Pretenţii. Sentința nr. 1919/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1919/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 1919/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1919/2015
Ședința publică de la 19 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Grefier A. F. A.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei Civil privind pe reclamant P. T., reclamant P. C., reclamant P. M., reclamant P. M., reclamant P. D. E., reclamant C. (F. P.) A., reclamant P. A. E., reclamant RÂȘCANU D. N. PRIN REPREZ. P. A. E. și pe pârât S.C. C. A. S.A., având ca obiect pretenții.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 30 septembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, alături de încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din 15 octombrie 2015.
TRIBUNALUL
1. Prin acțiunea înaintată Tribunalului Sibiu la data de 16.02.2015 și înregistrată sub nr._, reclamanții: P. T., P. C., P. M., P. M., P. D.-E., C. A., P. A.-E. și Râșcanu D.-N. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul ., obligarea acestuia la plata următoarelor sume:
- pentru reclamantul P. T., mama victimei P. I., suma de 8000 lei cu titlul de daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea și alte servicii funerare, mesele de pomenire și alte obiceiuri creștinești, precum și suma de 200.000 euro cu titlul de daune morale;
-pentru reclamantul P. C., tatăl victimei, suma de 200.000 euro cu titlul de daune morale;
-pentru reclamantul P. M., fratele victimei, suma de 100.000 euro cu titlul de daune morale;
-pentru reclamantele P. M. și P. D. E., surorile victimei, la fiecare suma de 4000 lei cu titlul de daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea și alte servicii funerare, mesele de pomenire și alte obiceiuri creștinești, precum și suma de 100.000 euro cu titlul de daune morale;
-pentru reclamanta C. A., sora victimei, la fiecare suma de 2000 lei cu titlul de daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea și alte servicii funerare, mesele de pomenire și alte obiceiuri creștinești, precum și suma de 100.000 euro cu titlul de daune morale
-pentru reclamanta P. A. E., victimă directă, suma de 10.000 lei cu titlul de daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu spitalizarea, tratament medical medicamentos și recuperatoriu, transport și alte cheltuieli aferente, precum și suma de 400.000 euro cu titlul de daune morale;
-pentru reclamantul Râșcanu D. N., fiul victimei Râșcanu P., prestații periodice lunare în cuantum de 500 lei, de la data producerii riscului asigurate (23.05.2013) și până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar în continuare până la împlinirea vârstei de 26 ani, cu condiția continuării studiilor, precum și suma d e 200.000 euro cu titlul de daune morale.
Totodată, au solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente acestor sume, calculată de la data apariției riscului asigurat – 23.05.2013 – și până la momentul plății efective, precum și plata cheltuielilor de judecată.
2. În motivarea în fapt a acțiunii, în esență, reclamanții au arătat că urmare accidentului produs la data de 23.05.2013 pe DN 581 pe raza ., în care a fost implicat autoturismul cu nr._ condus de numitul R. P., în care se aflau și victima P. I. și reclamanta P. A. E., primii doi au decedat iar reclamanta a suferit numeroase leziuni. Urmare cercetărilor penale efectuate în dosarul nr. 4792/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V., s-a constatat că vinovat de producerea accidentului este numitul R. P., dosar clasat urmare decesului acestuia.
Acțiunea formulată are ca temei răspunderea contractuală a asiguratorului de răspundere civilă auto la care era asigurat autoturismul condus de persoana responsabilă după cum s-a statuat și prin Decizia 29/2009 a ICCJ, iar împotriva asiguratorului au o acțiune directă în baza legii nr. 136/1995, fiind invocate dispozițiile art. 50 din acest act normativ, precum și cele ale art. 49 din Ordinul CSA nr. 14/2011.
