Pretenţii. Decizia nr. 72/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 72/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 72/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.72/2015
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător C. H.
Judecător D. D.
Grefier A. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe recurent T. A., recurent T. G., recurent T. A. și pe intimat L. E., având ca obiect pretenții, împotriva sentinței civile nr.1851/2010 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Cauza se soluționează în completul de mai sus, față de împrejurarea că doamnele judecător M. Ț. și M. B. se află în pensie în ziua de 19.02.2015, astfel că, s-a procedat la înlocuirea lor cu doamna judecător C. H. din planificarea de permanență din data de 19.02.2015 precum și cu doamna judecător D. D. din planificarea de permanență din 25.02.2015, față de împrejurarea că la data de 20.02.2015 în planificarea de permanență figurează d-na judecător S. R. care are ședință de judecată la data de 19.02.2015- Fond Muncă 1, iar la datele de 23.02.2015 și 24.02.2015 în planificarea de permanență figurează d-na judecător V. C. D. care face parte din prezentul complet de judecată. Ca urmare, completul de recurs Recurs 2 (V. C. D.-M. Ț.-M. B.) va avea componența V. C. D.-C. H.-D. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile din proces.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosar s-au depus prin serviciul registratură al instanței, la 17.02.2015, respectiv 18.02.2015 o cerere din partea recurenților T. G. și T. A., prin care înțeleg să renunțe la recursul declarat împotriva sentinței civile nr.1851/2010 pronunțată de Judecătoria Sibiu solicitând a se lua act de aceasta, iar la data de 18.02.2015 o adeverință medicală precum și concluzii din partea intimatei pârâte L. E..
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că recurenții reclamanți nu s-au conformat dispozițiilor instanței, respectiv, nu au timbrat astfel cum s-a stabilit prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 22 ianuarie 2015, invocă din oficiu excepția netimbrării recursului și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr.1851/23.02.2010 Judecătoria Sibiu a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanții T. G. și T. A. în contradictoriu cu pârâta L. E.;
A admis în parte acțiunea reconvențională formulată de L. E. în contradictoriu cu T. G. și T. A. și, în consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 20.187,87 lei cu titlu de restituire preț reactualizat.
A obligat reclamanții să plătească pârâtei suma totală de 8624,25 lei cu titlu de pretenții.
A compensat sumele datorate de părți potrivit prezentei hotărâri, precum și suma totală de 2624,3 lei datorată de reclamanți pârâtei în temeiul titlurilor executorii: proces verbal de constatare a cheltuielilor executorului judecătoresc din 08.05.2007 și 5.06.2007, sentința civilă nr. 6005/2006 a Judecătoriei Rm. V., sentința civilă nr. 1542/2006 a Judecătoriei Rm. V., ordonanța 3507/2007 Judecătoriei Rm. V. și obligă pârâta să plătească reclamanților diferența de 8939,32 lei.
A respins în rest pretențiile părților.
A compensat în totalitate cheltuielile de judecată suportate de părți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat la data de 15.12.2004 contractul de vânzare-cumpărare 3142 cu privire la imobilul apartament situat în Rm. V. .. 10, ., apartament 18 jud V..
Prin sentința civilă nr. 1542/2006 a Judecătoriei Rm. V. s-a dispus rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară, motivat de faptul că nu s-a plătit diferența de preț de către cumpărătorii T. G. și A..
Potrivit contractului, prețul imobilului era de_ lei din care s-au achitat_ lei iar diferența de_ lei trebuia achitată până la 30.04.2005. Reclamanții cumpărători au intrat în posesia apartamentului la data încheierii contractului și potrivit actelor ulterioare rezoluțiunii contractului au fost evacuați la data de 05.06.2007.
Apartamentul a fost vândut apoi de pârâtă la data de 20.08.2007.
Având în vedere că prin hotărâre judecătorească, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare și că apartamentul a fost restituit vânzătoarei fără ca aceasta să restituie la rândul său suma de bani primită cu titlu de preț, și că efectul principal al rezoluțiunii contractului este repunerea părților în situația anterioară (restitutio in integrum), deci ambele părți sunt ținute să-și restituie una alteia tot ceea ce și-au prestat în temeiul contractului rezolvit, instanța constată întemeiată cererea reclamanților în prezența refuzului pârâtei de a restitui prețul primit.
Cu privire la cuantumul sumei de restituit, instanța apreciază că, pentru a asigura o reală repunere a cumpărătorilor în situația anterioară încheierii contractului, trebuie să se asigure aceeași putere de cumpărare a banilor achitați raportat la indicele de inflație, prin urmare, valoarea reactualizată a sumei de 16.786 lei este de 20.187,87 lei. Instanța nu împărtășește poziția reclamanților exprimată în concluziile comunicate la dosar referitoare la dreptul de a primi cota parte plătită și actualizată la prețul pieții imobiliare. Se constată că reclamanții au formulat o asemenea cerere numai în cadrul concluziilor, acțiunea lor inițială vizând prețul reactualizat, fără nici o mențiune. Pe de altă parte, ei sunt îndreptățiți la restituirea prețului actualizat cu indicii de inflație, fără nici un fel de legătură cu evoluția în timp a pieței imobiliare
Instanța a constatat calculul eronat al expertului contabil în suplimentul de expertiză care a avut în vedere elemente care nu făceau parte din obiectivele încuviințate dar, având în vedere necesitatea soluționării cauzei într-un termen rezonabil și durata procesului până la momentul efectuării suplimentului, precum și faptul că un astfel de calcul poate fi făcut de instanță în baza indicilor de inflație comunicați în tabelul de la fila 160, instanța a hotărât să procedeze la reactualizarea sumei de 16.786 lei din data de 15.12.2004 până iunie 2007, rezultând suma de 20.187,87 lei.
