Reziliere contract. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 48/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 48/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător V. C. D.
Judecător D. D.
Grefier L. A.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe recurenți G. M., G. V., intimată S.C. G. C. S.R.L. prin adm. jud. B. G., având ca obiect, reziliere contract, împotriva sentinței civile nr.6513/2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 29.01.2015 recurenții au depus la dosar concluzii scrise, după care,
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință pronunțată la data de 22.01.2015 când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față constată că:
Prin sentința civilă nr. 6513/05.12.2013 a Judecătoriei Sibiu s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. G. C. S.R.L. și însușită de administratorul judiciar B. G. în contradictoriu cu pârâții G. M. și G. V., și în consecință,
S-a dispus rezilierea contractului de vânzare-cumpărare apartament cu plata în rate încheiat la data de 07.12.2006 și evacuarea pârâților din apartamentul situat în Sibiu . . jud. Sibiu.
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 1849 lei, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că:
Părțile au încheiat la data de 7.12.2006 contractul de vânzare-cumpărare apartament cu plata în rate nr.3, având ca obiect vânzarea-cumpărarea apartamentului în suprafață de 49 m.p. și pod de 39 m.p., situat în Sibiu, ., ., cu o valoare negociată de 40.000 euro cu TVA cu predarea în 6-12 luni de la începerea construcției.
Părțile au stabilit condițiile de plată la cap. IV,respectiv plata sumei de 10.081 euro la data încheierii contractului și restul sumei în rate pe timp de 20 de ani. Pentru întârzieri la plată părțile au prevăzut o penalizare de 0,5% pe zi de întârziere.
De asemenea, s-a convenit asupra termenului de execuție, condițiile de plată, obligațiile părților și clauze suplimentare.
Astfel, constructorul s-a obligat să predea apartamentul în termenul stabilit conform contractului (6-12 luni de la începerea construcției); să confere cumpărătorului dreptul de folosință, dacă s-au efectuat plățile conform contractului, obligație realizată, reclamanții locuind în apartament efectiv, a se vedea în acest sens, domiciliul acestora; să confere cumpărătorului dreptul de proprietate după achitarea ultimei rate, obligație nerealizată, lipsind dovada plății integrale a prețului.
La rândul lor pârâții în calitate de cumpărători și-au asumat următoarele obligații: să primească apartamentul la terminarea lucrărilor de construcții – realizat prin semnarea procesului verbal de recepție finală; să folosească și să întrețină apartamentul ca bun proprietar cu toate celelalte obligații comune, pentru care nu au fost ridicate obiecțiuni; să achite toate obligațiile de plată stipulate în contract la termenele menționate.
Ca și clauză suplimentară părțile au stabilit modalitatea de reziliere a contractului, prin stipularea unui pact comisoriu de gradul IV în cap. VII, potrivit căruia în caz de neplată timp de 3 luni a obligațiilor prevăzute în contract, acesta se consideră realizat, fără somație, punere în întârziere sau chemare în judecată, cu redobândirea posesiei imobilului pe data expirării termenului de plată, cumpărătorul pierzând întreaga sumă de bani achitată până la această dată.
Părțile au stabilit și o altă modalitate de încetare a contractului la inițiativa cumpărătorului în situația în care contractul este preluat de o altă persoană cu plata în aceleași condiții.
Prin sentința civ. nr. 204/21.02.2012 a Tribunalului Sibiu (f.40) irevocabilă, s-a dispus obligarea pârâților la plata în echivalent a sumei de 3.427,06 euro rate restante și 3427,06 euro penalități de întârziere reținându-se în motivare că pârâții au achitat avansul în sumă de 12.000 Euro, au primit apartamentul, dar începând cu luna aprilie 2009, aceștia nu au mai achitat ratele, acumulând un debit restant de 3427,06 euro, pentru care reclamanta a calculat penalități de întârziere de 3907,56 lei.
Potrivit art. 1021 C.civ., partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să oblige cealaltă parte să execute convenția, când este posibil, sau să ceară desființarea cu daune interese.
În cauză pârâții nu și-au executat obligația de plată a ratelor pentru apartamentul cumpărat începând cu luna aprilie 2009, motiv pentru care instanța apreciază că se impune rezilierea contractului și redobândirea de către vânzător a posesia asupra imobilului în cauză, conform cap. VII din contractul în cauză.
În condițiile în care pârâții nu mai dețin un titlu în baza căruia să folosească imobilul apartament situat în Sibiu, ., .,cererea de evacuare a acestora din imobil apare ca întemeiată.
Pentru aceste considerente instanța în baza art. 969 C.civ. rap. la art. 1021 C.civ. va admite acțiunea și va dispune rezilierea contractului de vânzare-cumpărare apartament cu plata în rate încheiat la data de 07.12.2006 și evacuarea pârâților din apartamentul situat în Sibiu . . jud. Sibiu.