În privința daunelor materiale arată că ele vor fi probate cu înscrisuri, martori dar și prezumții judecătorești, fiind vorba de fapte juridice. Despre victima P. I. se arată că a fost un om puternic, muncitor, destoinic, în floarea vârstei, a fost un sprijin real al familiei sale, iar durerea pricinuită părinților săi, de a-și duce copilul la groapă, le-a cauzat acestora un imens prejudiciu afectiv, prejudiciu pe care l-au suferit și frații victimei, fiind prezumată de art. 1391 al. 2 C.civ. afecțiunea reciprocă care există între frați.
Victima P. A. E. a suferit urmare accidentului mai multe leziuni conform raportului de expertiză medico legală nr. 300/E/09.12.2013 al SML V., fiind necesare pentru vindecare un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în pericol, urmând a rămâne cu o infirmitate fizică permanentă prin lipsa unui organ – splenectomie. Aceasta a fost internată în spital cca. 50 de zile, din care 20 în comă de gradul III-IV și a suferit patru intervenții chirurgicale, iar la examenul medico-legal din data de 05.02.2014 s-a constatat prezența mai multor cicatrici. Aceasta a suferit atât un prejudiciu material ce constă în cheltuielile aferente spitalizării, medicamentației, investigațiilor, analizelor, terapiei, transportului, dar și un prejudiciu moral. În legătură cu acesta din urmă, se arată că include prejudiciul legat de deficitul funcțional întrucât urmare leziunilor a suferit reducerea potențialului său psihic, psihosenzorial și intelectual, ce a rezultat din atingerea integrității sale anatomo-fiziologice, victima rămânând cu sechele permanente și o infirmitate fizică permanentă. Totodată, prejudiciul moral este dat de prețul durerii, atât a celei fizice, cât și psihice, inclusiv apariția unor fobii legate de activități și comportamente. De asemenea, și prejudiciul de agrement și cel estetic sunt incluse în prejudiciile de natură morale suferite de reclamantă întrucât în perioada de imobilizare a subzistat o indisponibilizare fizică parțială, reclamanta fiind privată în acest timp de bucuriile vieții, de care va fi privată și în continuare datorită sechelelor permanente ale accidentării. În privința prejudiciului estetic, acesta este dat de existența cicatricilor la nivelul frunții, a abdomenului, a brațului, a genunchiului drept, iar urmările negative ale prejudiciului estetic se resimt cu precădere în plan familial și profesional. În aceeași categorie de prejudiciu se include și cel ce rezultă din necesitatea asistenței unei terțe persoane, reclamanta fiind ajutată la deplasare, igienă proprie, menaj, cumpărături și alte activități curente, în perioada spitalizării și în perioada următoare. Tot o formă a prejudiciului moral este și cel privind schimbarea condițiilor de viață căci în perioada traumatică și până la stabilizare, victima s-a trezit neputincioasă, imobilizată, dependentă de ajutorul familiei sau a unor străini pentru a-și duce viața de zi cu zi, pentru a mânca și a fi îngrijită.
Cu privire la vocația reclamantului Râșcanu D.-N. de a primi despăgubiri, se arată că este fiul victimei R. P., ce trăia în concubinaj cu reclamanta P. A., iar prin moartea tatălui său reclamantul Râșcanu D. N. a suferit un amplu prejudiciu de natură afectivă întrucât va trece prin adolescență fără sfatul înțelept și fără sprijinul material al tatălui său, fiind invocate pentru acordarea despăgubirilor dispozițiile art. 50 al. 3 din Legea nr. 136/1995 și art. 74 din Ordinul CSA nr. 14/2011.
3. În drept au invocat dispozițiile incidente din Legea nr. 136/1995, din Ordinul CSA nr. 14/2011 și Codul Civil, precum și C.proc.civ. Totodată, au solicitat a se avea în vedere practica judiciară în materie.
4.În probațiune au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori și prezumții.
Au atașat cererii de chemare în judecată înscrisurile ce stau la baza pretențiilor.