Suma initiala | Indicele de inflatie lunar | Valoarea actualizata cu indicele de inflatie | |
dec.04 | _,00 | 100,00 | _,00 |
ian.05 | _,00 | 101,30 | _,22 |
feb.05 | _,22 | 100,00 | _,22 |
mar.05 | _,22 | 100,30 | _,24 |
apr.05 | _,24 | 103,60 | _,23 |
mai.05 | _,23 | 100,20 | _,57 |
iun.05 | _,57 | 99,90 | _,86 |
iul.05 | _,86 | 101,70 | _,54 |
aug.05 | _,54 | 100,30 | _,50 |
sep.05 | _,50 | 100,70 | _,79 |
oct.05 | _,79 | 100,00 | _,79 |
nov.05 | _,79 | 101,20 | _,81 |
dec.05 | _,81 | 100,20 | _,58 |
ian.06 | _,58 | 101,88 | _,92 |
feb.06 | _,92 | 100,16 | _,95 |
mar.06 | _,95 | 100,11 | _,63 |
apr.06 | _,63 | 100,38 | _,15 |
mai.06 | _,15 | 101,20 | _,84 |
iun.06 | _,84 | 100,45 | _,87 |
iul.06 | _,87 | 101,15 | _,71 |
aug.06 | _,71 | 100,31 | _,93 |
sep.06 | _,93 | 100,24 | _,70 |
oct.06 | _,70 | 100,07 | _,37 |
nov.06 | _,37 | 101,23 | _,78 |
dec.06 | _,78 | 100,87 | _,91 |
ian.07 | _,91 | 99,80 | _,00 |
feb.07 | _,00 | 99,97 | _,02 |
mar.07 | _,02 | 100,13 | _,91 |
apr.07 | _,91 | 100,84 | _,38 |
mai.07 | _,38 | 100,33 | _,73 |
iun.07 | _,73 | 100,08 | _,87 |
Cu privire la restituirea taxelor notariale, instanța constată că reclamanții nu sunt îndreptățiți la restituirea lor, având în vedere culpa lor în rezoluțiunea contractului. Nu există nici o justificare pentru care pârâta vânzătoare să fie obligată să plătească aceste taxe, având în vedere și faptul că nu aceasta a încasat această sumă de bani.
Cu privire la cererea reconvențională de obligare a reclamanților la plata chiriei pentru apartamentul folosit de aceștia, instanța constată următoarele:
Temeiul juridic al dreptului cumpărătorilor de a poseda imobilul îl constituie convenția părților prin care a fost transmisă folosința bunului, deci posesia este de bună credință și i s-a recunoscut, în acest fel, dreptul de a culege fructele, cumpărătorii neputând fi obligați la plata echivalentului lipsei de folosință a imobilului, deoarece, o asemenea obligare este contrară convenției dintre el și vânzător. În consecință, rezoluțiunea contractului nu produce efecte cu privire la reținerea fructelor culese de cumpărător.
Buna credință a cumpărătorului a încetat însă începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de rezoluțiune a contractului – 10.06.2006. După această dată și până la data evacuării 05.06.2007, reclamanții au folosit imobilului fără nici un titlu și pârâta are dreptul de a primi echivalentul lipsei de folosință a imobilului. Chiar dacă pârâta numește pretenția sa „chirie” aceasta vizează echivalentul lipsei de folosință la nivelul chiriei practicate pe piața liberă. Astfel, apărarea reclamanților că nu datorează chirie în lipsa unui contract de închiriere va fi înlăturată.
Valoarea lipsei de folosință a fost cuantificată de expert la nivelul sumei de 150 euro lunar care se va înmulți cu 12 luni și va rezulta suma de 1800 euro, respectiv 7452 lei ( la paritatea 4,14 lei/euro).
Cu privire la taxele de întreținere restante, instanța constată că reclamanții recunosc faptul că la data evacuării existau restanțe în sumă de 1172 lei. Analizând înscrisurile depuse în probațiune pentru aceste pretenții, instanța constată că valoarea acestora se ridică la 1172,25 lei (adeverința de la fila 14 dosar și chitanța de plată de la fila 13 dosar) și nu la suma solicitată de 1700 lei, astfel încât, aceste pretenții vor fi acordate numai la limita sumei de 1172,25 lei.
