile scrise depuse la dosar. În altă ordine de idei, acestă motivare necorespunzătoare atrage după sine aplicarea prevederilor art.304 pct.7 C.p.c, datorită faptului că există motive contradictorii de pricină. De exemplu s-a solicitat avizarea expertizei topografice obligație impusă prin Ordinul 700/30.08.2014 de ANCPI, cerere respinsă pe motive și acum neștiute.
Art.261 pct.5 C.p.c, prevede obligația instanței de a arăta în cadrul hotărârii de ce nu este necesară avizarea, cum și-a format convingerea că această suprapunere de suprafețe avute în folosință este posibilă și de ce actele și martorii, confirmă altceva. Eventual cenzurare a declarațiilor este și era posibilă de către instanță, se puteau evita aceste vicii pentru a nu crea dificultăți recurenților, care sunt limitați în dreptul lor de către o terță persoană. Toate ipotezele de la art. 304 pct.7 se regăsesc coroborând cu prevederile art.304 pct.9 C.p.c, se impune admiterea recursului fie cu modificarea în totalitate în forma arătată în partea introductivă a prezentei, fie casarea cu trimitere la instanța de fond, pentru neavizarea expertizei și lipsei motivării.
Lipsa temeiului legal, dar și aplicarea greșită a legii de către instanța, nu poate să rămână în istoria practicii judecătorești ca un reper sau un mod de judecare a unei cauze, pentru că, textele de lege cât și logica juridică nu ar mai avea valoare.
În drept, cererea este motivată pe dispozițiile art.261 pct.5, 274, 304 pct. 6, 7, art. 312 pct. 3 indice 1 Cod de procedură civilă.
Recursul este neîntemeiat și va fi respins potrivit celor ce vor urma.
În fața instanței de fond, atât reclamanții cât și intervenienții au susținut că folosesc terenul în litigiu și că fiecare dintre ei a dobândit dreptul de proprietate, cei dintâi prin efectul uzucapiunii, iar secunzii ca urmare a încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare cu numitul G. N., care la rândul său a dobândit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii.
Instanța de fond reține în mod corect faptul că martorii audiați în cauză nu au putut aduce lămuriri în legătură cu amplasamentul terenurilor deținute de cele două părți, în condițiile în care acestea dețin mai multe terenuri în zonă.
Susținerea recurentului intervenient potrivit cu care întregul teren în litigiu în suprafață de_ mp este în folosința sa și că este înscris în registrul agricol pe numele său este contrazisă de adeverința emisă de Primăria Săliște aflată la fila 329 din dosar, din care rezultă că până în anul 2013 acesta a avut în proprietate o suprafață de 20,13 ha teren (suprafața recunoscută de instanța de fond prin hotărârea pronunțată, doar în anul 2013 fiind înscris cu o suprafață de 27,13 ha, însă pe baza unei declarații notariale date de acesta.
Instanța de fond analizează toate declarațiile martorilor audiați în cauză, atât la cererea reclamanților cât și la cererea intervenienților și dezleagă fondul dreptului, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 312 alin (5) din codul de procedură civilă pentru casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
Martorul S. I. testează în sensul că terenurile reclamanților și intervenienților nu sunt învecinate, fiind despărțite de terenul pe care acesta îl folosește, situație care nu este confirmată de expertiza efectuată în cauză, martorul nefiind vecin cu niciuna dintre părți.
Martorul P. V. testează în sensul că a auzit că G. N. ar fi vândut terenul lui P. D., însă din anul 1980 nu mai locuiește în comună.
Martorul Dănulețiu C. testează aceleași împrejurări ca și martorul S. I., împrejurări care așa cum s-a arătat mai sus sunt infirmate de expertiza efectuată în cauză.
Nu se poate reține că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției de inadmisibilitate a acțiunii civile formulate de către intimații - reclamanți, pe considerentul că, „cauza este nevalabilă, iar înțelesul este imoral și ilegal”, din modul în care a fost formulată ea reprezentând o apărare de fond.
Nici lipsa avizării tehnice a expertizei în temeiul Ordinului pentru aprobarea Regulamentului privind avizarea tehnica a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari in specializarea topografie, cadastru si geodezie nu poate să ducă la casarea hotărârii și trimiterea ei sper rejudecare deoarece planul de amplasament si delimitare a imobilului pentru care s-a admis recepția in condițiile prezentului regulament tine locul documentației cadastrale după pronunțarea hotărârii judecătorești. Potrivit art. 10 din Regulament, atribuirea numărului cadastral se face de către OCPI, după verificarea corespondentei cu realitatea din teren, daca situația tehnico-juridica a imobilului nu a fost modificata prin înregistrări ulterioare avizării tehnice a expertizei judiciare.
Este nereală susținerea recurenților potrivit căreia în dosarul nr._ al Judecătoriei Săliște se poartă proces între aceleași părți, având același obiect, ca urmare a verificărilor efectuate instanța a constatat că acest dosar are alte părți și alt obiect, respectiv prestație tabulară.
Din probele administrate în cauză nu rezultă data la care posesia generatoare de proprietate a început, nici momentul în care aceasta s-a împlinit, în persoana cui s-a împlinit condițiile uzucapiunii, care este legea aplicabilă uzucapiunii, declarațiile martorilor audiați sunt contradictorii, astfel că tribunalul observă că în cauză nu s-au probat condițiile unei posesii utile astfel cum prescriu dispozițiile art.1848 din vechiul Cod civil.
Este adevărat că pârâtul G. N. arată în întâmpinarea depusă la fila 45 din dosar faptul că a cumpărat terenul în litigiu de la cumnatul său S. D., în anul 1955, care la rândul său l-a cumpărat de la proprietara tabulară C. I. în anul 1948 și că l-a înstrăinat intervenienților. Acesta nu arată însă suprafața de teren care a făcut obiectul tranzacțiilor și nici înscrisul sub semnătură privată încheiat cu intervenientul nu arată suprafața înstrăinată.
În situația în care imobilul a făcut obiectul unor înstrăinări succesive, astfel cum se arată în întâmpinarea depusă la dosar, în nici un caz dreptul de proprietate nu se dobândește prin uzucapiune, ci printr-un alt mod originar de dobândire a proprietății – vânzarea – cumpărarea.
În aceste condiții soluția pe care instanța de fond ar fi trebuit să o pronunțe ar fi fost aceea a respingerii atât a acțiunii principale cât și a cererii de intervenție.
Tribunalul este investit doar cu recursul intervenienților, însă prin prisma dispozițiilor art. 315 alin. (4) și 296 Cod de procedură civilă, nu se poate înrăutăți situația recurenților în propria cale de atac, astfel că potrivit dispozițiilor art. 312 Cod de procedură civilă, urmează ca prezenta cale de atac să fie respinsă, cu consecința menținerii sentinței instanței de fond.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intervenienții P. S. și P. D. împotriva sentinței civile nr. 446/2014 a Judecătoriei Săliște, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2015.
Președinte, E. D. | Judecător, C. E. G. | Judecător, D. T. L. |
Grefier, S. E. |
red.CEG 19.05.2015
j.f.M.V.
tehn.S.E.19.05.2015
2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 263/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 321/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