5.Prin precizări ale cererii de chemare în judecată (f. 87) reclamanții au arătat, în esență, că în principiu fiecare reclamant a indicat cu titlul de prejudiciu material suma pe care a apreciat că a cheltuit-o, că nu și-au preconstituit suficiente înscrisuri pentru un calcul exact însă probatoriul va fi completat prin martori și prezumții, iar sancționarea din partea instanței poate veni, după administrarea probelor, prin admiterea doar în parte a pretențiilor și nu prin anularea cererii.
6.Pârâta . a formulat întâmpinare (f. 152) solicitând ca la soluționarea cauzei să se aibă în vedere faptul că prin ordonanța de clasare din data de 25.06.2015 defunctul Râșcanu P. se afla sub influența băuturilor alcoolice la momentul impactului rutier, precum și culpa pasagerului în producerea rezultatului vătămător. În acest sens invocă prevederile art. 36 din O.U.G. nr. 195/2002 referitoare la obligativitatea purtării centurii de siguranță; totodată, susține că numitul P. I. s-a aflat în culpă prin faptul că a acceptat să fie pasager într-un autovehicul condus de o persoană aflată în stare de ebrietate avansată, cunoscând această stare, fiind invocate dispozițiile art. 27 și 28 din Ordinul CSA nr. 14/2011 privind excluderile de la acoperirea riscurilor în cazul culpei exclusive a persoanei prejudiciate și la limitarea răspunderii asiguratorului în funcție de culpa asiguratului.
Pârâta apreciază că sumele solicitate cu titlul de daune morale nu întrunesc condiția rezonabilității constituind sursă de îmbogățire fără justă cauză și arată că cuantumul daunelor morale trebuie să asigure doar repararea prejudiciului moral, nu și a celui material, și care urmează a fi stabilit în baza unor criterii obiective și nu subiective. În privința daunelor materiale arată că în temeiul art. 49 al. 2 din Ordinul CSA nr. 14/2011, acestea pot fi dovedite numai cu înscrisuri.
Legat de pretențiile reclamantei P. A. E., solicită ca la determinarea cuantumului daunelor morale să fie avute în vedere aceleași aspecte ca și în cazul celorlalți reclamanți, respectiv culpa victimei, faptul acceptării de a circula cu un conducător auto în stare de ebrietate și nepurtarea centurii de siguranță. Apreciază că față de numărul zilelor de îngrijiri medicale, suma ce asigură o justă despăgubire este de_ lei, ce urmează a fi redusă proporțional cu gradul de culpă al persoanei vătămate.
În privința reclamantului Râșcanu D., acesta este fiul persoanei pretins vinovate de producerea accidentului, condiții în care pretențiile sale sunt lipsite de fundament juridic întrucât el nu este victima unor vătămări corporale produse din culpa asiguratului RCA. Invocă, astfel, prevederile art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995 și arată că pentru a fi incidentă obligația de desdăunare a asiguratorului este necesar ca, în prealabil, să existe un prejudiciu cauzat unei terțe persoane din culpa conducătorului auto asigurat. Prin art. 27 al. 2 din Ordinul nr. 14/2011 se prevede excluderea răspunderii asiguratorului RCA pentru prejudiciile suferite de conducătorul auto, situație în care nici moștenitorii acestuia nu vor fi în drept a solicita obligarea asiguratorului la plata daunelor morale sau materiale. Prejudiciul suferit de reclamantă, ca urmare a decesului soțului asigurat RCA, nu reprezintă o sumă pe care acesta din urmă ar fi fost obligat să o plătească cu titlul de dezdăunare reclamantei. Prin urmare, solicită respingerea pretențiilor formulate de acest reclamant arătând că dispozițiile invocate în susținerea pretențiilor, respectiv art. 50 al. 3 din Legea nr. 136/1995 trebuie interpretate prin coroborare cu al. 1 și 2 al aceluiași articol.
7.În probațiune intimata a solicitat administrarea probei cu interogatoriul reclamanților și acvirarea dosarului penal nr. 4792/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V..
