Pretenţii. Decizia nr. 44/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 718/306/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 44/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. G.
Judecător G. C.
Judecător D. T. L.
Grefier S. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului privind pe recurent S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI " C.F.R. CĂLĂTORI "-SA și pe intimat DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SIBIU, având ca obiect pretenții împotriva sentinței civile nr. 2902 din 23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 15 ianuarie 2015 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, alături de încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din data de 22 ianuarie 2015.
TRIBUNALUL
Cu privire la recursul civil de față reține următoarele:
Prin sent. civ. nr. 2902/ 23 aprilie 2013 a Jud. Sibiu a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu și pe fond a fost respinsă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători”S.A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu cu sediul în Sibiu . jud. Sibiu.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Între părți a fost încheiată convenția nr._ respectiv nr._/2010, valabilă pe anul 2012 modificată prin Actul adițional nr.1/2011 având ca obiect asigurarea facilităților de călătorie pe calea ferată pentru peroanele cu handicap conform prevederilor Lg. nr.448/2006, republicată, cu modificările ulterioare.
Astfel, excepția lipsei calități procesuale pasive, apare ca neîntemeiată în condițiile în care pârâta este parte semnatară a convenției nr._, astfel că răspunderea obligatorie s-a născut și a produs efecte numai între părțile contractante .
Cu privire la excepția inadmisibilității s-a reținut că aceasta nu este întemeiată având în vedere că reclamanta –i-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 969, 1073 și 1075 C.civ. în vigoare la încheierea Convenției, astfel că față de dispozițiile art. 6 alin. 2 N.C.civ. efectele contractului sunt guvernate de legea în vigoare la data încheierii acestuia.
Art.7 alin 6 din Convenție(f.17) prevede că „ delegatul beneficiarului va refuza pe loc, cupoanele statistice ce nu le aparțin, care nu au anul de valabilitate curent și care au bifate mai multe căsuțe. In caz contra se recunoaște de beneficiar că au fost luate în primire în bună stare corespunzătoare. Delegatul beneficiarului împreună cu delegatul prestatorului vor completa o notă de predare primire în care se va menționa dacă s-au constatat deficiențe”.
Potrivit art.7 alin 10 din accesași Convenție „Adresa de înaintare a cupoanelor refuzate la care se atașează cupoanele refuzate se va încuviința prestatorului un termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii decontului și a facturii fiscale. Refuzul ulterior nu se va lua în considerare”.
Astfel pentru facturile nr._/23.05.2012, nr._/25.06.2012, nr._/24.07.2012, nr._/21.08.2012, nr._/24.09.2012, refuzate parțial la plată, s-a comunicat reclamantei refuzul de plată la care s-a atașat și cupoanele refuzate (f.51-61) menționându-se motivul pentru care nu se poate efectua plata, fiind făcute obiecțiuni și la modul de predare primire a decontului.
Motivul invocat de reclamantă că pentru facturile nr. nr._/23.05.2012, nr._/25.06.2012, nr._/24.07.2012, s-a depășit termenul prev. de art.7 alin 10 din Convenție nu poate fi reținut ca întemeiat, având în vedere că decontul pentru factura nr._/23.05.2012 s-a fost predat la data de 28.05.2012, iar refuzul a fost comunicat la data de 14.06.2012, pentru factura nr._/25.06.2012 – decontul a fost predat la data de 28.06.2012 iar refuzul a fost comunicat la data de 17.07.2012, iar pentru factura nr._/24.07.2012 refuzul a fost comunicat la data de 09.08.2012, deci în termenul prev. de art.7 alin. 10 din convenție pentru ultima factură și cu mici depășiri (de 3-5 zile pentru celelalte două facturi), situație justificată de volumul mare de activitate în ceea ce privește verificarea tichetelor, astfel că nu se poate reține acceptarea tacită a facturilor de către pârâtă.
Cu privire la motivele refuzului de plată se reține că acestea sunt justificate și vizează prestații efectuate fără respectarea cadrului legal în acest domeniu, respectiv Legea nr. 448/2006 și H.G. 680/2007.
Art.2 din H.G. nr. 268/2007 prevede că beneficiază de drepturile prev. de Lg.448/2006 „adulții care posedă certificat de încadrare în grad de handicap în termenul de valabilitate al acestuia „
Potrivit art. 9 sin HG.680/2007 „biletul de călătorie gratuită pentru persoanele cu handicap și asistenții personali sau însoțitorii acestora, precum și cupoanele statistice se completează de către utilizator, cu cerneală sau pix cu pastă, cu numele și prenumele persoanei beneficiare, stația de plecare și stația de plecare și stația de destinație și se prezintă pentru viză la casele de bilete ale stațiilor sau agențiilor de voiaj”.
Astfel, art.10 alin 2 din HG nr. 680/2007 prevede că „ operatori de transport interurban răspund de realitatea și exactitatea datelor prevăzute, în condițiile prevăzute de lege”.
In consecință, nu pot fi decontate decât biletele pentru care viza de la casa de bilete, se acordă în perioada de valabilitate a certificatului de handicap.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse instanța urmează să respingă acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători”S.A solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii .
În motivarea apelului arată că instanța a ignorat prevederile art. 969 C. civ. referitoare la forța obligatorie a convențiilor atunci când nu aținut seama că refuzul de plată pentru facturile nr._/23.05.2012,_/25.06.2012 și_/24.07.2012 s-a făcut că despățirea termenului prevăzut în convenția nr._ și că soluția trebuia să fie de admitere a acțiunii pentru suma de 491 lei.
Mai arată că veridicitatea completării biletelor de călătorie revine utilizatorului, personalul caselor de bilete având doar obligația de a verifica exactitatea datelor înscrise în biletul de călătorie și nu valabilitatea certificatului de handicap, obligația retragerii certificatului de handicap revenind pârâtei care trebuia obligată la plata sumei de 597,8 lei, sumă ce reprezintă o prestație pe care reclamanta a efectuat-o pentru pârâtă.
Recursul este întemeiat potrivit celor ce urmează:
Potrivit artart.7 alin 10 și 11 din Convenția încheiată între părți, dacă factura nu a fost refuzată la plată în termen de 10 zile de la primire, ea se consideră acceptată. În raport de această clauză din convenția părților, greșit s-a apreciat că termenul de 10 zile a fost depășit cu referire la facturile nr._/23.05.2012,_/25.06.2012 și_/24.07.2012 doar cu câteva zile și că depășirea nu poate fi considerată acceptare la plată a facturii. Aceste considerente ale instanței sunt contrare clauzei contractuale menționate și dispozițiilor legale referitoare la forța obligatorie a contractului. Este irelevant faptul că depășirea s-a făcut doar cu câteva zile din cauza volumului mare de activitate al pârâtei. Câtă vreme nu suntem în prezența unui caz de forță majoră, volumul de activitate al pârâtei nu putea înlătura de la aplicare clauza convențională potrivit căreia facturile respective sunt acceptate la plată întrucât nu au fost refuzate în termen de 10 zile. Ca urmare, în baza art. 969 din vechiul C. civ. acest motiv de recurs este întemeiat si în baza art. 3041 și 312 C. proc civ. se va modifica hotărârea atacată și va fi obligată pârâta la plata sumei de 491 lei cu penalitățile aferente. Urmare a admiterii în parte a acțiunii vor fi acordate si cheltuieli de judecată parțiale la fond în sumă de 47 lei.
Celelalte motive de recurs nu sunt întemeiate. În mod corect s-a reținut că motivele refuzului de plată pentru celelalte facturi sunt justificate și vizează prestații efectuate fără respectarea cadrului legal în acest domeniu, respectiv Legea nr. 448/2006 și H.G. 680/2007. Textele legale pe baza căreia instanța a considerat că refuzul de plată al pârâtei este justificat au într-adevăr aplicabilitate în speță. Aceasta cu atât mai mult cu cât art 9 din HG.680/2007 după ce prevede în alin 1 că „biletul de călătorie gratuită pentru persoanele cu handicap și asistenții personali sau însoțitorii acestora, precum și cupoanele statistice se completează de către utilizator, cu cerneală sau pix cu pastă, cu numele și prenumele persoanei beneficiare, stația de plecare și stația de plecare și stația de destinație și se prezintă pentru viză la casele de bilete ale stațiilor sau agențiilor de voiaj”, în alineatul 3 arată că „Persoanele care nu pot justifica utilizarea biletelor speciale de călătorie gratuită sunt considerate ca fiind fără legitimație de călătorie și vor fi tratate în conformitate cu reglementările în vigoare”. Din această din urmă dispoziție legală rezultă obligativitatea pentru reclamantă de verificare a dreptului la legitimațiilor de călătorie și sub aspectul existentei calității de persoană cu handicap sau de însoțitor, ceea ce reclamanta nu a făcut. In consecință, în mod corect s-a reținut că nu pot fi decontate decât biletele pentru care viza de la casa de bilete, se acordă în perioada de valabilitate a certificatului de handicap.
În baza art.274 Cod proc. civ., urmare a admiterii recursului în sensul arătat,intimata va fi obligată la plata sumei de 22 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „ C.F.R. Călători ” S.A. împotriva sentinței civile nr. 2902/23 aprilie 2013 a Judecătoriei Sibiu pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „ C.F.R. Călători ” S.A. împotriva pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu și obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 491 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr._/23.05.2012,_/25.06.2012 și nr._/24.07.2012, precum și penalități de întârziere de 0,1% din suma respectivă pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 01.09.2012 și până la plata efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 47 lei cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță.
Obligă intimata pârâtă să plătească reclamantei suma de 22 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.01.2015
Președinte, C. E. G. | Judecător, G. C. pl.din instanță semn.cf.art.261 al.2 C. PREȘEDINTE TRIBUNAL C. E. G. | Judecător, D. T. L. |
Grefier
S. E.
red.Gh.C.10.03.2015
j.f.F.T.P.
tehn.S.E.10.03.2015
2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 45/2015. Tribunalul SIBIU | Validare poprire. Decizia nr. 55/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