În baza art. 274, 277C.pr.civ. instanța va dispune obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 1849 lei, reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal pârâții G. M. V. și G. V., inclusiv împotriva încheierii de ședință din data 28.11.2013 solicitând casarea lor și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare susține că în mod nelegal instanța de fond a dispus disjungerea cererii reconvenționale precum și a cererii de intervenție în interes propriu formulată de C. O., deși se pronunțase în sensul respingerii ei prin încheierea de ședință din data de 14.02.2013, având în vedere că au o strânsă legătură; iar soluționarea lor împreună împiedică pronunțarea unor soluții contradictorii. Motivul invocat de instanță a fost . procedura falimentului, ceea ce conduce la imposibilitatea de a-și mai valorifica pretențiile din cererea reconvențională și de a-și mai exercita dreptul la retenție invocat, încălcând flagrant dreptul la apărare pentru toate părțile; precum și formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al. 2 Cod procedură civilă pentru neîndeplinirea legală a citării intervenientului C. O.. Susțin că nu s-au respectat dispozițiile art. 52 și art. 85 Cod procedură civilă, întrucât, față de lipsa de procedură cu intervenientul în interes propriu, nu se putea pune în discuție absolut nimic .
Consideră că dispozițiile art. 1141 al. 4 Cod procedură civilă nu-și găsesc aplicarea în litigiu deoarece se referă la pârât, iar intervenientul în interes propriu dobândește poziția de reclamant.
Mai arată că hotărârea este criticabilă și în privința argumentației sumare și fără conținut precum și în privința lipsei mențiunii și considerentelor referitoare la cererile depuse la dosar (cerere reconvențională, cerere intervenție) aspect care confirmă nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
În drept invocă art. 299 și următoarele, art. 3041, art. 312 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă nu a depus întâmpinare dar și-a precizat poziția în recurs în sensul respingerii lui ca nefondat, așa cum s-a consemnat în dezbateri.
Analizând recursul față de motivele formulate și disp. art. 3041Cod procedură civilă Tribunalul constată că este nefondat dat fiind următoarele:
În cursul procesului au intervenit împrejurări noi, respectiv deschiderea procedurii generale de insolvență a reclamantei . Sibiu prin sentința nr. 1035/24.10.2013 a Tribunalului Sibiu – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (f. 130 – 131 dosar fond) fapt care a determinat, în raport de obiectul cererii reconvenționale și a cererii de intervenție constând inclusiv în pretenții bănești, disjungerea acestora având în vedere dispozițiile imperative ale art. 36 din Legea nr. 85/2006 și formarea unui nou dosar. Măsura suspendării judecății se va pune în discuție în noul dosar, în care se vor stabili capetele de cerere supuse suspendării, așa încât în dosarul de față este prematur a se vorbi despre imposibilitatea exercitării unor drepturi.
Este de observat că cererea de intervenție formulată de intervenientul C. O. nu este o intervenție în interes propriu ci în interesul altei persoane, adică al d-nei G. V., așa cum se menționează textual în cerere (f. 94 dosar fond).
Instanța nu s-a pronunțat în nici un fel asupra cererii de intervenție în interesul pârâtei G. V., iar citarea intervenientului C. O. s-a efectuat în mod legal cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire semnată personal de acesta la toate termenele care au urmat, deși erau incidente dispozițiile art. 153 (1) teza a 2-a Cod procedură civilă.
Întrucât a intervenit în interesul unui pârât și nu în interes propriu, cum din eroare a reținut instanța de fond în încheierea de ședință din 28.11.2013, intervenientul dobândește poziția de pârât, așa încât în mod justificat s-a reținut pentru acest termen de judecată incidența dispozițiilor art. 1141 al. 4 Cod procedură civilă privind dovada îndeplinirii procedurii de citare cu intervenientul.
Văzând că procedura de citare a fost legal îndeplinită față de toate părțile, instanța în mod legal a pus în discuție măsura disjungerii cererii reconvenționale și a cererii de intervenție solicitată de intimata-reclamantă și apreciind-o ca fondată a dispus în consecință în sensul admiterii ei, cu respectarea dispozițiilor art. 85 Cod procedură civilă în aplicarea art. 165 Cod procedură civilă, acțiunea introductivă fiind în stare de judecată.
Odată disjunse aceste cereri într-un nou dosar prin încheierea din 28.11.2013 de amânare a pronunțării pe acțiunea principală, ele nu mai aveau de ce să fie menționate în sentința dată la 05.12.2013 întrucât privea exclusiv acțiunea principală. Hotărârea este judicios argumentată pe neîndeplinirea obligațiilor asumate de recurenții pârâți prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat, fapt ce atrage incidența art. 1021 Cod civil, aceasta fiind în esență problema juridică dedusă judecății. Cum nu s-a dovedit contrariul și văzând că au fost respectate normele de procedură privind legala citare a tuturor părților, recursul este nefondat, drept pentru care în baza art. 312 (1) Cod procedură civilă va fi respins și va fi menținută ca temeinică și legală atât încheierea de amânare a pronunțării cât și sentința atacată.
Intimata nu a solicitat/justificat cheltuieli de judecată în recurs. Se vor face cuvenite mențiuni în ce privește aplicarea OUG nr. 51/2008
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții G. M. V. și G. V. împotriva sentinței civile nr. 6513/05.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o menține.
În temeiul dispozițiilor art. 19 alin. 1 din O.U.G. 51/2008 ajutorul public judiciar constând în scutirea recurenților de plata taxei judiciare de timbru de 1105,5 lei, rămâne în sarcina statului.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
Președinte, M. B. Plecată din instanță - cf. art. 261 alin. 2 C. Semnează Președinte Tribunalul Sibiu C. E. G. | Judecător, C. V. D. | Judecător, D. D. |
Grefier, L. A. |
RED. M.B./29.04.2015
Tehnored. L.A./29.04.2015
2 ex./2015
J.F.F. T. P.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 47/2015. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Decizia nr. 39/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