8.Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare (f. 171) prin care au arătat cu privire la presupusa culpă concurentă a victimei directe și a reclamantei P. A. E., că trebuie dovedită existența celor patru elemente ale răspunderii, iar faptul că victimele au acceptat să circule cu un autoturism condus de o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice nu este prevăzută ca fiind ilicită de legea civilă, penală sau contravențională, nefiind dovedit dacă victimele au cunoscut faptul că șoferul se afla în stare de ebrietate. Culpa exclusivă a conducătorului auto este reținută și de organele de cercetare penală iar faptul că P. I. și P. A. s-au urcat într-un autovehicul condus de o persoană care consumase alcool nu poate fi considerat o culpă concurentă în uciderea pe care chiar P. a suferit-o.
În privința cuantumului despăgubirilor solicitate, ele se vor stabili în echitate, ținându-se seama și de jurisprudența anterioară, fiind solicitate fără intenția de îmbogățire fără justă cauză, ci cu scopul de a crește însăși calitatea vieții victimei, pentru a oferi acesteia o satisfacție compensatorie. Daunele materiale sunt simple fapte juridice ce pot fi dovedite atât cu martori, cât și cu prezumții judecătorești, respectiv prin orice mijloc de probă, după cum se prevede în art. 26 al. 1 din Ordinul nr. 14/2011. Iar în privința vocației reclamantului Râșcanu D. N. de a primi despăgubiri arată că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în numeroase cauze în sensul că art. 50 al. 3 din legea nr. 136/1995 conferă vocație de a primi despăgubiri și persoanelor ce se aflau în întreținerea celui vinovat de producerea accidentului, în concret soției și copiilor aflați în întreținere. Totodată, arată că dispozițiile art. 27 din Ordinul nr. 14/2011 nu menționează în nici unul dintre cele 15 puncte ale sale situația în care membrii familiei solicită daune morale.
Au anexat practică judiciară.
9.În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri în cadrul căreia s-a comunicat dosarul penal nr. 4792/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V., interogatoriul părților; s-au audiat martorii P. N. și Cristica Ș..
10.Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Urmare accidentului rutier produs de către numitul R. P. la data de 23.05.2013 pe raza localității Costești, Jud. V., ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, asigurat obligatoriu la societatea pârâtă ., a survenit decesul conducătorului auto precum și al unuia dintre pasageri, numitul P. I., iar reclamanta P. A. E., aflată în același autoturism, a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 300/E/09.12.2013 (f. 22-27). Potrivit aceleiași expertize, reclamanta P. a prezentat leziuni traumatice de tipul comei de gradul III-IV, contuzie cerebrală temporală, ruptură de splină cu hemoperitoneu consecutiv, contuzie pulmonară apicală stângă, fractură cominutivă cu deplasare humerus drept complicată cu pareză de nerv radial, fractură perete anterior hemosinus frontal stâng, fractură arc costal VI stânga, fractură piramidă nazală, hemosinus friontal bilateral, hemosinus etmoidal și sfenoidal, plăgi contuze, excoriații, echimoze, toate aceste leziuni punând în pericol viața victimei care, urmare traumatismului, a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, prin lipsă de organ, fiindu-i efectuată o splenectomie.
Consecințele evenimentului rutier au făcut obiectul cercetării penale din cadrul dosarului nr. 4792/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. în care s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă ca urmare a decesului numitului R. P.. Concluziile organului de urmărire penală, cuprinse în ordonanța de clasare, au fost în sensul că accidentul de circulație putea fi evitat dacă numitul R. P. adapta viteza în funcție de condițiile de drum, partea carosabilă fiind umedă iar vizibilitatea era redusă datorită condițiilor atmosferice de ploaie, și dacă conducătorul auto nu pătrundea pe sensul opus de mers și nu circula pe drumul public sub influența băuturilor alcoolice. (f. 20).
Potrivit art. 2208 al. 1 C.civ., în vigoare la data producerii accidentului, în cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească indemnizația de asigurare în condițiile prevăzute în contract, aici intervenind răspunderea contractuală a asiguratorului de răspundere civilă obligatorie, dacă se poate reține o răspundere delictuală în sarcina autorului accidentului. Iar potrivit art. 8 din Legea nr. 136/1995, avizarea și constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor ori a sumelor asigurate se efectuează în condițiile legii și ale normelor adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru asigurările obligatorii.