Impozitul achitat de pârâtă la 20.08.2007 și dovedit cu bonul fiscal de la fila 14 dosar cade în sarcina proprietarului apartamentului și, prin urmare, pârâta este cea care trebuie să-l suporte. Instanța subliniază că nu s-au adus alte dovezi cu privire la suma de 1755 lei, astfel că, această cerere va fi respinsă.
Cu privire la plata sumei de 4000 lei contravaloare mobilă distrusă, instanța reține concluzia procurorului care a cercetat infracțiunea de distrugere pentru care s-au plâns reclamanții, concluzie potrivit căreia din cercetări nu rezultă date că ar fi fost distruse bunuri din apartament iar celelalte bunuri aparținând părții vătămate L. E. (comodă, vitrină) au intrat în posesia făptuitorilor odată cu predarea apartamentului .
De asemene, din declarația martorului audiat nu a rezultat că reclamanții au distrus mobila pârâtei. S-a subliniat că după evacuare reclamanții au revenit și au luat lucrurile din apartament, bunuri care le aparțineau, așa cum a reținut și organul de cercetare penală.
În consecință, instanța va respinge această cerere ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea de compensare a cheltuielilor de judecată și de executare la care reclamanții au fost obligați anterior cu suma de bani pretinsă de aceștia prin prezenta acțiune, instanța constată următoarele:
Compensația judiciară poate opera în temeiul unor hotărâri judecătorești rămase definitive. Pentru compensarea judiciară nu este necesară întrunirea condițiilor prevăzute la compensația legală în art. 1144 cod civil. Având în vedere că hotărârea ce se va pronunța în prezentul litigiu va fi definitivă și pentru evitarea unor litigii ulterioare între părți, instanța consideră operabilă compensația între pretențiile celor două părți, precum și între sumele rezultate deja din hotărâri judecătorești sau titluri executorii.
În acest sens, instanța constată că reclamanții datorează pârâtei prin titluri executorii suma totală de 2624,3 lei ( 900 lei onorariul executor judecătoresc din dosar 176/2002 din 08.05.2007, 150 lei din 5.06.2007 cu același titlu, 460,3 lei cheltuieli acordate prin sentința civilă nr. 6005/08.12.2006, 611 lei din sentința civilă nr. 1542/2006 și 503 lei din Ordonanța 3507/11.06.2007).
În consecință, instanța constată că acțiunea reconvențională este întemeiată doar în parte și numai pentru suma totală de_,55 lei ( 7452 lei+1172,25 lei+2324,3 lei).
Procedând la compensare, instanța constată că pârâta trebuie să plătească reclamanților diferența de 8939,32 lei și o va obliga la plată. Această sumă poate fi reactualizată până la data plății efective din iulie 2007. S-a apreciat că în acest mod se realizează o compensare echitabilă a datoriilor reciproce ale părților (valori diferite și date scadente diferite)
Având în vedere că acțiunile părților au fost admise numai în parte, în temeiul art. 276 cod de procedură civilă, instanța va proceda la compensarea cheltuielilor de judecată în totalitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții T. G. și T. E. solicitând casarea și, rejudecând cauza în fond, să se admită acțiunea astfel cum ei au formulat-o.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a greșit atunci când a admis doar în parte acțiunea pe care au formulat-o, respectiv nu a actualizat suma la prețul pieței, așa cum reclamanții au solicitat.
În continuare, recurenții mai arată că:
-instanța de fond a admis în mod greșit cererea reconvențională, deși pârâta era evident, de rea-credință și fără ca aceasta să timbreze pe motiv de sărăcie, dar ea vânduse un apartament în 2007 și dispunea de sume de bani;
-instanța nu putea calcula ce sume datorează reclamanții din alte dosare; -reclamanții sunt cei care au pierdut și au fost păcăliți pentru că pârâta nu a mai dorit să vândă pentru că găsise un cumpărător care oferea mai mult;
-cererea reconvențională a fost formulată tardiv și nu a fost legal timbrată.
În drept se invocă art.299-316 Cod proc.civ.
Recurenților li s-a pus în vedere să indice valoarea pe care o solicită prin cererea de recurs pentru a se putea stabili taxa judiciară de timbru, dar aceștia nu și-au îndeplinit obligația, motiv pentru care cauza a fost suspendată și repusă pe rol de mai multe ori. Recurenților li s-a pus în vedere că trebuie să achite taxa judiciară de timbru atât pentru cererea de recurs, cât și o cotă de ½ din aceasta pentru fiecare cerere de repunere pe rol. Întrucât aceștia nu și-au îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru pentru cererea de recurs, în baza art.20 alin.3 din Legea nr.147/1996 se va anula ca netimbrat recursul și se va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenții T. G. și T. A. împotriva sentinței civile nr.1851/2010 a Judecătoriei Sibiu, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2015.
Președinte JudecătorJudecător
V. C. D. C. H. D. D.
Pl.C.M.semn.conf.art.261 C.pr.civ.
Președintele Tribunalului Sibiu
C. E. G.
Grefier
A. B.
Red.C.H.19.03.2015
Tehnored.A.B.19.03.2015
Ex.2
Jud.fond Șt.D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 39/2015. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Decizia nr. 73/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