La data producerii incidentului rutier asigurat, respectiv 23.05.2013, era în vigoare Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, astfel că, la stabilirea cuantumului prejudiciului, instanța va avea în vedere și dispozițiile acestui act normativ.
Prin urmare, se constată că potrivit disp. art. 1357 cod civil, „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. Din aceste prevederi legale rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și, respectiv, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul. În ceea ce privește sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale, aceasta revine victimei prejudiciului, iar pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare se cer a fi întrunite unele condiții: prejudiciul să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Totodată, în privința reclamantului R. D.-N., se impune analiza existenței sau nu a obligației pârâtului de a asigura despăgubirea reclamantului, astfel că cererea sa va fi analizată separat.
În speță, față de probele administrate, instanța apreciază că pe lângă R. P. persoană vinovată de producerea accidentului, și cei doi pasageri din autovehicul, anume P. Ioenl și P. A. E. au o culpă, probele administrate în cauză dovedind atât că aceștia au cunoscut că R. P. se afla sub influența băurilor alcoolice, dar și că nu au purtat centura de siguranță. Legea stabilește obligativitatea purtării centurii de siguranță, iar potrivit prevederilor art. 27 alin. 2 din Ordinul CSA nr. 14/2011, asiguratorul RCA nu acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse exclusiv din culpa persoanei prejudiciate. Așa fiind, la calculul despăgubirilor, reținându-se o culpă de 50% a celor doi, cuantumul despăgubirilor materiale sau morale va fi diminuat corespunzător.
Categoriile de prejudicii pentru care se pot acorda despăgubiri sunt prevăzute de art. 49 din Ordinul nr. 14/2011, iar față de pretențiile reclamanților sunt incidente următoarele prevederi: „La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:
1. în caz de vătămare corporală: …
d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; ….;
f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România;
2. în caz de deces:
a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;…;
d) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.”
În ceea ce privesc pretențiile materiale ale părților, instanța apreciază că sunt întemeiate doar cele ale reclamantei P. A. E., pentru că au fost acceptate de asigurator, existând și înscrisuri doveditoare, care s-au coroborat cu depozițiile martorilor. Suma pretinsă, de 10.000 lei, reprezintă prejudiciul real pe care reclamanta P. A. E. l-a suferit, chiar dacă nu a depus înscrisuri doveditoare pentru întreaga sumă pretinsă. Aceasta întrucât, față de numeroasele leziuni suferite și numărul de zile de îngrijiri medicale stabilite pentru vindecare, se poate presupune în mod rezonabil că victima a efectuat cheltuieli mult mai mari decât cele care rezultă din bonurile fiscale și chitanțele depuse la dosar (f. 75-83). Totodată, având în vedere starea victimei și impactul emoțional al consecințelor accidentului, a-i pretinde acesteia să păstreze toate documentele privind cheltuielile ocazionate de tratamentele medicale urmate și pe care le-a implicat recuperarea sa medicală, ar însemna să i se impună o sarcină imposibil de îndeplinit și care ar priva-o de dreptul său de a-și recupera cheltuielile pe care a fost nevoită să le avanseze. De asemenea, deloc de neglijat este și faptul că orice ajutor primit din partea unor terțe persoane în perioada îngrijirilor medicale și a convalescenței a însemnat pentru reclamantă costuri pe care nu le poate proba cu înscrisuri datorită imposibilității morale de a-și preconstitui un înscris în asemenea situații.
Sunt doar în parte întemeiate pretențiile materiale ale reclamanților P. T. și P. C., părinții victimei, pentru plata monumentului funerar. Instanța nu poate acorda despăgubiri reprezentând plata monumentului funerar decât o singură dată, după cum nu poate considera ca probe bunurile care atestă cumpărarea unor produse, neexistând dovezi legate de cine a efectuat aceste cheltuieli, destinația produselor achiziționate, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul bonurilor se observă clar că cele mai multe produse nu au nicio legătură cu produsele specifice pentru masa de după înmormântare sau parastase ( doar cu titlu de exemplu, capac WC, bete frigărui, soluții curățenie, vopsea ouă, pufuleți, scutece copii, lapte praf, clește păr etc.) .
În acest caz, prezumția ce se cere instanței are ca punct de pornire mai multe fapte necunoscute judecătorului și pentru acest motiv ea nu poate fi aplicată. Astfel, pe de-o parte, nu se cunosc costurile reale ale înmormântării pentru a se presupune în mod rezonabil că participarea fiecărui frate la aceste cheltuieli este de 2000 lei și nu s-a indicat în ce au constat aceste costuri; iar pe de altă parte, simpla relație de rudenie nu înseamnă automat nașterea prezumției de participare a reclamanților la această categorie de cheltuieli. Iar caracterul cert al prejudiciului, pe care îl presupune orice formă de răspundere civilă, impune cunoașterea exactă a întinderii lui, căci orice sumă acordată în plus decât ceea ce se cuvine păgubitului reprezintă o îmbogățire fără justă cauză a acestuia. În speță, însă, sumele pe care acești reclamanți le-ar fi suportat pentru pomana fratelui lor nu pot fi nici măcar aproximate, căci nu există nici un element de referință care să sugereze efectuarea lor.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța reține că prejudiciul nepatrimonial constituie o formă distinctă a prejudiciului civil în general și un factor relativ independent de declanșare a răspunderii civile, prin care se aduce atingere unor valori morale ale individului, adică acelea care vizează nemijlocit persoana umană.
Astfel, prejudiciul moral nepatrimonial constă în rezultatul dăunător direct, de natură nepatrimonială, al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut neeconomic, care definesc personalitatea umană, și că, deși acest rezultat nu poate fi evaluat în bani, el dă naștere totuși dreptului și obligației de reparare în conformitate cu regulile răspunderii civile.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
Proba testimonială administrată a scos în evidență urmările pe care accidentul le-a avut asupra celor 7 reclamanți, cea mai afectată fiind reclamanta P. A., victimă directă a accidentului, fiind evidente suferințele psihice și fizice produse în perioada imediat următoare accidentului de circulație, în perioada internării medicale și, ulterior, în perioada convalescenței, prejudiciul rezultând din încălcarea dreptul victimei la integritatea corporală și la o stare de sănătate conformă cu situația sa particulară.
În privința cuantumului, instanța apreciază că suma de 20.000 euro reprezintă o indemnizație echitabilă a prejudiciului moral încercat, (despăgubirea pentru prejudiciu fiind, așa cum s-a arătat, diminuată cu 50% ca urmare a reținerii culpei victimei) a cărui reparare este posibilă și necesară, astfel că instanța va admite acțiunea în ce privește daunele morale numai în această măsură, apreciind că valoarea pretinsă de reclamantă de 400.000 euro nu poate fi justificată de probele administrate.
Efectele negative ale accidentului s-au răsfrânt și asupra rudelor defunctului P. I., putând fi prezumată durerea părinților care și-au pierdut copilul, mai ales în condițiile în care acesta locuia încă în casa părintească, constituind atât un sprijin material dar și moral pentru părinții săi. Prejudiciul moral încercat de aceștia nu poate fi, însă, acceptat la valoarea de 200.000 euro pretinsă pentru fiecare din cei doi reclamanți căci probele nu au scos în evidență o împrejurare excepțională în care s-ar afla părinții victimei urmare decesului acesteia. Același lucru se poate spune și în ceea ce-i privește pe frații victimei, nefiind demonstrat că pierderea fratelui lor i-a copleșit de durere sau că i-a afectat într-atât de mult, pentru pretinde fiecare suma de 100.000 euro.
Prin acest mod de a privi lucrurile, instanța nu neagă existența prejudiciului moral încercat de reclamanți, ci doar apreciază că efectele în plan psihic al acestui deces sunt mult inferioare celor pe care reclamanții au încercat să le evidențieze prin cuantumul deosebit de mare al daunelor pretinse.
Pe de altă parte, întrebați fiind ce reprezintă daunele morale solicitate, niciunul dintre reclamanți nu a vorbit de „prețul durerii”, ci au arătat că sunt sume ce vor fi folosite pentru a-și ajuta copiii sau pentru a-și îmbunătăți condițiile materiale de viață sau pentru alte aspecte materiale, dar cuantumul daunelor morale trebuie să asigure doare repararea prejudiciului moral.
În consecință, instanța apreciază că fiecăruia dintre părinții defunctului i se cuvine suma de 10.000 euro cu titlul de despăgubire cu titlul de prejudiciu moral, iar fraților defunctului li se cuvine suma de 2500 euro, pentru fiecare. (aplicând aceeași reducere al jumătate a despăgubirilor ca urmare a reținerii culpei victimei).
În ceea ce privește persoana căreia îi incumbă obligația de a acorda aceste despăgubiri, din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 136/1995 și a normelor cuprinse în Ordinul CSA nr. 14/2011, instanța apreciază că cel chemat să acopere prejudiciile încercate de victimele unui accident rutier este asigurătorul de răspundere civilă obligatorie pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în cazul în care există o poliță valabilă de asigurare RCA, și fără a exista nici unul din cazurile prevăzute de art. 58 din legea nr. 136/1995.
Considerentele expuse până în prezent nu pot fi, însă, reținute în ceea ce-l privește pe reclamantul Râșcanu D. N., întrucât în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, asiguratorul acoperă prejudiciile terților și nu pe ale persoanei responsabile de producerea accidentului sau moștenitorilor acestuia, în cazul moștenitorilor doar dacă au suferit vătămări corporale prin producerea accidentului, situație în care nu se regăsește reclamantul Râșcanu D. N..
În privința cheltuielilor de judecată, instanța va lua act de poziția reclamanților care au arătat că înțeleg să le solicite pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții: P. T., domiciliată în comuna Albești, ., P. C., domiciliat în comuna Albești, ., P. M., domiciliat în comuna Albești, ., P. M., domiciliată în comuna Albești, ., P. D.-E., domiciliată în C., ., ., etaj 3, apartament 59, județul C., C. A., domiciliată în comuna Văleni, . V. și P. A. E., domiciliată în B., ., ., toți cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat D. D. în Iași, .) nr. 4, județul Iași în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în municipiul Sibiu, .. 5, turnul A, etajele 3-6, Centrul de Afaceri Sibiu și în consecință:
Obligă pe pârâta . să plătească reclamanților P. T. și P. C. suma de 1014 lei și reclamantei P. A. E. suma de 10 000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Obligă pe pârâta . să plătească daune morale reclamanților după cum urmează: fiecăruia dintre reclamanții P. T. și P. C. echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 10 000 eur; fiecăruia dintre următorii reclamanți: P. M., P. M., P. D.-E. și C. A. echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 2500 eur iar reclamantei P. A. E. echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 20 000 eur.
Respinge toate celelalte cereri ale reclamanților P. T., P. C., P. M., P. M., P. D.-E., C. A. și P. A. E. în contradictoriu cu pârâta ..
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul Râșcanu D. N. prin reprezentant legal P. A. E., domiciliată în B., ., ., ., cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat D. D. în Iași, .) nr. 4, județul Iași în contradictoriu cu pârâta ..
Ia act că reclamanții au arătat că cheltuielile de judecată din prezenta cauză vor fi solicitate pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul Sibiu.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 octombrie 2015.
PreședinteGrefier
V. C. DumitracheAlina F. A.
Red.V.C.D.24.12.2015
Tehnored.A.B.24.12.2015
Ex.11
| ← Anulare act. Sentința nr. 1720/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 856/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
